Activitatea fizica este o neie naturala a copilului, necesara dezltarii lui armonioase, atat mentala cat si fizica. Permitand canalizarea surplusului de energie al unora, dand incredere in sine altora, ea poate sa se dezlte intr-un sport, atat pentru fete cat si pentru baieti.

Sportul ocupa un loc din ce in ce mai mare in societatea noastra si copin nu scapa nici ei de sub influenta lui. Numeroasele structuri existente permit copilului dumneaastra sa se initieze, spre marea lui bucurie. Oricare ar fi constitutia copilului dumneaastra, in afara de rare exceptii, el este apt sa practice un sport. Orice simptom neobisnuit trebuie sa fie, bineinteles, obiectul unei consultatii. Odata asigurati de starea sa generala, incurajati-l sa faca sport. Educatia sportiva nu trebuie sa fie redusa la o simpla defulare, este o pedagogie separata. Copilul isi dezlta calitati care ii r servi mai tarziu: gustul pentru efort, depasirea de sine, depasirea celorlalti. 0 buna abordare a activitatii sportive cere totusi cateva atentionari.

Inotul si mersul pe bicicleta; practici indispensabile
Chiar daca nu-i place sportul sau nu e atras de o disciplina sportiva mai putin obisnuita, aveti grija ca sa invete cel putin inotul si mersul pe bicicleta. La placerea pe care o va gasi in asta se adauga si alte mize importante: fizice la inceput, psihologice apoi. Riscul de a cadea in apa din intamplare nu este rar. mai ales in vacanta. incercati, deci, sa va convingeti copilul sa invete sa inoate, chiar claca nu are adesea ocazia sa faca baie: este rba de propria lui salvare. De altfel, nalatia si ciclismul dezlta musculatura, functia respiratorie, rezistenta cardiaca si coordonarea miscarilor.
Aspectele psihologice nu sunt nici ele neglijabile. Este devalorizatii sa nu stii sa inoti sau sa mergi pe bicicleta dupa o anumita varsta atunci cand prietenii fac asta cu usurinta. in plus, e cu mult mai dificil si mai putin amuzant sa inveti asta cand esti adult.

La ce varsta sa incepi un sport?
Initierile sportive sunt propuse de la cea mai frageda varsta, dar, inainte de 3 ani, nu poale fi rba de sport propriu -zis ( p. 276). Copilul de 2 ani stie lovi o minge; intre 2 ani si jumatate si 3 ani poate descoperi saniusul si schi-ul pe pantele line. ceea ce ii permite sa-si coordoneze gesturile tehnice si utilizarea unui material. intre 3 si 6 ani. gradinita si caminul educa motricitatea copilului cu escaladarea obstacolelor, jocuri cu balonul, exercitii de echilibru, contractii de muschi etc. pe care mai tarziu scoala le continua. Structurile sportive specializate primesc deaseme-nea copii mici (de la 6 ani) foarte motivati. Foarte selective, aceste cluburi r sa faca din copil un campion si sunt animate de politica rezultatelor.
Varsta "buna" pentru a aborda un sport variaza in functie de sportul ales ( loul de dedesubt) si gradul de maturitate fizica si psihica a copilului. Anumite sporturi precum echitatia si judo sunt neprotivite inainte de 6 ani, pentru ca musculatura si coloana vertebrala sunt inca fragile. Orice ar fi, inainte de orice practica sportiva, este recomandai sa treaca un examen medical. Pe de alta parte, copilul trebuie sa fie in stare sa inteleaga si sa urmeze regulile sportului respectiv si sa se supuna disciplinei lui - daca vrea. Un copil refuza adesea sa faca sport datorita lipsei de motivatie sau anxietatii. Exista o mie de posibilitati de a prezenta o activitate sportiva adaptata. Este o problema psihologica -faceti-o atragatoare. Puneti in valoare, de exemplu, beneficiile fizice (devine puternic) si psihologice, in ceea ce priveste imaginea lui de marca fata de prieteni, asupra posibilitatii de a-si face noi prieteni. Trebuie sa stiti si sa-l linistiti. Discutati despre reticentele sale si despre dorintele sale mai ales, caci, in aceasta materie, este esential ca sa aleaga el insusi activitatea sa sportiva. Doar motivatia sa, facand apel la gustul sau de joc, va da copilului placerea de a se depasi pentru a progresa si castiga.

Sportul de competitie
Pasionat de sport, copilul dumneaastra vrea sa fie campion. Totusi, cea mai buna inta si cea mai perfecta silitate emotionala nu ii r ajunge pentru a se impune in disciplina pe care si-a ales-o. In primul rand, un bilant medical va permite cunoasterea aptitudinilor sale inainte de a-l orienta spre sportul carc-i convine mai mult.
Calitatile unui viitor campion
Cinci calitati fizice sunt cerute pentru a putea face competitie:
a Rezistenta. Capacitatea de a mentine un efort prelungit sau repetat, de intensitate medie.
a Forta musculara. Este foita necesara pentru a invinge rezistenta opusa de un instrument sau de greutatea propriului corp.
a Coordonarea. Este facultatea de a face fata schimbarilor de situatie imprevizibile.
a Rapiditatea. Este realizarea unei actiuni intr-o perioada de timp cat mai scurta posibil.
a Supletea. Este flexibilitatea articulatiilor, care permite executarea unei miscari cu amplitudinea articulara cea mai mare.

Un echilibru necesar intre sporturi
Trebuie supravegheata complementaritatea sau incompatibilitatea sporturilor intre ele. Natatia si atletismul sunt astfel de activitati complementare tuturor sporturilor de competitie, deoarece fac corpul sa lucreze in intregime: este baza de antrenament.
a Sportul individual si colectiv. Copilul care practica un sport individual, precum scrima, trebuie sa se antrenezeeze intr-un mod complementar intr-un sport colectiv precum fotbalul.
a Sport simetric si sport asimetric. Copilul care practica un sport "asimetric" cum ar fi tenisul, care face sa lucreze intotdeauna aceeasi parte a corpului in detrimentul ansamblului, trebuie sa consacre timp unei discipline "simetrice" precum natatia, cursele, spoiturile cu balonul precum leiul. Daca practica exclusiva a unui singur sport trebuie cvilala intotdeauna, mai multe sporturi care contracta aceeasi parte a corpului este proscrisa (echilatia si scrima sau judo, de exemplu, pentru coloana vertebrala).
a Sport de interior .si sport de exterior. Un sport practicat in sala, de exemplu gimnastica si judo, va fi compensat de unul in aer liber: bicicleta (cicloturism), golf etc.

Pericole de evitat
Organismul copilului in plina crestere este fragil. El nu trebuie supus la eforturi prea intense si repetate, cu atat mai mult cu cai ele se adauga la numea scolara. Deasemenea, in cazul in care copilul dumneaastra este dotai pentru o disciplina deosebita, trebuie evitata specializarea prea precoce. Rezistati presiunii unui antrenor prea zelos, gandi-ti-va ca la maturitate pol aparea sechele, urmari ale unui antrenament excesiv, conlractiv, dureros, si o speranta ruinata (doar un copil la 1000 poseda capacitati sportive superioare mediei). In fine, in gimnastica, nu trebuie angajai copilul prea devreme fara aviz medical.

Sportul si copilul cu handicap de sanatate

Copin atinsi de boli cardiace sau respiratorii, de diabet, de infirmitati motrice sau neurologice sunt obiectul unei supravegheri medicale regulate. Specialistii care-i urmaresc vegheaza la echilibrul dintre exigentele psihologice si fizice ale eforturilor impuse si capacitatile de adaptare ale copilului. Anturajul familial si scolar al copilului handicapat da dovada in ceea ce-l priveste de o solicitudine care seamana cu o superproleclie. Ori, aceasta atitudine, oricat de comprehensiva ar fi, dezlta un intreg sistem de interdictii, vizand mai ales activitatea sportiva. Totusi, in afara de anumite boli grave, eluand in perioade vulnerabile (crestete, adolescenta), sunt rare cazurile cand o activitate sportiva adaptata, exercitata rezonabil si sub control medical sa fie imposibila. In ciuda handicapului sau. copilul reuseste cateodata sa realizeze performante care il pun in valoare, facandu-i viata mai usoara, spargand izolarea sociala sau scolara de care sufera. De altfel, nu rare sunt cazurile cand o activitate sportiva bine aleasa participa la ameliorarea starii sale. de exemplu substiluindu-se in parte unui tratament kinetoterapic sau farizand eficacitatea tratamentului medicamentos a carui absorbtie in organism poate fi usurata.