Encoprezisul este un simptom, nu o boala. Encoprezisul nevrotic consta de obicei in pierderi de materii fecale, ziua sau noaptea, in mod involuntar.
Un tip de encoprezis (primar) se intalneste la copilul care nu a invatat controlul sfincterian (poate datorita unei intarzierii in maturizarea functionala). Sfaturile medicului si cele din paragrafele 562-577 si 586, pot aduce relativ usor rezolvarea in aslfel de cazuri.
Encoprezisul secundar apare la copilul care si-a insusit controlul sfinctcrelor, care dupa o perioada incepe sa aiba pierderi de materii fecale (involuntare) o data sau de mai multe ori pe saptamana. Acest tip apare aproape intotdeauna dupa actiunea unor factori psihotraumatizanti in familie, mai ales dupa o despartire brusca de unul dintre membrii de baza ai familiei. Situatia poate dura luni de zile, parintii si copilul fiind prea rusinati pentru a-i spune medicului ce problema au. intre timp, parintii (de obicei, mama) trag din greu pentru a-l "invata" din nou pe copil sa foloseasca olita, lucru care poate duce la cresterea starii de stress a acestuia. In formele sere ale acestui tip de encoprezis, copilul retine materiile fecale, care formeaza un bol tare, uscat in rect. Din cand in cand, materii fecale moi, apoase se scurg pe langa acest bol compact si murdaresc chiloteii copilului. Tratamentul trebuie dirijat de medic si cu cat se instituie mai repede, cu atat mai bine. in cazurile rebele, trenante, este adesea necesar ca atat copilul, cat si parintii, sa fie tratati de psihiatru sau psiholog (psihanaliza sau psihoterapie), in timp ce medicul prescrie dieta si entualele medicamente necesare.