De la 6 luni incepand, copilul se deschide mai mult spre lumea exterioara. Relatiile pe care le intretine cu cei care-l inconjoara, si in mod deosebit cu membrii familiei sale, primesc o importanta mereu crescanda.
Pentru ca adesea sotia lucreaza in afara casei, solul imparte cu ea obligatiile menajere si se preocupa de asemenea de
ingrijirea copilului. Rolul tatalui este lotusi specific. Locul fratilor si surorilor mai mari devine. in ceea ce il priveste, mai dificil de aparat impotriva intrusului pe care-l reprezinta bebelusul, si va trebui ca parintii sa aiba grija sa nu-i neglijeze pe cei mai mari sub pretcxl ca ei suni deja mari. Cal despre bunici, ei sunt parteneri importanti pentru trezirea micutului la lumea exterioara.
Un tata diferit de mama
Cea mai mare parte a timpului, tatalui ii face placere sa-si hraneasca copilul, sa-l schimbe, sa-l legene. Odata trecut primul semestru, mai ales spre varsta de 9 sau 10 luni, bebelusul ii pare mai putin fragil. El nu mai doarme atat de mult timp peste zi si mananca practic in acelasi ritm ca parintii sai. incepe in mod real sa gangureasca, poate sta asezat in fund. sa se deplaseze singur si incearca chiar sa stea in picioare. Ii solicita tot mai mult pe parintii sai pentru ca ei sa se distreze cu el. Tatal sesimte atunei cu atat mai la largul sau. cu cal constata ca bebelusul sau este solid, intreprinzator si gata sa rada pentru orice. II atinge si il scutura cu siguranta, incepe sa se joace cu el. Modul in care un tata se joaca cu copilul sau este foarte adesea diferit de cel adoptai de mama sa. Si este cu atat mai bine. Aceste jocuri mai mult fizice au un rol important in dezvoltarea facultatilor motrice ale copilului. La varsta la care bebelusul ia cunostinta ca este un individ diferit de parintii sai, este important ca el sa vada in tatal si in mama sa doua fiinte foarte distincte. El are nevoie sa lege relatii diversificate care ii vor imbogati personalitatea si ii vor permite mai bine sa isi gaseasca reperele. De aceea, rolurile celor doi parinti nu au a se confunda, chiar atunci cand tatal se ocupa in mod regulat de copilul sau, pentru a-i da sa manance, a-i face baia.
Transformarea nou-nascutului care suge, striga si isi petrece tot timpul dormind ca un "adevarat*' copil constiluie pentru fratele sau sora mai mare un nou soc. Bebelusul esle de acum inainte mult mai vioi, capabil sa se deplaseze si sa reclame alentia adultilor. El pune bucuros stapanire pe jocurile fratelui mai mare, care nu gaseste in el tovarasul de joaca sperat, ci mai degraba un strica-lot dezordonat si neascultator. Va trebui sa vegheati la apararea universului celui mare si sa temperati cu blandete enervarea, ba chiar mania pe care acesta ar putea-o manifesta fata de fratiorul mai mic. Este un moment greu de depasit.
A se ocupa de gelos
Pentru un copil mai mare ca varsta, ultimul nascut devine un rival, trebuie deci indepartata gelozia celui mai mare, recunoscandu-i prerogativele si valorizandu-l. Aratati-i ca-l iubiti intotdeauna, ca sunteti mandri de ceea ce el stie deja sa faca: sa vorbeasca, sa mearga, sa alerge, sa ajute in casa Nu-I certati prea tare daca el este uneori agresicu cel mic si mai ales continuati sa va ocupati de el individual. Consacrati cu regularitate un moment pentru a va juca numai cu el.s prop-uneti-i o iesire fara sa-l luati si pe bebelus. Fiind primul nascut el i-a avut multa vreme pe parinti numai pentru el. Este necesar sa aiba inca, din cand in cand, acesta posibilitate de a se alia singur cu dumneavoastra. Ajutati-l, de asemenea, sa Iaca mai bine cunostinta cu fratele sau sora mai mic(a). Aratati-i cat de amuzant poate fi bebelusul. Copilul cel mic este deseori foarte atras de cel mare, ii zambeste cu placeresi cauta aproape intotdeauna sa-l imite.
Conflict si complicitate.
Relatiile dinte frati si surori sunt surse de greutati. Ele necesita din partea dumneavoastra rabdare si intelegere. O buna perioada de timp a copilariei lor, frati si surori se vor disputa frecvent iubindu-sc in acelasi timp. Aceste relatii agitate, violente uneori sunt de asemenea de o mare bogatie si ii ajuta pe fiecare dinlre ei sa-si faureasca o personalitate. Dincolo de conflicte si de gelozia tacuta, se creeaza de asemenea o complicitate si o solidaritate de neinlocuit.
Si copilul unic?
Se poale spune ca un copil singur sufera in mod ineviil pentru ca nu are nici frate nici sora? Nu, bineinteles. Nu exista model de familie ideal. Ceea ce conteaza cu adevarat pentru copii este ca parintii lor sa-si asume responsabilitatea familiei, sa fie mandrii de ea. Copilul unic poate avea relatii bogate cu alti copii.
Bunici importanti
Rar se intampla astazi ca bunicii sa traiasca sub acelasi acoperis cu nepotii lor. Deseori, ei se gasesc in viata activa cand li se naste nepotul sau nepoata. Ei sunt relatitineri si, pentru copil, strabunica este cea care va corespunde mai degraba imaginii de bunica asa cum apare ea in povesti.
Tinerele manie, la reintoarcerea de la maternitate, nu beneficiaza atat ca altadata de sfaturile sau de experienta propriei lor mame in materie de puericultura. Daca unele n-au ramas din cauza aceasta mai putin apropiate de mama lor. altele, dorind sa se ocupe singure de bebelusul lor, revendica o anumita independenta. Ele vor ca mama lor sa le sustina in mod discret si pot prefera sa gaseasca sfatul si sprijinul la tatal copilului, la o prietena sau la un pediatru.
Bunicii nu au, in general, responsabilitatea educatiei nepotilor, dar rolul lor nu este mai putin important in aceasta directie.Ei il vor face pe copil sa descopere ceea ce ei cunosc, ii vor propune alte jocuri si vor simboliza pentru el memoria istoriei familiale. Ei ii pot oferi mult, atat din punct de vedere afecticat si intelectua.
