Apendicita acuta este o afectiune destul de frecvent intalnita la copii, putand pune uneori probleme de diagnostic si tratament.
Anatomie patologica. Inflamatia in
apendicita incepe la nivelul mucoasei sau submucoasei, unde invazia microbiana produce infiltratie leucocitara, staza vasculara, edem si hemoragie. Mucoasa se ulcereaza si exsudatul purulent umple lumenul apendicular. in acelasi timp, procesul inflamator cuprinde musculoasa si seroasa peritoneala, pe care iibrina o face sa adere la organele din jur si in special la epi-ploon.
Apararea impotriva infectiei plecate de la apendice depinde atat de potentialul imunitar, cat si de posibilitatile locale de limitare a infectiei.
Simptomatologie. Debutul se poate face cu prodrom digestiv -dureri vagi abdominale, inapetenta, greturi, senzatie de varsatura - sau in plina stare de sanatate, cand apar dureri in fosa iliaca dreapta,
varsaturi si modificari ale tranzitului intestinal.
Examenul local pune in edenta la nivelul fosei iliace drepte un punct dureros, aparare musculara sau contractura musculara, in timp ce examenul general arata o stare febrila, cu puls accelerat, la un copil care prezinta un facies modificat.
Semnele functionale:
durere spontana si
tulburari digestive.
Durerea spontana este variabila ca intensitate. Cand este localizata in fosa iliaca dreapta, reprezinta un semn important pentru diagnostic. Durerea localizata in epigastru sau periombilical poate de asemenea sa orienteze diagnosticul.
Varsaturile - alimentare sau bilioase - pot marca debutul afectiunii. Pot fi unice sau repetate. Uneori exista numai greturi, putand lipsi chiar ambele simptome, ceea ce nu permite insa inlaturarea diagnosticului de apendicita acuta.
Constipatia sau
diareea nu prezinta o valoare diagnostica mare la debut. De multe ori
constipatia o determina pe mama sa administreze un purgativ, cu rezultatul negativ cunoscut: perforarea apen-dicelui cu
peritonita consecutiva.
Semne locale. Durerea provocata in fosa iliaca dreapta si contractura aceleiasi regiuni sau unul dintre aceste semne asociat semnelor functionale si generale sunt suficiente pentru diagnostic.
Durerea provocata trebuie cautata. Palparea va li facuta cu ultimele patru degete incepand din fosa iliaca stanga, in zona nedureroasa, ceea ce permite castigarea increderii copilului. Se continua palparea urmand cu blandete cadrul copie si adesea semnul lui Rowsing poate fi gasit pozitiv.
Durerea provocata la nivelul fosei iliace drepte ramane semnul cel mai frecvent intalnit si cel mai important. Durerea situata supraom-bilical si spre dreapta poate indica sediul subhepatic al apendicelui. Sediul durerii este variabil, in functie de situatia apendicelui. Cand acesta este situat mezoceliac,
durerea este localizata spre ombilic. La un apendice subhepatic, durerea trebuie cautata in hipocondrul drept, iar pentru localizarea retrocecala, durerea trebuie cautata spre lornba dreapta. La un apendice situat in pels, durerea trebuie cautata prin tact rectal.In unele apendicite cangrenoase, durerea poate lipsi, cand organul sfacelat dene dureros. Sensibilitatea reapare imediat ce s-a instalat peritonita.
Contractura fosei iliace drepte este al doilea semn, care chiar singur, este suficient pentru diagnosticul de apendicita acuta. Sediul contracturii, in cazul unui apendice anormal situat, poate fi localizat spre ombilic sau in loha lombara.
3. Starea de subocluzie produce o balonare moderata.
4. Disparitia miscarilor respiratorii abdominale este un semn care arata instalarea peritonitei.
Semne generale
1. Temperatura este foarte variabila, de obicei cu valori injur de 38,5AC, dar poate atinge si 40AC, dupa cum poate sa si lipseasca.
2. Pulsul este accelerat, variabil ca frecventa, dar mult mai constant modificat. Disocierea pulsului fata de temperatura se intalneste in apendicitele grave.
3. Faciesul, nemodificat la inceput, se poate modifica repede, o data cu instalarea peritonitei.
Examene de laborator. Leucocitoza, cu valori intre 8000-l2.000, dar putand ajunge si la valori de 16.000-l8.000, poate intari diagnosticul, in formele grave, in formele toxice, se poate intalni o crestere mica sau chiar o scadere a numarului de leucocite, din cauza reactitatii scazute a organismului.
Evolutie. Apendicita acuta a copilului poate evolua spre ndecare, poate duce la supuratie - abces apendicular sau peritonita generalizata - sau in formele toxice la deces in 2-3 zile.
Forme clinice. Formele toxice sunt rare, loul clinic fiind dominat de semnele generale ale sindromului toxic, care contrasteaza cu cele locale, mai putin edente. . -
