Torsiunile de anexe normale si patologice pot constitui una dintre cauzele abdomenului acut la fetite.
Etiopatogenie. Perioada de varsta in care aceasta patologie este intalnita cel mai frecnt este cea prepubertara, adica intre 8 si 12 ani. Accidentul se poate produce insa la orice varsta, chiar si in perioada de sugar.
Exista mai multe teorii care incearca sa explice aceasta problema controrsata, cum ar fi: teoria anatomica, teoria mecanica, teoria peristaltismului tubar si teoria congestiei organelor pelvine. Acestea insa nu reusesc sa explice satisfacator mecanismul patogenic al torsiunii in toate cazurile, din studiile noastre reiesind ca aditionarea sau succesiunea in timp a mai multor cauze declanseaza in cele din urma torsiunea.

Simptomatologia este aceeasi atat pentru torsiunile de anexa sanatoasa, cat si pentru cele normale. Cunoasterea dinainte a unei formatiuni tumorale anexiale poate orienta, de la inceput, diagnosticul catre o torsiune de anexa patologica.
Forma acuta este cea mai frecnta, simptomatologia realizand loul de abdomen acut, in care - dupa expresia lui Mondor -sunt grupate, in jurul unei tumori, semnele de hemoragie interna, reactia peritoneala si ileus.
Elementele care silesc diagnosticul sunt;

- durerea insotita de anxietate si agitatie;

- discreta reactie peritoneala sau absenta ei;

- disocierea dintre puls si temperatura;

- prezenta, la tuseul rectal, a masei tumorale.
Durerea este violenta si poate iradia in micul bazin, in lombe sau in coapse. Evolutia ei in crize paroxistice simuleaza adesea un sindrom ocluziv. Apar greturi, varsaturi, paloare accentuata a tegumentelor si o stare de anxietate.
Tulburarile digesti se manifesta prin greturi si varsaturi la care se poate adauga constipatia pentru intregirea loului clinic de sindrom ocluziv.

Rareori apar tulburarile urinare: disurie sau polakiurie.

Reactia peritoneala, provocata de torsiunea pediculului. anexial, bogat vascularizat si inervat, se manifesta la examenul obiectiv prin dureri provocate la palpare si printr-o aparare musculara de intensitate variabila, mergand pana la contractura peretelui abdominal.
T^actul rectal si palparea bimanuala pun in evidenta tumoarea formata de anexa torsionata.
Examenele de laborator nu au valoare deosebita; leucocitoza variaza intre 8000 si 15.000.
Rar, torsiunea poate imbraca o forma cronica, mai putin zgomotoasa pana la declansarea episodului acut.
Diagnosticul diferential trebuie facut cu: apendicita acuLa, plastronul apendicular, colica nefretica, ocluzia intestinala, colica hepatica, fibronul pediculat torsionat si, rar, la fetele mai mari, cu sarcina extrauterina.
O simptomatologie asemanatoare poate fi provocata si de chistul folicular rupt.
Evolutie si complicatii. Evolutia torsiunii se poate face catre vindecare prin detorsionare spontana - situatie exceptionala si practic nerificata; cronicizare, realizand forma cronica a torsiunii; inchistare, realizand un hematocel; amputatie spontana, prin ruptura pediculului de torsiune, situatie in care tumoarea se poate resorbi sau se poate grefa la nilul peritoneului sau epiplonului.

Complicatiile torsiunii;

- hemoragia interna, pe ruptura unui vas mai mare;
- infectia care poate surni pe un hematiom sau un hematocel intraperitoneal;
- salpingita chistica, entualitate exceptionala. Tratamentul este chirurgical.