Foarte rar in patologia copilului o infectie respiratorie se limiteaza strict la o singura regiune anatomica, clasificarea lor pe baza acestui criteriu fiind facuta din motive didactice si pentru personalitatea clinica distincta a unor entitati. Infectiile cailor respiratorii inferioare (CRI) pot interesa laringele sau orice alta structura distala ce apartine aparatului respirator.
Se apreciaza ca unul din trei copii e predispus spre o astfel de infectie in primul an de viata. Principalele entitati sunt: crupul, traheobronsitele, bronsiolita si pneumoniile.
Crupul se caracterizeaza in principal prin raguseala, tuse asociata cu stridor inspirator si obstructie laringiana. Traheobronsita se manifesta in primul rand prin tuse insotita la examenul fizic pulmonar de ronchusuri si raluri bronsice umede in absenta simptomelor de obstructie laringiana. in conditiile prezentei si a acestor simptome vorbim de laringotraheobronsita. Ambele se datoreaza extinderii primare a unei infectii virale a cailor respiratorii superioare, au in general o evolutie autolimitata si nu necesita decat tratament simptomatic.
Bronsiolita reprezinta inflamatia acuta de etiologie infectioasa a CRI, fiind clasic definita ca prim episod de wheezing la copilul sub 2 ani. Este produsa de infectia virala, cel mai adesea cu virusul sincitial respirator (VSR). Inflamatia CRI se insoteste aproape constant si de interesarea interstitiului pulmonar si, ca urmare, de multe ori diferentierea intre bronsiolita si unele pneumonii devine artificiala. in plus, multe dintre virusurile ce determina bronsiolite produc si pneumonii.
Pneumoniile se datoreaza inziei parenchimului pulmonar propriu-zis de catre agentii infectiosi si modificarilor produse prin raspunsul inflamator.