Se intelege prin pneumotorax spontan patrunderea aerului, de cele mai multe ori unilateral, in cavitatea pleurala, ca urmare a unor stari patologice de cinatate si in afara unui traumatism toracic sau " unor manevre medico-chirurgicale, diferen-Jndu-se astfel de cel traumatic.
Aerul, patruns in cavitatea pleurala, poate sa o afecteze in totalitate sau numai in parte, fiind delimitat de unele aderente.
Cind se insoteste si de prezenta unui epansament, dupa natura Iui poate fi vorba de un hidro, hemo sau piopneumo-torax.
Pneumotoraxul se mai poate complica cu pneumomediastinul sau pneumoperi-cardul, asocierea cu pneumomediastinul com-plicindu-se cu un emfizem subcutanat.
Este mai frecnt intilnit la copil decit la adult. in etiologia lui intervin numeroase cauze, cele mai multe dintre ele fiind usor de recunoscut. Pneumotoraxul apare astfel secundar acestora, existind si o forma idiopatica descrisa inca de Laennec.
Patrunderea aerului in cavitatea pleurala este conditionata de comunicarea ei cu ducturile bronsice, urmare a unor leziuni mai mult sau mai putin marcate.
Cind rupturile alolelor se produc fara afectarea pleurei viscerale, atunci se constituie un emfizem interstitial.

Pneumotoraxul poate fi cu sau fara supapa, in formele cu supapa, in timpul expiratiei, aerul din cavitatea pleurala fiind greu sau deloc evacuat.
In perioada de nou-nascat pneumotoraxul se intilneste, dupa Nelson, intr-o proportie de 12% si cu o mortalitate in jur de 20%. El poate fi uni sau bilateral, asociat sau nu cu pneumomediastinul sau/si cu un emfizem interstitial.
El poate sa survina in mod secundar prin cauze decelabile, o modalitate frecnta fiind legata de ruperea alolelor prin suprainfectie, ca urmare a unor manevre de resuscitare sau din cursul respiratiei asistate, dupa cum poate sa apara spontan in cursul unor pneumopatii de aspiratie, sau datorita ruperii unor bule de emfizem sau a unor chiste aeriene congenitale.
Exista si cazuri neprecizate, dupa cum se descriu si unele forme asimptomatice.
In celelalte perioade ale copilariei pneumotoraxul apare cel mai frecnt in cursul pneumopatiilor abecdante de origine bacte-riana, insotindu-se obisnuit si de un empiein.
Se mai pot complica cu un piopneumoto-rax si gangrena pulmonara, precum si bronsiectazia suprainfectata.
Infarctul si embolia pulmonara, corpii straini intrabronsici, astmul bronsic, fibror zele interstitiale, fibroza chistica a pancreasului, interntiile chirurgicale pe cord, ca si traheostomia sau perforatiile esofago-traheale pot fi cauze determinante ale unui pneumotorax, asociat in unele din aceste situatii si cu pneumomediastinul sau piopneumotoraxul.
Pneumotoraxul poate sa apara si in cursul tuberculozei pulmonare, de cele mai multe ori cu punct de plecare de la o leziune miliara situata sub pleura.
Tabloul clinic al pneumoloraxiilui este dominat de manifestarile insuficientei respiratorii acute pe care o determina, conditionata fiind de intensitatea colabarii exercitate asupra pulmonilor, cu atit mai sera daca se asociaza si manifestarile leziunilor entuale ale parenchimului pulmonar, empi-emului pleural sau ale pneumo- si piopneumo-mediastinului.In formele foarte gra, loul clinic poate fi dominat de sindromul asfixie restrictiv si insuficienta cardiaca acuta in cele infectate asociinduli-se sindromul toxico-septic.In formele pure, tulburarile functionale respiratorii sint dependente cantitatii de aer patrunsa in cavitatea pleurala, semnele fizice fiind cele caracteristice paeumoto-raxului, ce constau din triada descrisa de Galliard si anume: abolirea vibratiilor vocale, timpanismul si diminuarea pina la disparitie a murmurului cular. in aceste forme, in contrast cu empiemul, diminuarea sau abolirea vibratiilor vocale si a murmurului cular apar pe fondul unei hipersonoritati toracice si nu pe cel al unei matitati prezente si cu predominenta spre baze in cursul piopneumotoraxului.
Examenul radiologie este relator prin lamurirea indoielilor clinice si orientarea in formele foarte gra a atitudinii terapeutice de urgenta.

In formele fara aderente plenrale, ima-ginele transpun prezenta unei hipertrans-parcnle, cuprinsa intre marginea toracica si parenchimul pulmonar mai mult sau mai mai putin colabat, de forma ogivala, careia i se alatura impingerea mediastinului inspre hemitoracele opus. in conditiile unei mari cantitati de aer.
Formele inchistate trebuie diferentiate de emfizemul bulos lobar sau lobular. precum si de chisturile aeriene pulmonare, examenul din profil ca si tomografia aducind elemente diagnostice suplimentare pretioase.
Cu ocazia acestor examene" trebuie cercetate si cauzele pneumotoraxului.

Evolutia pneumoloraxului este variabila si depinde de intensitatea, natura si compli catiile lui, fiind de un prognostic ser cu cit virata copilului este mai mica.
Formele fulgeratoare si sufocante sint foarte gra, impunind masuri urgente de exuflare si entual drenajul in formek cu empiem, pe linga tratamentul antiinfcc-tios intens si de combatere a insuficientei cardio-respiratorii.
Formele moderate fara supuratie pleurala, daca nu produc compresiuni marcate ale parcnchimului pulmonar, beneficiaza de tratamentul afectiunii de baza, asteptindu-se rezorbtia spontana a pneumotoraxului.