De la 6 ani, copilul intretine relatii mai sile, mai putin conflictuale cu parintii. Dar anumite evenimente - precum separarea cuplului - pot perturba in mod durabil ata familiala si cea a copilului.
De la 6 la 10 ani, copilul multiplica relatiile cu exteriorul familiei, ceea ce ii permite in general sa se arate mai senin in relatiile cu parintii. Totusi, se observa si reactii inverse, in particular intre 6 si 8 ani. intelegerea dar si fermitatea dumneavoastra il vor ajuta sa treaca peste aceasta faza noua, cand se teme pur si simplu sa creasca. Daca este confruntat cu situatii dificile de asumat, cum ar fi absenta unui parinte sau a ambilor, separarea lor, moartea unui apropiat sau o maladie grava, copilul risca sa fie serios perturbat. Slraduiti-va sa-i mentineti pe cat posibil delicatul echilibru afectiv de care are nevoie.
Teama de a creste
Intre 6 si 8 ani, anumiti copii adopta in familia lor un comportament dezagreabil: ei nu asculta, nu stau frumos la masa, refuza sa-si faca temele si nu participa la sarcinile colective. Par de altfel sa-si rezerve aceste atitudini putin amabile pentru parintii lor, caci, in exterior, se spune despre ei ca sunt cuminti, draguti, "bine crescuti". De la 7 ani, ei comit cateodata mici furturi. sau incep sa minta (trebuie sa se stie ca, mai tineri, ci nu inteleg ca c vorba despre minciuni sau furt). Poate ca ei actioneaza asifel pentru ca, crescand, se tem sa nu piarda afectiunea dumneavoastra si cauta atunci sa va capteze atentia, fie si prin comportamente criticabile. Trebuie sa va aratati ferm reprobarea fata de asemenea comportamente, fara sa dramatizati totusi. Faceti-I sa inteleaga ca va bucurati vazandu-l crescand, mentineti cu el o relatie de incredere si aceste dificultati se vor estompa rand pe rand.
Familia monoparentala
Copilul are nevoie sa simta si sa stie ca este fructul dorintei a doi adulti. Daca il cresteti singut(a), fie ca urmare a alegerii, fie datorita circumstantelor, straduiti-va. pe cat posibil, sa redati simbolic prezenta parintelui absent, evocandu-l sau explicandu-i ce ar fi putut spune sau face intr-o situatie sau alta. Trebuie sa etati sa va inchideti intr-o relatie prea exclusiva cu copilul dumneavoastra, mai ales daca acesta este fiu sau fiica unica.
Relatiile cu alti adultiIncercati sa frecventati regulat alti copii si adulti, prieteni sau membri ai familiei. Astfel, copilul dumneavoastra va putea sili relatii cu adulti de acelasi sex ca si parintele absent. Poale va lua pe unul dintre ei ca si exemplu: va manifesta fata de el multa afectiune, avand si atitudini paradoxale de ostilitate si respingere, caci va trai prin intermediul lui conflicte legate de complexul lui Oedip ( p. 269).Dar, oricare ar fi acesta, copilul trebuie sa inteleaga ca acest adult cu care intretine relatii de tip parinte - copil nu este parintele sau natural. Trebuie de fapt sa-i acorde acestuia un loc specific.
Parintele absent nu e.ste inlocuit
Nu este usor pentru fratii sau surorile mai mari sa-si inlocuie parintele absent mai ales cand diferenta de varsta nu depaseste 6 ani. Ei, care se simt obligati sa joace un astfel de rol, nu mai trec prin etapele normale ale dezvoltarii afective ale copilariei lor: cresc prea repede si risca sa fie profund afectati in ata lor de adult. in plus. nu puteti sa asteptati ca el sa se comporte ca un con-fidend cu care sa puteti vorbi de la egal la egal. Facand astfel riscati sa compro-miteti grav echilibrul sau.
In cazul unui divort
Din momentul in care parintii au luat decizia sa se desparta sau sa divorteze, trebuie sa-i explice impreuna copilului situatia, sa-i spuna ce se intampla si cum se va organiza ata in continuare. Cu care dintre parinti va locui si in ce loc? Cand si unde il va putea vedea pe celalalt parinte? E important ca el sa poata cunoaste raspunsurile la aceste intrebari. De altfel, copilul are intotdeauna nevoie sa pastreze asigurarea ca el este inca copilul tatalui si al mamei sale, ca nici unul nu regreta
nasterea sa, ca il iubiti intotdeauna, in ciuda dezacordului dintre dumneavoastra si perechea dumneavoastra. Pentru el, amintirea epocii petrecute cu cei doi parinti este esentiala.
Spunand lucrurilor pe nume
Minciunile, tacerile dumneavoastra risca sa-l faca pe copil sa sufere mai mult decat daca i s-ar spune adevarul, caci el nu va intelege nelinistea dumneavoastra, schimbarile de dispozitie, absentele dumneavoastra. Si-ar putea imagina ca nu-l mai iubiti sau ca el e responsabil pentru despartirea dumneavoastra si ca poseda poate mijlocul de a va reimpaca. Etati deci orice fel de tertipuri. Spuneti-i pur si simplu ceea ce se intampla: ca ata comuna intre mama si tata nu mai e posibila, dar ca asta nu inseamna ca-l iubiti mai putin si ca va angajati sa continuati sa-l cresteti.
Nu-l implicati in luarea deciziilor. Acestea apartin responsabilitatii adultilor. E mai bine ca pentru el conflictele sa nu dureze o vesnicie si mai ales sa nu-i cereti sa ia parte la acestea. Atata timp cat conflictele persista, trebuie sa etati sa va schimbati, la cererea sa, hotararea pe care ati luat-o in ceea ce-l priveste.
Copilul va avea intotdeauna doi parinti
Pastrarea sentimentului unei duble filiatii cere un anumit efort, mai ales la inceput. Nu renegati trecutul si incercati sa-l evocati pe fostul dumneavoastra consort fara sa-l demigrati sau sa-l devalorizati. A ascunde fotografii, in care copilul e cu celalalt parinte, a-l obliga sa povesteasca ce face cand e la el, a incerca sa-i castigi preferinta cedand tuturor dorintelor sale, a arunca na despartirii pe seama celuilalt sunt cu atat mai mult atitudini de proscris, daca vreti sa nu i se dezvolte copilului dumneavoastra un puternic sentiment de culpabilitate. Este important ca ambii parinti sa ajunga, fiecare in parte sau, la nevoie, sprijinindu-se pe o a treia persoana (psiholog, medic), sa reorganizeze ata afectiva si sociala. Dar este de dorit ca ei sa continue sa petreaca un timp impreuna cu copilul, cand acesta traieste niste momente marcante: aniversari scolare, aniversarea zilei de nastere, spitalizare, plecarea in ara etc. incercati sa mentineti cu fostul dumneavoastra consort o anumita comunicare.
Cand familia se reintregeste
Prin urmare, copilul va trebui sa accepte un tata sau o mama trega, lucru care ridica o serie de probleme.
Parintele treg n-are un rol usor. El trebuie sa dea dovada de multa rabdare, sa respecte sentimentele copilului si sa adopte lata de el o atitudine lipsita de ambiguitate. Trebuie ca, de exemplu, copilul sa-l strige pe nume (si nu "mama" sau "lata") pentru ca el sa poata sa se repereze usor in filiatia sa. Parintele va li confruntat cu reactii de gelozie sau rivalitate, sentimente care prevaleaza in egala masura in relatiile dintre fratii tregi, sau dintre copin care i-au avut inainte pe cei doi membri ai noului cuplu. Fiecare copil doreste sa fie el preferatul si adesea isi imagineaza ca e ctima a nedreptatii. Cand doi parinti aleg sa formeze o noua familie impreuna, ci trebuie sa se straduiasca sa fie justi si echiili cu toti copin si sa nu pretinda sa-i iubeasca pe toti, dinlr-o dala, in acelasi fel.
Copilul si boala
Aparitia sau descoperirea la copil a unor anumite boli cronice (diabet, mucoscidoza,
reumatism inflamato-riu. contaminarea cu rusul HIV ele.) foarte dificile de ndecat in starea actuala a medicinei esle foarte probabil sa perturbe profund relatiile familiale. Copilul atins de o astfel de boala poate adesea sa duca o ata cotidiana destul de asemanatoare eu a celorlalti copii, dar lolusi cu pretul a nenumarate constrangeri. El are si mai multa nevoie de dumneavoastra. Boala sa e o incercare pentru parintii sai, care trebuie mai mult decat oricand sa se sustina si sa invete sa imparta efortul. Nu trebuie ca mai ales copilul sa aiba sentimentul ca dene, din cauza problemelor sale de sanatate, o greutate insuporila pen-Iru parintii sai. Pentru ca el sa invete sa traiasca cu boala sa, dumneavoastra insiva trebuie sa acceptati aceasta realitate, incercati sa nu sufocati personalitatea copilului printr-o dorinta cvasi va de a-l proteja ( p. 334). Nu uitati ca nu sunteti singuri in lupta aceasta de fiecare zi. Echipa medicala specializata care se ocupa de copilul dumneavoastra va este alaturi. Asociatiile parintilor ai caror copii suni atinsi de aceeasi boala pot deasemenca sa va dea un ajutor importatii pe moral, juridic si financiar. Totusi, cel mai mare sprijin ramane copilul dumneavoastra, care cel mai adesea da dovada, in fata suferintelor si a constrangerilor, de o remarcabila facultate de adaptare si de o mare talitate.
