La nastere, copilasul are membre foarte tonice: el poate sa se tina pe picioare in timp ce trupul sau. foarte slab. trebuie sa fie constant sustinut la nilul cefei sau al coloanei rtebrale. Dupa cateva saptamani, mainile i se deschid pentru a apuca obiecte, membrele se destind pierzandu-si tonicitatea lor initiala. Din contra, muschii gatului si ai spatelui devin mai tari: el va putea tine capul drept. il va putea intoarce si ridica. De pe burta, el se poate ridica cu ajutorul bratelor, apoi se poate intoarce singur in patul sau.
Inainte de a se tine pe propriile lui picioare, de a se deplasa sprijinit, iar apoi de a merge singur, el trarseaza niste etape intermediare: invata sa stea asezat si sa se tarasca.

Sezutul
Varsta la care copilul incepe sa sada variaza mult de la un copilas la altul.In general, ea se situeaza intre 6 si 10 luni. Unii copii, mai puternici, fac progrese rapide in materie de miscare. Altii, mai slabi, nu se pot mentine in pozitia sezand, si cad pe spate. Fiecare progreseaza in ritmul sau, si foarte adesea chiar in ritmul in care s-au dezvoltat parintii lui. In unele familii sau grupuri etnice, micutii pot sedea sau merge destul de tarziu. Totusi, inca de la sfarsitul celui dc-al doilea an, ei sunt capabili de aceleasi performante cu cele ale copilasilor foarte "avansati", care puteau sedea la 6 luni si mergeau inainte de implinirea primului an de viata. Precocitatea, sau din contra, intarzierea entual observata in aceste miscari care denota tonicitatea corporala a copilului, nu prejudiciaza deloc dezvoltarea lui intelectuala.
Pozitia sezand solicita numerosi muschi: cei ai spatelui, ai coapselor si ai cefei. Ea este mai conforila pentru copilasii ale caror fese sunt plinute. La incepui instalai inlr-un scaun inclinabil sau pus intre perne, sugarul, de la varsta de 6 luni, incepe sa se mentina intr-un echilibru mai mult sau mai putin slabii in pozitia sezand: spatele i se indoaie, capul i se apleaca, iar el incearca sa se sprijine pe brate. Aceasta pozitie se silizeaza cu timpul, se intareste. Capul copilasului devine mai putin greu. spatele se redreseaza, iar el reuseste sa stea in pozitia sezand Iara sa se ajute de brate, ceea ce ii permite sa-si foloseasca mainile pentru a se juca sau a face gesturi.

TarareaInca din primele saptamani, nou-nascu-tul se poale deplasa in patutul lui prin miscari de tarare pentru a merge, de exemplu, pana la marginea patuliilui atingandu-l cu capul. La varsta de 4 luni. el se ridica pe antebrate, incearca sa-si ridice capul nianifestandu-si curiozitatea, apoi incearca sa-si indoaie picioarele sub burta pentru a putea inainta. Astfel incepe el sa se deplaseze dintr-un loc in altul al incaperii. Cel putin asa fac unii copilasi. Mai suni unii care nu vor merge niciodata in patru labe: ei se simt foarte bine in pozitia sezand si vor trece direct la pozitia in picioare, fara a incerca sa se miste altfel decal prin mers. Altii, in schimb, nu pol ramane nemiscati si gasesc modalitatea cea mai connabila de a se tari, de exemplu asezati. indoind picioarele pentru a-si misca fesele precum vaslasii. Unii dintre acesti copilasi turbulenti vor merge destul de tarziu: vor fi putin dispusi sa stea in picioare si sa riste caderea, atata timp cat tehnica lor "in patru labe" le permite sa mearga repede si in deplina siguranta.

Cand copilasul merge peste tot

Sigur de noile lui capacitati, copilul va porni sa descopere lumea. HI exploreaza incaperile in care locuiti, vrea sa atinga totul si sa duca totul la gura -care ramane pentru el un mijloc privilegiat de cunoastere. S-a terminat perioada in care statea cuminte in patatul lui. De acum incolo umbla peste tot, deranjand tot ce ii cade sub mana. Educatia devine atunci destul de delicata, fiind vorba de un copilas plin de viata si total insensibil la rationamentele adultului. Trebuie sa gheati la siguranta copilului ( p. 256-257), sa respectati progresele lui, avand si propria dumneavoastra viata personala. La varsta acestor prime explorari, dumneavoastra nu va puteti opune actiunilor lui. Nu-I supuneti la mii de reguli, dar ramaneti fermi asupra catorva interdictii, mereu aceleasi. Dati-i dreptul sa se miste si sasi satisfaca curiozitatea. Aceasta sete de a descoperi este un element motor esential al cresterii si dezvoltarii lui. Trebuie deci incurajat. Asta nu inseamna ca el poate face orice si oriunde. Idealul este de a putea rezerva copilasului un spatiu lipsit de pericole, fara prize electrice sau suprafete de escaladat: tarcul, populat cu obiecte familiare, va fi locul in care el are dreptul sa atinga totul, fara riscul de a sparge sau a deteriora obiecte pretioase. Preferati tarcul cu bare de lemn. care ii permite copilului sa se catere mai usor decat in paturile cu plase. Dincolo de acest mic unirs pe care il poate deranja si murdari dupa voie. ati grija si puneti tele pe sus. inchideti usile, mobilele si dulapurile cu cheia (si luati cheile!). Daca exista o scara interioara, instalati o mica bariera. Nu lasati scaune sau fotolii sub o fereastra deschisa etc.