Cum incep problemele de alimentare. De ce atatia copii nu mananca bine? Cel mai adesea, pentru ca atat de multi parinti incearca, in mod constient, sa-i faca sa manance bine. Nu se intalnesc probleme de alimentare la pisoi sau catelusi, sau la copin din regiunile unde mamele nu stiu asa de multe lucruri despre dieta, ca sa inceapa sa-si faca griji.
Unii copii se nasc cu o foame de lup care se mentine chiar si in perioadele cand sunt bolna sau suparati. La altii, pofta de mancare este mai moderata si usor afectata de starea de sanatate si de spirit. Primul grup pare a fi facut din
nastere sa fie mai gras, in mod similar, cei din cel dc-al doilea grup vor fi de la natura mai subtirei. Dar fiecare copil se naste cu suficienta pofta de mancare pentru a fi
sanatos si sa se dezvolte in ritm potrit pentru el.
Problema este ca, de asemenea, copin se nasc si cu instinctul de a refuza hrana, daca sunt fortati sa o manance, si cu instinctul de a se scarbi de mancarea cu care au avut experiente neplacute. Exista si o complicatie in plus: pofta de mancare nu este intotdeauna indreptata catre aceleasi alimente. O perioada, copilului ii place sa manance mai mult dovlecel si un anume tip de fulgi de cereale, iar luna urmatoare s-ar putea sa nu le mai gaseasca atragatoare. Unii oameni consuma multe dulciuri si fainoase, altii foarte putine. Daca intelegeti aceste lucruri, va puteti da seama cum incep problemele de alimentare in diferite puncte din
dezvoltarea copilului. Unii copii incep sa refuze mancarea in primele luni de ata, daca parintii ii forteaza prea des sa suga mai mult
lapte decat vor ci, sau daca nu li se ofera sansa sa se adapteze treptat, cand primele alimente solide sunt introduse in alimentatie. Foarte multi den mofturosi si mananca putin dupa varsta de I an deoarece nu sunt facuti sa creasca repede in greutate, au mai multe pareri proprii si probabil ca le cresc dintii. A-i forta inseamna sa le diminuezi pofta de mancare si mai mult, si mai constant. Foarte adesea problemele de alimentare incep odata cu terminarea unei boli. Cand parintele ingrijorat incepe sa impinga pe gat mancarea copilului, inainte de a-i reveni acestuia pofta de mancare, foarte repede copilul capata scarba fata de mancare, care se fixeaza foarte ferm.
Nu toate problemele de alimentare apar datorita fortarii copilului sa manance. Un copil poate refuza sa manance datorita geloziei fata de un frate mai mic, sau datorita grijilor de diferite feluri. Indiferent insa de cauza de origine, ingrijorarea parintilor si faptul ca forteaza copilul sa manance, agraveaza problemele si impiedica pofta de mancare sa rena.
Refacerea ia timp si cerc rabdare. Odata ce problemele de
alimentatie s-au format, este nevoie de timp, intelegere si rabdare ca sa fie indepartate. Parintii deja suni anxiosi si se relaxeaza greu atata vreme cat copilul continua sa manance putin si cu toate acestea grija si insistenta sunt principalele cauze care mentin scazut apetitul copilului.
Chiar si cand ei se schimba (cu un efort suprem de vointa), s-ar putea sa dureze saptamani pana ce, timida, pofta de mancare sa rena. Copilul trebuie sa aiba sansa ca incet-incet, sa uite toate asocierile neplacute pe care le facea in momentul mesei.
Pofta de mancare a copilului e ca un soricel, iar parintii ingrijorati si care forteaza copilul sa manance, ca o pisica ce goneste soricelul inapoi in zuina sa. Nu poti connge soarecele sa fie indraznet doar pentru ca pisica se uita in alta parte. Trebuie ca pisica sa lase in pace soricelul o perioada mai lunga.
Si parintii au sentimente in ce priveste aceasta problema. Nu
numai ca parintii au si ei sentimente in ce priveste pofta de mancare redusa a copilului, dar ele sunt deja foarte puternice in momentul cand aceasta problema s-a cronicizat. Cel mai edent este teama ca copilul va dezvolta un defect nutritional sau isi va pierde rezistenta la infectii. Doctorul incearca sa-i linisteasca de fiecare data spunandu-le ca un copil care nu mananca mult nu este mai susceptibil la boli ca altii, dar este foarte greu pentru parinti sa-l creada.
Este foarte posibil ca parintii sa se simta novati, imaginandu-si ca rudele, socrii, vecinii sau doctorul ii considera neglijenti. Edent ca nu sunt asa. Cel mai probabil este ca toti acestia inteleg problema deoarece au avut de-a face cu ca. Exista si sentimentul ineil al frustrarii si supararii fata de un copil care arunca si scuipa mancarea distrugand complet toate eforturile parintilor de a fi atenti cu el. Acesta este cel mai neplacut sentiment dintre cele de mai sus, deoarece face ca parintele constiincios sa fie rusinat de el insusi.
Este un lucru interesant ca multi parinti care au probleme cu hranirea .copiilor lor isi amintesc ca si ei insisi au avut
probleme de alimentatie in copilarie. isi amintesc foarte bine cum erau fortati sa manance si dadeau furculita deoparte, deoarece fortarea avea efecte contrare celor dorite, dar descopera ca sunt neputinciosi daca vor ca ei sa se comporte altfel ca parinti. In astfel de cazuri sentimentele puternice de teama, novatie si iritare sunt partial ramasite ale acelorasi sentimente sesizate de ei in copilarie.
Rareori exista pericol pentru copil.
Este important sa tineti minte ca inca de la nastere copilul are un organism remarcabil, care il face sa stie cat de multa hrana si de ce tipuri de alimente arc nevoie pentru o crestere si dezvoltare normala. Extrem de rar se intalnesc: malnutritie, carente de tamine sau
boli infectioase datorate unor probleme de alimentare. Desigur, modul de a manca al copilului trebuie discutat cu medicul in timpul zitelor periodice.
Faceti mesele cat mai placute. Telul dumneavoastra trebuie sa fie, nu de a face copilul sa manance, ci de a ajuta apetitul lui natural sa iasa la suprafata, astfel incat copilul sa vrea sa manance.Incercati cat puteti de serios sa nu discutati despre felul cum mananca copilul, fie cu amenintari, fie cu incurajari.In locul dumneavoastra nu as lauda copilul daca a mancat mai mult sau nu as manifesta dezamagire daca a mancat putin. Cu antrenament, veti putea sa incetati sa va ganditi la acest lucru, si acesta este un progres. Cand copilul inceteaza sa mai simta presiune din exterior poate da atentie propriilor lui senzatii.
Uneori auziti sfatul urmator: puneti mancarea in fata copilului, nu spuneti nimic si dati-o la o parte dupa 30 minute, indiferent cat de mult sau de putin s-a mancat; pana la masa urmatoare nu dati nimic de mancare. Este un sfat bunicel daca este aplicat cu starea de spirit corespunzatoare, adica daca parintele intr-adevar nu se agita sau se ingrijoreaza despre cat mananca copilul, ramanand o persoana agreabila. Dar uneori parintii furiosi aplica acest sfat trantind farfuria in fata copilului si spunandu-i pe un ton sumbru: daca nu minanci tot in 30 de minute o sa-ti iau mancarea si nu-ti mai dau nimic pana la masa urmatoare. Apoi, se holbeaza la copil, asteptand ca el sa manance. Astfel de amenintari intaresc vointa copilului si indeparteaza si cea mai mica urma de pofta de mancare. Copilul mofturos care e provocat la o lupta in ce priveste hrana, intotdeauna rezista mai mult decat parintele si este edent ca nu doriti sa manance copilul pentru ca ati castigat o batalie prin forta sau dand mancarea la o parte ci pentru ca el doreste acest lucru.Incepeti prin a-i oferi alimentele care ii plac cel mai mult asa incat gura sa-i saliveze cand ne ora mesei si de-abia sa astepte sa inceapa sa manance. Primul pas in crearea unei astfel de atitudini este sa i se ofc.c copilului timp de 2-3 luni mancarurile hranitoare care ii plac cel mai mult (mentinand o
dieta cat de echilibrata posibil) si sa etati alimentele care nu-i plac in mod edent.
In cazul in care problema de alimentatie a copilului e limitata la doar unul sau cateva grupA, de alimente, dar el le mananca pe celelalte suficiente de bine, cititi paragrafele 446, 448-451, 453-464. In acestea se explica cum se poate inlocui un aliment cu altul pana ce apetitul copilului rene sau este inlaturata suspiciunea si
tensiunea in timpul meselor.
