Sunt numeroase cauzele pentru care copilul nu mananca sau face mofturi la masa. Iata cateva alternative posibile:

Mancarea este intr-adevar necorespunzatoare - nu este gustoasa, nu este aspectuoasa sau nu il satura. Se poate intampla? Desigur. Si mamele, adultii in general, pot gresi.
Copilul mananca intre mese si la ora mesei nu este flamand.

Atmosfera ce se creeaza la masa il inhiba efectiv si nu poate~maT*ca. Copin sunt foarte sensibili. O atmosfera tensionata, cu certuri, dojane, mustrari in timpul mesei desigur ca-i r face sa le piara pofta de mancare. Solutia: creeati o atmosfera cat mai placuta la masa. Discutati, daca trebuie discutat ceva - numai aspectele pozitive ale zilei. Gasiti un alt moment pentru rezolvarea conflictelor si nu uitati ca, daca nu procedati intelept cu copilul, in atitudinea lui se va instala descurajarea, va fi complexat si prima reactie va fi lipsa poftei de mancare sau "mofturile" cum zic unii parinti.

Exista o suferinta organica - copilul poate avea gatul inflamat, dureri abdominale, paraziti intestinali, etc; desi el e mare de-acum, nu stie totdeauna sa explice ce simte, iar uneori se poate chiar sa nu simta nimic (sunt boli fara simptome vizibile). Un control medical ar fi binevenit.

Copilul manifesta repulsie numai fata de anumite alimente. De
exemplu, un copil cu un ficat sensibil va respinge totdeauna vinetele, sau un copil constipat va avea totdeauna repulsie fata de orez pentru ca simte, fara sa stie sa explice, ca ori de cate ori mananca orez acesta il face sa se simta inconforil. Atentie, daca el nu tolereaza un anumit aliment, trebuie consultat medicul.

Copilul are o suferinta emotionala, sufleteasca, puternica. Este posibil aceasta? Desigur. Cand copilul nu se simte iubit, acceptat, respectat de parinti, nu va avea chef, pofta, de nimic, inclusiv de mancare. El va manca doar atat cat sa-si ameteasca putin stomacul, care da din cand in cand semnale ca exista si el. Aceasta este o situatie foarte grava, in care principalii vinovati sunt parintii. Se impun masuri urgente, intelepte din partea parintilor. Parintii sunt cei care trebuie sa-si corecteze atitudinea fata de copil.
Copilul face mofturi pentru ca e rasfatat. De asemenea, o situatie grava. Trebuie corectata atitudinea parintilor in primul rand, pentru ca ei l-au rasfatat. Totul se va repara treptat. Copilul trebuie iubit, dar nu rasfatat.

Copilul a apucat un anturaj nepotrivit si i se pare ca ceea ce-i ofera parintii lui nu este corespunzator si vrea tot mai mult. Paralel cu aceasta atitudine se dezlta un proces foarte periculos - socoteste ca totul i se cuvine fara ca el sa faca nimic. Cu intelepciune, dar si cu hotarare, parintii trebuie sa invete pe copii principiul expus de apostolul Pavel: "Cine nu lucreaza nici sa nu manance". Desigur, tinta nu este de a tine copin flamanzi, nicidecum, ci aceea de a-i invata care le sunt datoriile si a-i ajuta sa si le indeplineasca potrivit varstei pe care o au.
In problemele de alimentatie ale copilului se interpun rude - bunici, unchi, matusi, chiar dintre prietenii familiei care vin cu do foarte bine ticluite si ispititoare, inspirandu-le gandul ca parintii nu ii alimenteaza corect. Dupa ce va convingeti ca acest lucru nu este adevarat (e posibil uneori sa fie!), discutati cu ei si dovediti-le, cu toate argumentele logice pe care le aveti la indemana, ca faceti tot ce puteti pentru a asigura o alimentatie sanatoasa, variata, gustoasa si atragatoare, dupa puterile astre.