Valoarea educationala a televiziunii

VALOAREA EDUCATIONALA A TELEVIZIUNII

Una din jucariile pe care casa dumneavoastra o poseda in mod cert, poate sa se demonstreze a fi un profesor si educator cu multiple talente: televizorul.

Televiziunea este criticata in mod sever de cativa ani incoace. Este acuzata de a fi un desert cultural, si trebuie sa recunoastem ca exista destule emisiuni slabe. Detest la fel de mult ca si dumneavoastra show-urile pline de ineptii si publicitatea idioata.

Personal, ma uit prea putin la televizor. Programele bune pentru copii sunt putin numeroase. Multe dintre ele se limiteaza la vechile desene animate in care invariabil animalul cel mare il urmareste pe cel mic. Multi parinti se nelinistesc vazand atata violenta la televizor (voi atinge aceasta problema in modulul 10)

Sa recunoastem ca majoritatea acestor critici sunt pe deplin fondate, iar calitatea programelor destinate celor mici ar putea fi ameliorate in mare parte. Ar fi totusi o eroare de a neglija importanta functie educativa pe care o poate avea televiziunea pentru varsta prescolara.

In acest fel, dupa introducerea televiziunii in caminele americanilor, vocabularul copiilor care mergeau la gradinita si in clasa I-a s-a imbogatit considerabil in raport cu anii in care televiziunea nu exista.

Apropos de efectele televiziunii asupra copiilor, in Statele Unite s-a constatat, in urma unor studii efectuate pe 6000 de copii, ca copin cei mai inteligenti, cei care obtineau notele cele mai mari, erau telespectatori asidui.

Aparent, autoritatile stiintifice cele mai serioase spun ca in ciuda defectelor evidente ale televiziunii, aceasta are o sanatoasa influenta educativa.

Fara nici o indoiala, daca programele ar fi ameliorate, televiziunea ar putea aduce si mai multe avantaje.

Sa nu trageti, din toate acestea, concluzia ca eu as sfatui copii de varsta prescolara o doza masiva si nelimitata de televiziune. Din contra. Sunt de parere ca dezvoltarea copilului trebuie stimulata prin activitati variate, atat acasa cat si in exterior. Copilul trebuie sa alerge, sa sara, sa mearga cu bicicleta, sa se joace in nisip, sa construiasca, sa deseneze, sa asculte muzica si povesti. Cred, totusi, ca si televizorul are locul sau intre toate aceste activitati. Nu chiar partea leului, dar totusi un loc rezonabil.

Daca tot discutam despre dezvoltarea limbajului copilului, momentul acesta imi pare oportun sa pun urmatoarea intrebare: Trebuie sa va invatati copilul sa citeasca?. In modulul 11 voi analiza aceasta chestiune in detaliu si voi da lamuririle ce vor fi necesare, surprinzatoare pe alocuri, extrase din cercetarile cele mai recente. Putem raspunde de pe acum la aceasta intrebare spunand: Da, cred ca este o idee buna de a invata sa citeasca un copil de varsta prescolara. Concluziile cercetarilor stiintifice merg si ele in acest sens.

Intrebarea decisiva este de fapt: Cand?. Studiile afirma ca daca acceptati sa va dati osteneala, incepeti la varsta de 18 luni, sau daca sunteti inteligent la varsta de zece luni.

Este o absurditate enorma, imi este teama ca multe mame doritoare de a face un bine, vor incerca sa invete copilul sa citeasca la 18 luni sau, mai bine inca, la 10 luni. Am putea rade daca nu ar fi atat de tragic. Momentul prielnic pentru a invata un copil sa citeasca acasa se situeaza in jurul varstei de trei ani si nu inainte. Nu in timpul primei adolescente, deoarece in aceasta perioada copilul este impartit de sentimente contrare si lupta impotriva constrangerilor despre care am vorbit in modulul anterior. Nu mai are nevoie de o constrangere suplimentara. Nici sa nu visati ca-l puteti invata sa citeasca in aceasta perioada.