MANIFESTARI CLINICE Cap si git Infectiile cu anacrobi ale capului si trilului sint gingivita,
infectiile faringiene(inclusingina Ludwig). infectiile fasciilor (in care microorganismele orofaringiene de la nivelul mucoaselor sau al focarelor de manevre stomatologice se extind spre spatiile virtuale ale capului si gitului).
sinuzita si otita. Complicatiile acestor infectii pol fi oslco-mielila craniului sau a mandibulei, infectiile iniracraniene (de exemplu
abcesele cerebrale), mediaslinila sau infectia pleuropulmonara.
Sistem nervos central folosind tehnici optime de identificare, germenii anaerobi sint decelati in 85% din abcesele cerebrale. Predomina cocii gram-pozinvi anaerobi: fusobacleriilesi unele specii deBaeteroidessint urmatoarele ca frecventa.
Focare pleuropulmonare Infectia pleuropulmonara cu anaerobi. produsa prin aspiratie, se asociaza cu palm sindroame clinice:
pneumonia de aspiratie, pneumonia necrozanta,
abcesul pulmonar si empiemul. Pneumonia de aspiratie evolueaza in general lent, cu subfcbrilitate. stare generala alterata si producere de sputa. la pacienti predispusi la aspiratie. Pacientii cu abces pulmonar prezinta in mod tipic un sindrom cu febra, frisoane, stare generala alterata, scadere ponderala si sputa urit mirositoare, care se dezvolta pe parcursul mai multor saplamini. Empiemul este o manifestare a unei infectii pulmonare prelungite cu anaerobi si are un tablou clinic asemanator cu cel al abcesului pulmonar. Pacientii pot prezenta si dureri toracice pleuritice si sensibilitate a peretelui toracic. Empiemul poate fi consecinta extinderii unui proces subdiafragmatic.
Localizari intraabdominale ( cap. 44).
Localizari pelviene Anaerobii sint frecvent intilniti in abcesele tuboo-ricne, avorturi septice, abcesele pelvine, endometrite si infectii postoperatorii ale plagilor chirurgicale, in special post histerectomie.
Piele si tesuturi moi Uneori, anaerobii sint izolati in cazuri de
celulita crepitanla, celulita sinergistica, gangrena, fasecita necrozanta, abcese cutanate, abcese rectale si in fectii ale glandelor sudoripare axilarc. Gangrena sinergistica (Meleney) este un proces infectios cutanat progresiv, extrem de dureros, cu eritem, edem. induratie si o zona centrala de necroza. Germenii patogeni cei mai frecventi sint cocii anaerobi %\Staphyhcoccus aureiis. Cu toate ca fasceita necrozanta este de obicei atribuita streptococilor de grup A, ea poate fi produsa si de anaerobi. cum ar fi specii de Pepiusireplococcus si Baclemides.
Oase si articulatii Ostcomielila cu anaerobi apare de obicei ca o extindere a unui proces infectios al tesuturilor moi; de cele mai multe ori,
artrita septica nu este polimicrobiana. fiind produsa prin diseminare hematogena.
Bacteriemie B fragtfis este anaerobul cel mai frecvent izolat singur din singe. loul clinic al hacteriemiei cu anaerobi poate fi similar cu cel al septicemiei cu bacili aerobi gram-negalivi. dar trombollebita septica si socul -.cptic sini rare.
DIAGNOSTIC Munci cind infectia se dezvolta in vecinatatea suprafetelor mucoase pe care se gaseste in mod normal Hora anaeroba, anaerobii vor II considerati drept potent' in agenti etiologici. Culturile necesita prelucrare speciala pentru anaerobi. de obicei intr-un mediu de transport. Deoarece izolarea germenilor patogeni in laborator poale dura mult, uneori diagnosticul trebui sa fie prezumtiv.
TRATAMENT
Un tratament eficace impotri anaerobilor presupune o combinatie de antibiotice adecte, rezectic chirurgicala si drenaj. Daca se suspecteaza o infectie cu anaerobi. se poate aproape intotdeauna administra un iratament empiric eficace, deoarece tipurile de susceptibilitate antimicro-biana sint de obicei previzibile. Penicilina este antibioticul declectie in majoritatea infectiilor orale cu anaerobi si in pneumonia cu anaerobi. Clindamicina pare a \~\ superioara in tratamentul abceselor pulmonare. Pentru infectiile cu li fragilis, antibioticul de electie cslc metroflidazolul, dar sint active si clindamicina, ecfoxitinul, imipenemul, ampicilina-sulbactam si ticarcilina-acid clavulanic. Infectiile cu anaerobi care nu raspund la tratament vor fi reeluate, luind in considerare o rezistenta la antibiotice, necesitatea unui drenaj suplimentar sau o suprainfectie cu microorganisme aerobe.
