Din acest grup fac parte cardiopatiile congenitale ale caror anomalii afectind peretele atrial permit comunicarea fluxului sanguin intre cele doua atrii.
Se disting trei tipuri majore de defecte septale anatomice si anume :
tipul oslium secundum, sau persistenta orificiului Botallo, cea mai frecventa forma, a carui comunicare este localizata in partea mijlocie a septului, in regiunea fosei ovale, lipsita de obicei de anomalii valvulare atrio-ventriculare ;
lipul sinus venosus, cea mai rara forma, a carui localizare este situata sus si posterior, in slrinsa legatura cu originea venei cave superioare si chiar a venelor aferente ei, asociat de obicei si cu unele anomalii partiale ale acestor vase ;
lipul oslium primam, situat in partea de jos a septului, care se asociaza cel mai ades si cu despicarea valvulelor mitrale, iar in cazuri extreme defectul septal intere-sind si inelul valvular atrio-ntricular comun, realizeaza anomalia cunoscuta sub denumirea de canalul alrio-venlricular comun.
Defectul septal atrial de tipul oslium secundum. Este anomalia a carei frecventa se apreciaza in jur de 10% din totalul cardiopatiilor congenitale, fiind de doua ori mai frecvent intilnita la fete decit la baieti.
Tulburarile hemodinamice constau din prezenta unui shunt arteriovenos determinat de presiunea mai mare din atriul sting fata de cea din atriul drept, care in continuare va exercita o supraincarcare a atriului si ventriculului drept, scurtcircuitindu-se in timp ventriculul sting si aorta. Atita timp cit gradientul de presiune este in favoarea presiunii din atriul sting shunt-ul isi va pastra caracterul arterio-venos. Cind, in anumite conditii intercurente sau permanente, dealtfel foarte rare in copilarie, apare o crestere marcata a presiunii pulmonare prin factori activi sau pasivi, care vor putea determina un gradient de presiune in favoarea presiunii din ventriculul drept, atunci shunt-ul isi schimba sensul devenind veno-arterial, anuntat prin aparitia ciano-zei si agravarea evolutiei clinice a malformatiei.In aceste conditii, foarte rare, este vorba de fapt de aparitia sindromului Eisen-menger.
Manifestarile clinice in general sint foarte sterse sau chiar pot lipsi, diagnosticul fiind rareori pus in perioada de sugar si copil mic. Unii dintre purtatorii acestei anomalii pot sa ramina nedepistati pe intreaga perioada a vietii lor.
Rareori se exteriorizeaza in perioada de sugar si mai tirziu prin episoade acute de insuficienta cardiaca, desi copin cu acest defect prezinta numeroase pneumopatii acute in cursul primei copilarii.

Ca tulburari functionale, la virste mai mari, pot sa apara uncie stari de oboseala si o toleranta mai scazuta la eforturi, dispneca la efort, palpitatiile si chiar edemele fiind determinate mai degraba de alte cauze decit de defectul atrial propriu-zis.
Copin cu acest defect pot prezenta o anumita intirziere a dezvoltarii lor somatice si pubertate tirzie, recunoscute sub numele de "habitus gracil".
Pulsul este normal si bine batut, iar presiunea venoasa normala atita timp cit inca nu s-a asociat o insuficienta tricus-pida sau insuficienta cardiaca.
Inima este mai activa, impulsurile ei fiind mai perceptibile pe marginea sternala stinga superioara a sternului si deasupra apendicelui xifoicl.
Zgomotul al II-lea in focarul pulmonar este in general dedublai, percepindu-se in spatiul al II-lea sau al III-lea intercostal sting, la marginea slinga a sternului, un suflu sistolic de ejectie de gradul IIII pina la VI, insotit uneori si de un freamat. Mai poate fi surprins si un suflu mezodi-astolic in spatiul al IV-lea intercostal, la marginea slinga a sternului sau la virf, prezenta Iui sugerind o crestere marcata a fluxului sanguin pulmonar.

Examenele radiologice, in timp, pol pune in evidenta hipertrofia atriului si ventriculului drept precum si a arterei pulmonare, in contrast cu volumele normale, dar mai degraba mai reduse, ale ventriculului sting si al aortei. In stadiile avansate umbra cardiaca este impinsa in stinga, iar cind tensiunea pulmonara este mult marita, arcul pulmonar creste, devenind pulsatil, impreuna cu hilurile mult incarcate, iar transparenta pulmonara mult diminuata.
Examenele electrocardiografice pot fi uneori normale. Ele, in mod obisnuit, arata insa devierea spre dreapta a axului electric si un bloc incomplet de ramura dreapta, in formele cu hipertensiune pulmonara traseele prezentind si unele unde mari atriale, precum si semnele de supraincarcare ventriculara. Mai pot fi surprinse si unele aritmii cum sint fibrilatia atriala sau blocul complet de ramura dreapta, precum si deviatia spre stinga a axului electric.
Echocardiograma poate fi de un sprijin real in precizarea diagnostica a anomaliei, impreuna cu calelerismul cardiac, care releva in mod evident cresterea saturatiei in Oa a singelui din a Li iul drept, precum si comunicarea interatriala cind caleterul este introdus prin vena safena.
Tratamentul este medical de expectativa si chirurgical, virsta optima pentru interventie fiind intre 45 ani inainte insa de a se constitui hipertensiunea pulmonara.
Defectul septal de tipul ostiuoi primum si canalul atrio-ventricul ar comun. Defectul septal de tipul ostium primum este o anomalie de origine embriologica rezultata din fuziunea incompleta a bureletelui endo-cardului embrionar, care de fapt intervine in formarea portiunii inferioare a septului atrial, a partii membranoase a septului ventricular si a foitelor septale ale valvulelor tricuspide si mitrale.
Defectul septal atrial de tipul ostium primum este o forma incompleta a malformatiei. Anomalia situindu-se in portiunea mai joasa a septului atrial, in majoritatea cazurilor se insoteste si de despicarea foitei valvulelor mitrale, pe cind cele tricuspide sint obisnuit normale, iar septul ventri-
cular din punct de vedere functional este normal.
Canalul atrio-ventricular comun este o malformatie completa, ce consta din prezenta unui defect septal atrial jos situat, care se continua cu defectul septal ventricular si despicarea foitelor septale ale valvulelor tricuspide si mitrale, rezultind un shunt larg stinga-dreapta la care participa ambele ventricule si auricule, orificiile mitral si tricuspid, insotite de o hipertensiune pulmonara marcata.
Ca anomalie izolata, malformatia este rar intilnita, estimindu-se intr-o frecventa de pina la 4% din totalul cardiopatiilor congenitale.-
Coexistenta anomaliei este mult mai frecventa in cursul sindromului Down.
Tulburarile hemodinamice din cursul defectului de tip ostium primum angajeaza un shunt stinga-dreapta la care participa comunicarea interatriala, asociata unei insuficiente mitrale, in cadrul caruia tensiunea pulmonara este normala sau usor crescuta.
Asa cum s-a aratat, tulburarile hemodinamice din cursul canalului atrio-ventricular comun sint mult mai accentuate, shunt-ului larg stinga-dreapta asociindu-i-se hipertensiunea pulmonara marcata, precum si cresterea rezistentelor vasculare pulmonare.
Manifestarile clinice in formele cu defect de tip ostium primum sint sterse si chiar pot lipsi pentru o perioada indelungata, semnele fizice stetacustice fiind descoperite ocazional. Ele sint asemanatoare cu cele intilnite in cursul defectului de tip ostium secundum, la care se alatura manifestarile insuficientei mitrale cu care se asociaza, recunoscuta prin prezenta unui suflu sistolic cu proare in axila stinga.
Formele cu anomalie completa se insotesc de manifestari ce depind de severitatea shunt-ului si a consecintelor lui.
Purtatorii acestei anomalii fac frecvent infectii respiratorii in perioada de sugar, insotite de episoade acute de insuficienta cardiaca congestiva si cianoza. Obosesc usor, prezentind dispnee la efort.
Inima este global marita, stetacustic percepindu-se un suflu sistolic parasternal si in jos, cu proare pe intreaga suprafata precordiala, insotit de freamat si dedublarea zgomotului al II-lea.
In formele cu obstructie vasculara pulmonara pronuntata predomina hipertrofia ventriculului drept, cianoza aparind in cazurile severe cu shunt inversat dreapta-stinga.
Examenele radiologice, in anomaliile de lipul canalului atrioventricular comun, redau imagini care se caiac Le rizeaza prin modificarile importante ce le prezinta contururile inimii si vaselor sale si insasi parenchimul pulmonar. Astfel, inima apare marita, intere-;ind toate cavitatile sale, artera pulmonara este proeminenta, iar aorta normala sau redusa, vascularizatia pulmonara fiind mult accentuata, cu hiiuri incarcate si pulsatile.

Examenele electrocardio grafice, dupa S.Ka-, a pot pune in evidenta urmatoarele modificari : orientarea frontala a axei QRS cu deviatia spre stinga si in situatii extreme, cu deviatia axei spre dreapta, semne de hipertrofie ventriculara stinga, dreapta sau bilaterala, prelungirea duratei intervalului PR si unda P normala sau alungita, derivatia axului sting cu 30A pina la 90A reprezentind pentru J.J.Nora un semn deosebit de important pentru diagnostic.
Cateterismul cardiac si angio-cardiografia sint mijloace prin care diagnosticul poate fi precizat, de un ajutor real fiind si ventricu-tografia selectiva.
Tratamentul este medical si eventual chirurgical, formele incomplete beneficiind de aportul unor interventii corective mai putin riscante. Tratamentul chirurgical al canalului atrio-ntricular comun prezinta numeroase dificultati, mai ales daca s-au asociat hipertensiunea pulmonara si insuficienta cardiaca. Rezultatele obtinute, dupa depasirea riscurilor intra si postoperatorii, sint insa spectaculare.