A, da, mai exista si socrii Probabil cea mai delicata relatie, in orice familie, dat fiind ca socrii pica exact in zona aceea infernala de mijloc, intre: "Sunteti cei mai draguti oameni din lume si tare mi-ar fi placut sa fiti parintii mei!" si: "Viata mea nu va priste absolut deloc, asa ca deti-va de treaba voastra!" De fapt, daca s-ar plasa in oricare dintre aceste doua spatii opuse, cineva ar aa foarte mult de suferit, asa ca socrii plutesc de obicei undeva la mijloc, deplasandu-se tot timpul de la o extrema la alta a scalei afectiune-ostilitate, in functie de cat de bine merg lucrurile cu proprin tai parinti.
lata cateva adevaruri despre socrii tai, care te-ar putea ajuta sa netezesti calea spre fericirea in familie:
a Adeseori, socrii nu ocupa decat al doilea loc: majoritatea prietenelor mele Supermamici au constatat ca, prin faptul ca ele au fost cele care au adus pe lume un nepot, parintii lor se afla intr-o o pozitie oarecum superioara cand vine vorba de sfaturi legate de copil. Suna ridicol, intr-adevar, dar s-ar parea ca asa se intampla in multe cazuri, ceea ce ii face pe "socrii (fosti) mari" sa se simta oarecum exclusi sau in dubiu cu privire la rolul care le revine. Tocmai de aceea iti cumpara atat de multe cadouri - un produs secundar foarte placut, trebuie sa recunosti, ai lipsei lor de siguranta.
a Sigur ca, in calitate de bunici, socrii tai au exact acelasi statut ca parintii tai, dar de contat, conteaza ca NU sunt parintii tai si de aici pot sa porneasca dificultatile. Una e s-o ofensezi pe mama ta si cu totul alta, sa-i faci socrului tau o criza de isterie materna. Evident, nu ma refer la un repros gen: "Pai da, ca mie nu mi-ai cumparat casuta de papusi cand eram mica, si chestia asta m-a marcat pe viata!", dar acesta se poate foarte usor transforma in: "Fiul dumitale n-a invatat nici sa-si culeaga nadragii de pe jos, ii lasa sa zaca acolo si doua saptamani la rand, asa ca nu ma invata dumneata pe mine cum sa hranesc un bebelus!" Fereste-te de asemenea izbucniri - toata lumea e nitel cam susceptibila, in perioada asta, si ma indoiesc ca aai de gand sa-ti jignesti de-adevaratelea socrii!
a Atunci cand vine vorba de bebelusul tau, tot ceea ce am spus in legatura cu parintii tai se aplica de doua ori mai mult in cazul parintilor partenerului tau, pentru ca intotdeauna exista, undeva in surdina, potentiala riposta: "Ce-i priste pe ei?", care sa incurce lucrurile intre voi. Cauta sa atenuezi pe cat posibil acest sentiment, gandindu-te ca oamenii astia cumsecade nu vor decat sa te ajute, de fapt, si ca isi doresc din tot sufletul sa fie cat mai apropiati de nepotul sau nepoata lor. Hormonii tai sunt inca usor dezechilibrati, atat si nimic mai mult!
Eu am cei mai buni socri din lume (nu, pe cuvant, chiar ca sunt absolut extraordinari, niste oameni blanzi, generosi, delicati si foarte cumsecade, si cu un bun-gust desavarsit, in materie de hainute pentru copii - cei mai buni dintre toti oamenii de peste 50 de ani pe care-i cunosc!), dar si noua ni s-a intamplat sa am unele momente dificile, pe tema cresterii copiilor - eu spun ca trebuie sa mearga la culare nu mai tarziu de ora sapte seara, socrul meu zice sa-i indop dupa pofta inimii cu ciocolata si n-au decat sa se zbantuie pana dimineata! De fapt, cam la atat s-au redus dirgentele noastre, daca stau sa ma gandesc bine, deci nu-i chiar asa de rau. Trateaza cu manusi (din piele fina!) relatia dintre tine si socrii tai si i fi infinit rasplatita, peste cativa ani, cand ofertele de a sta cu copin vor face ca un week-end prelungit la Barcelona, cu partenerul tau si fara copii, sa devina o posibilitate mai mult decat distincta.

Ramanem in familie

Cand stai sa te gandesti, e cea mai proasta idee sa aduci doua familii la un loc, fie prin casatorie, fie pur si simplu prin aceea ca doi oameni stau sub acelasi acoperis timp de ani intregi. Familiile sunt ca niste cluburi vaste si in continua expansiune, extrem de bine pazite si cu un sistem foarte complicat de reguli, coduri si principii. Mai rau: au si o istorie a lor, care modeleaza si influenteaza tot ceea ce face generatia urmatoare. incercarea de a uni doua asemenea structuri organizate e ineviil sa produca unele consecinte accidentale si vor exista "disponibilizari" inaine ca anul financiar sa se incheie.
Unul dintre primele lucruri care parasesc noua structura il reprezinta entualele obiceiuri si traditii de familie incompatibile intre ele si, cu cat te poti ocupa mai repede de aceasta problema, cu atat mai armonios va fi totul. In principiu, ar trebui sa fi petrecut deja suficient timp, fiecare in familia largita a celuilalt, pentru a va da seama despre ce fel de "fuziune organizatorica" este vorba: am de-a face cu religii diferite (o potentiala mare problema) sau pur si simplu tu provii dintr-o familie cu reguli stricte, in timp ce a lui are o atitudine mai relaxata? (Problema rezolvata rapid, in favoarea ta. Tu esti cea care a adus pe lume un copil.)
Daca nu puteti cadea de acord asupra modului in care sa faceti una sau alta, iti va fi greu si chiar ca e ultimul lucru de care mai ai nevoie, acum, cand te chi-nuiesti sa te adaptezi la noua ta viata. De asemenea, va poate instraina foarte repede, pe tine si pe partenerul tau, fiindca toata lumea isi apara cu indarjire convingerile, atunci cand se pune problema cresterii unui copil. Cauta sa eviti certurile cu efecte de durata, pe tema acestor dezacorduri, si fa tot posibilul sa le lamuresti cat mai devreme.
Ar fi bine sa tii minte ca voi trei sunteti acum o noua familie si ca puteti aa propriile reguli si modalitati de a face lucrurile. Daca niciunul dintre voi nu aa voie, la el in familie, sa deschida cadourile de Craciun decat dupa masa festiva traditionala, acum vi se ofera ocazia ideala sa schimbati acest obicei si sa incepeti cu sfasiatul hartiei de ambalaj din chiar clipa in care v-ati dat jos din pat. (Adica pe la 5 dimineata, pentru urmatorii patru-cinci ani.) Daca amandoi erati obligati sa terminati tot din farfurie si abia apoi sa va sculati de la masa, atunci poate ca v-ar placea sa introduceti o abordare mai destinsa pentru generatia urmatoare. Voi decideti.
Toate regulile voastre nou-introduse vor fi, probabil, atent disecate in cadrul reuniunilor importante de familie, dar daca voi doi ramaneti tari pe pozitii si daca ati rude suficient de mature in gandire, incat sa accepte ca e treaba voastra ce faceti si ca deciziile voastre trebuie respectate, atunci ti putea sa va deti de noua voastra existenta in trei asa cum credeti de cuviinta, fara cine stie ce mare bataie de cap. Iar daca bunicul persista in a-l agita pe copil cu muzica zbantuita chiar inainte de culcare, atunci amenintarea ca nu-l ti mai aduce niciodata pe nepotel in vizita, in conditiile astea, sau, la nevoie, o simpla izbucnire in s, se pot dodi masuri extrem de eficace. Eh, nu ca as sti din proprie experienta