Desi diverticulul Meckel se intalneste la 1,5 % din populatie, in imensa majoritate a cazurilor el ramane fara semnificatie patologica toata viata. Numai aparitia unor complicatii care de obicei au un caracter acut, duce la descoperirea lui operatorie. intre acestea, ocluzia, diverticulita,
peritonita si hemoragia sunt cele mai frecvente.
Complicatiile apar timpuriu, in 50% din cazuri la copin sub 3 ani.
Ocluzia intestinala
Ocluzia intestinala prin diverticul Meckel este cel mai frecvent intalnita. Ea poate urma doua mecanisme: a) inginatia intestinala and ca punct de plecare un diverticul Meckel si b) ocluzia prin bride sau volvulus, cand ansele se rasucesc in jurul unui diverticul fixat printr-o brida de ombilic, de mezenter sau de o ansa intestinala.
a) Inginatia cu punct de plecare diverticular poate avea la origine insasi inginarea diverticulului, continuand cu inginarea ileonului; alteori diverticulul formeaza direct capul de inginare. La copilul mare loul clinic este cel al unei ocluzii obisnuite; dureri abdominale violente, intermitente, rsaturi, oprirea tranzitului. Cand inginatia ramane ileoileala, examenul
radiologie nu o poate pune in evidenta, imaginile caracteristice aparand numai cand inginatia se transforma in inginatie ileocolica.
b) Ocluzia mecanica, prin volvulus sau prin strangulare, in afara semnelor clasice de
ocluzie nu are nimic special care sa permita diferentierea de celelalte ocluzii. Diagnosticul se poate orienta in aceasta directie numai cand copilul care face ocluzie prezinta o fistula ombilicala - marturie a persistentei unui rest din canalul viteliri.
Uneori, pe langa semnele mecanice de ocluzie, copilul prezinta
febra si o reactie peritoneala; acestea reprezinta
ocluziile mixte de natura mecanica si inflamatorie, in care diverticulul inflamat adera de perete, mezenter sau intestin, formand un obstacol in jurul caruia se stranguleaza ansele subtiri.
Diverticulita (Meckelita)
Inflamatia diverticului Meckel poate mima o
apendicita acuta sau cronica, cu care se confunda permanent. Singurul semn care ar putea diferentia diverticulita de apendicita,
durerea periombilicala, se intalneste destul de frecvent si in apendicita.
Diagnosticul se pune numai intraoperator.
Ulcerul diverticulului Meckel
Structura neomogena a mucoasei diverticulare, in care se pot. evidentia alaturi de mucoasa ileala si insule de mucoasa gastrica sau tesut pancreatic, determina aparitia de
ulcere peptice. Aceste ulcere se pot perfora sau pot sangera, la fel ca
ulcerul gastroduodenal.
Sangerarea ulcenilui diverticular este riabila; pot exista
sangerari minime, cu sange mai mult sau mai putin modificat, care cedeaza usor la tratament sau pot exista
hemoragii prelungite, care anemiaza bolnavul. Repetarea lor este capricioasa. Uneori poate aparea socul hemoragie, din cauza sangerarilor masive. in absenta fenomenelor inflamatorii, sangerarea nu se insoteste de durere, ea aparand ca simptom unic.
De obicei nu reprezinta o urgenta chirurgicala, dar poate sa reprezinte o problema serioasa de diagnostic.
Perforarea ulcerului diverticular reprezinta o complicatie gra, care duce la peritonita. La trei sferturi dintre bolnavi, perforatia este precedata de hemoragie si dureri, dar poate sa apara si fara nici un semn clinic premonitor.
Semnele de perforatie sunt cele ale perforatiilor de tub digestiv,
durere brusca si violenta, rsaturi, hiperestezie cutanata, contrac-tura peretelui abdominal, alterarea starii generale, facies peritoneal, febra de 40AC, puls accelerat, dispnee.
Durerea cea mai intensa este perceputa periombilical.
Tratamentul este chirurgical.
