Principala idee este ca sugarul sa nu fie lasat sa ga de foame mult timp sau sa se simta parasit.
Toti sugarii au tendinta sa isi formeze anumite orare regulate de foame, mult mai repede daca parintii ii ajuta putin. Sugarii nu se supara sa fie treziti pentru masa dupa 3-4 ore de somn. Cei care sunt micuti au tendinta sa manance mai des ca cei voinici. Cu totii insa lungesc treptat intervalele dintre mese pe masura ce cresc si se dezvolta. De obicei sugarii alimentati la san mananca mai des decat cei alimentati la biberon, deoarece laptele matern c mai usor si mai rapid digerat ca cel de vaca sau din soia. La varsta de 1, 2 sau 3 luni sugarii incep sa-si dea seama ca nu mai au nevoie de masa de noapte si renunta la ea. Undeva intre 4 si 12 luni den apti sa doarma o noapte intreaga, ca si parintii lor.
Modul in care ii ghideaza parintii poate influenta foarte mult aceasta tendinta a sugarilor catre mese mai putine la intervale mai regulate. Sa presupunem ca o mamica isi trezeste baietelul la fiecare 4 ore in timpul zilei - ea il ajuta sa-si formeze un orar regulat al meselor ziua. Daca el se agita cateva orc dupa ultima masa si mama il lasa un pic sa poata sa adoarma putin (sau ii da sa suga suzeta daca se scoala devreme si ge), ca ii ajuta stomacul sa se adapteze la intervale mai mari intre mese. Pe de alta parte, daca il ia in brate si ii da sa suga de fiecare data cand el incepe sa se agite, chiar daca a trecut putin timp de la ultima masa, il obisnuieste cu intervale scurte intre mese mici ca volum.
Fiecare copil difera mult in ce priveste rapiditatea cu care isi formeaza un program regulat. Marea majoritate a sugarilor, (care mananca bine, nu sunt agitati si primesc suficient lapte de la san sau biberon), pot fi ajutati sa se adapteze unui program suficient de rezonabil si sa renunte la masa de noapte in jurul varstei de 2-3 luni. Pe de alta parte, daca sugarul e foarte agitat sau foarte somnoros ( paragrafele 176, 232, 234, 326, 328) iar secretia lactata nu e pe deplin formata la mama, va fi mult mai usor pentru toti daca se inainteaza cu pasi mici. Chiar si in acest caz, va fi mai putina nedumerire din partea parintilor zi de zi (daca sa-i dea sugarului sa suga sau sa mai astepte un pic etc.) si o mai rapida deprindere a sugarului la un program regulat, daca se procedeaza cu tact. fara graba, impingand foarte usor spre intervale de 2-3 ore intre supturi la sugari alimentati la san si de 3-4 ore la cei alimentati la biberon.

Uneori s-a inteles gresit relatia dintre alimentatia "la cerere" si formarea unui program propriu de mese si somn ale sugarului.
Scopul principal al oricarui program este sa fie bun pentru dezvoltarea copilului, dar in acelasi timp ci trebuie sa permita parintilor sa-si poata ingriji copilul de o maniera care sa le economiseasca fortele fizice si sufletesti. De obicei asta inseamna silirea unui program rezonabil de mese. la ore prezibile, in momentul in care sugarul c pregatit pentru asta.
Unii lineri parinti, din dorinta de a fi cat mai progresisti, vrand sa se indeparteze cat mai mult de ideea orelor fixe de masa folosite in trecut, au cazut in cealalta extrema, ajungand sa hraneasca sugarul de fiecare dala cand se trezea, si sa nu-l scoale niciodata din somn pentru a manca.
Acest comportament poate avea rezultate pozitive in cazul unor sugari cu digestie buna' si a unor parinti care nu au probleme in ce priveste propriul lor program zilnic si nu ii deranjeaza sa se trezeasca in fiecare noapte, cand cere sugarul de mancare, oricand intre miezul noptii si ora 6 dimineata (edent, sugarilor de varsta mica oricum trebuie sa li se dea sa suga si intre aceste orc). Dar daca se intampla ca sugarul sa fie agitat si extrem de activ rezultatul este un numar foarte mare de mese si foarte putina odihna pentru parinti, timp de mai multe luni. In unele cazuri se ajunge chiar ca sugarul sa fie incurajat sa ceara o masa de noapte si pana la varsta de 1 an.
Daca parintii prefera sa hraneasca sugarul la cerere, neregulat, timp de mai multe luni, nu este afectata starea de nutritie a copilului si nici ata parintilor (daca nu sunt foarte mcticulosi). in cazul in care parintii sunt obisnuiti sa aiba o ata regulata, cu program fix de masa si somn, si mai au si alic treburi de facut pe langa ingrijirea copilului, ma tem de faptul ca ei ar putea crede ca, cu cat mai mare este sacrificiul lor, cu atat mai bine este pentru copil. Astfel de atitudine arc tendinta, pe termen lung, sa creeze multe probleme si dificultati.