Folositi ratiunea si bunul-simt
Multi copii mici si chiar mai mari au nevoie de o mica gustare intre mese. Daca c vorba de un aliment potrivit, oferit la o ora corespunzatoare si intr-un mod adect, nu ar trebui sa se interfereze cu mesele principale sau sa conduca la probleme de alimentare.
Fructele, legumele si
sucurile de fructe se digera usor si rapid si sunt cel mai putin probabil sa favorizeze distrugerea danturii. Laptele sta mult in stomac si ca urmare, e mai probabil sa reduca pofta de mancare la urmatoarea masa. Se intalnesc totusi copii care nu pot manca mult la o masa si devin excesiv de obositi si infometati pana la urmatoarea; s-ar putea sa creasca foarte bine daca li se da
lapte intre mese. Digestia lui mai lenta le furnizeaza gradat combustibil, iar apetitul este mai bun in timpul mesei deoarece, nu sunt extenuati.
Prajiturile, foictajele, pufuletii dulci sau sarati nu sunt alimente indicate deoarece au 3 dezantaje: sunt bogate in calorii, sarace in clemente nutritive si dauneaza danturii. Chiar si biscuitii sau painea se lipesc de dinti pentru un timp mai indelungat, asadar nu sunt indicate ca gustare intre mese.
Pentru cei mai multi copii gustarea dintre mese trebuie data la mijlocul interlului sau cel putin cu o jumatate de ora inainte de urmatoarea masa. Chiar si aici exista exceptii, sunt copii care primesc suc in mijlocul diminetii dar devin asa de infometati inainte de pranz, incat incep sa fie certareti si sa refuze sa manance. Un pahar cu suc de
portocale sau rosii, chiar daca e oferit cu 20 de minute inainte de masa de pranz, le imbunatateste dispozitia si pofta de mancare. Asadar, se vede usor ca gustarea dintre mese constituie o problema de bun-simt si adaptare la nevoile copilului. Foarte multi copii se descurca fara gustari intre mese, iar acest lucru este cel mai indicat pentru crutarea danturii.
Parintii se g uneori ca la masa copilul mananca prost dar intotdeauna cerseste de mancare in interlul dintre mese. Aceasta problema nu apare deoarece parintele ar fi fost ingaduitor in ce priveste gustarile luate intre mese, ci dimpotri. in fiecare din cazurile intalnite de mine, parintii indemnau sau chiar fortau copilul sa manance la ora de masa si ii opreau accesul la hrana la alte ore. Aceasta impingere de la spate era cea care distrugea pofta de mancare. Dupa cate luni de impunere a vointei parintilor, chiar si vederea sufrageriei era de ajuns sa faca sa se revolte
stomacul copilului. Dar dupa ce a "scapat" de masa, (chiar cu sacrificiul de a ramane flamand), stomacul copilului incepe din nou sa reactioneze normal, asa cum orice stomac
sanatos si fara hrana reactioneaza: cere de mancare. Ca urmare, rezolrea unor astfel de probleme consta, nu in refuzarea gustarilor dintre mese, ci in transformarea meselor in ce atat de placut copilului incat sa saliveze numai la gandul lor. O masa este in esenta hrana pregatita in asa mod incat sa fie apetisanta. Daca un copil o considera mai putin atragatoare decat gustarile, ce nu e in regula cu felul cum o preparati.
