Definitie, anatomie, clasificare
Sub denumirea de duplicatie de tub digestiv, Ladd a incadrat toate formatiunile sferice sau cilindrice, prezentand urmatoarele caracteristici:
- poseda un invelis format din muschi netezi;

- sunt captusite cu mucoasa asemanatoare tubului digestiv;

- sunt atasate intim sau la o oarecare distanta de o portiune a tubului digestiv.In functie de varietatile structurale si topografice, duplicatiile sunt clasificate in:

- chisturi intramurale;

- duplicatii chistice sferice;

- duplicatii tubulare abdominale sau abdominotoracice;

- chisturi mezenterice libere, cu perete muscular neted. Formele chistice reprezinta aproximativ 94% din cazuri. Ele
sunt cel mai adesea sferice, dar pot fi si alungite sau polilobate!
Formele tubulare sunt mai rare, cu o prevalenta de 6% si se intalnesc mai ales la nivelul intestinului subtire si al colonului.In 20% din cazuri exista o comunicare intre duplicatie si intestinul adiacent. Duplicatiile chistice nu comunica de regula cu intestinul adiacent.
Intre duplicatie si intestinul alaturat exista o legatura stransa, realizata prin coalescenta stratului muscular si prin vascularizatia lor comuna, fapt care impiedica o extirpare izolata a duplicatiei.
Peretele duplicatiei este format dintr-o musculatura neteda foarte bine dezvoltata, compusa din 1-3 straturi de fibre. Aceasta tunica musculara permite diferentierea duplicatiilor adevarate de chisturile limfatice sau chiloase situate in mezenter, care au peretii mult mai subtiri.
Epiteliul din interiorul chistului este de tip digestiv, dar el nu corespunde obligatoriu cu mucoasa segmentului intestinal la nivelul caruia se gaseste duplicatia.
Frecventa mare cu care se intalneste mucoasa de tip gastric explica aparitia ulcerului peptic, prezent in aproximativ jumatate din cazuri. De cele mai multe ori epiteliul duplicatiei este bine pastrat, putand fi usor identificat prin examen histologic. in unele cazuri, insa, el poate fi distrus din cauza presiunii fluidului continut in duplicatie sau a necrozei provocate de capacitatea de digestie enzimatica a fluidului.
Aspectul lichidului din interiorul duplicatiei este variabil. De regula este clar, fara culoare, dar cand surne necroza invelisului epitelial, el poate deveni hemoragie sau de culoare bruna.
Foarte variate ca forma si dimensiuni, duplicatiile tubului digestiv se insotesc frecvent si de alte malformatii congenitale: hemivertebre, spina bifida, atrezii ileale, diverticul Meckel, cii de rotatie intestinala, duplicatii ale aparatului urogenital, cardiopatii congenitale.

Simptomatologie. Simptomele produse de aceste anomalii sunt consecinta evolutiei lor ulterioare. Ele pot provoca:
- dureri, prin distensia produsa de acumularea lichidului continut in interiorul duplicatiei;
- semne de ocluzie, atunci cand duplicatia comprima sau obstrueaza partial lumenul intestinului adiacent;
- semne de peritonita, cand se produce perforatia unui ulcer peptic dezvoltat in peretele duplicatiei.

Forme anatomo-clinice

1. Duplicatiile in torace sunt foarte rare. Mai frecvent se situeaza de-a lungul esofagului, bomband intr-o catate pleurala si impingand plamanul inainte. Deseori sunt captusite cu mucoasa gastrica.
Cand dimensiunile duplicatiilor sunt reduse, semnele fizice sunt minime sau absente. Cand volumul duplicatiei creste, apar semne respiratorii importante, legate de compresiunea exercitata asupra plamanului sau de acumularea de lichid in catatea pleurala.
Uneori la nou-nascut pot determina aparitia unui sindrom de insuficienta respiratorie acuta cu dispnee, cianoza, tiraj si comaj, care impune interventia chirurgicala de urgenta.
Investigatiile radiologice dau de regula, date insuficiente pentru precizarea diagnosticului.
Tratamentul consta in extirparea lor chirurgicala.
2. Duplicatiile stomacului sunt cele mai rare dintre duplicatiile situate in abdomen. Prezentandu-se sub forma unor chisturi voluminoase, ele se edentiaza prin des tinderea abdomenului, prezenta tumorii la palpare si, ocazional, prin varsaturi, mai rar prin hemate-meza sau melena.
Examenul radiologie complet este obligatoriu, precizand pozitia duplicatiei in raport cu celelalte scere. Tratamentul este chirurgical.
3. Duplicatiile duodenale au dimensiuni si forme variabile. Primele manifestari clinice ale duplicatilor apar precoce, uneori chiar la nastere. Cel mai frecvent lou clinic este de ocluzie inalta, evocand stenoza hipertrofica de pilor sau stenoza duodenala. Cand pe peretele duplicatiei se dezvolta un ulcer peptic, melena repetata duce la instalarea unei anemii importante. Mai rar, perforatia ulcerului poate provoca peritonita.
Radioscopia abdominala pune in edenta obstacolul pe duoden si eventuala deplasare a organelor vecine. Tratamentul este chirurgical.
4. Duplicatiile intestinului subtire sunt localizate cel mai frecvent pe ileon si pot sa comunice sau nu cu intestinul.
Daca diagnosticul clinic este practic imposibil, un examen radiologie bine condus poate uneori sa il precizeze, indicand sediul obstructiei, dilatatia segmentului intestinal supraiacent si, in mod exceptional, cand exista o comunicare cu intestinul adiacent, chiar dedublarea acestuia.

Tratamentul este chirurgical.

5. Duplicatiile colonului si ale rectului sunt mai rar intalnite. Pot proemina in lumenul intestinului, provocand ocluzia intestinala prin compresiune progresiva sau prin declansarea unei invaginatii intestinale.
Cand chistul este situat pe rect, el se poate exterioriza prin prolaps.
Comunicarea cu intestinul este frecventa si se afla situata mai ales in partea proximala a duplicatiei. Uneori comunicarea este situata distal, dar nu intotdeauna in rect; astfel, unele realizeaza un anus dublu, altele se deschid printr-un orificiu ingust in uretra, perineu, vestibul sau vagin.
De multe ori aceste duplicatii sunt insotite de dedublarea aparatului urogenital si de malformatii dintre cele mai diverse. - *
Duplicatiile rectocolonului provoaca de cele mai multe ori un sindrom de ocluzie joasa. Uneori pot aparea hemoragii.
Palparea abdomenului poate edentia duplicatia, dar, pentru a culege mai multe informatii, este obligatoriu tactul rectal.

Tratamentul este chirurgical.