La 3 ani copilul este deja un voinic care stie sa manance singur, ne arata cu mandrie ce multi dintisori are, si ca poate sa manance tot. Aceasta inseamna ca e pus pe fapte mari si vrea sa manance, nu gluma. S-a obisnuit deja cu gustul majoritatii felurilor de mancare pe care i le da mama si incepe sa aiba preferinte. Aceasta nu ar fi nimic rau, insa dezvoltarea lui pe toate urile continua si constatam la aceasta varsta ca el a descoperit un cuvant magic pe care ii place sa-l foloseasca mai ales in ce priste mancarea pe care o primeste. Care este acest cuvant? Desigur, mamele il cunosc. Este NU. Cand ti-e lumea mai draga, hodoronc-tronc: nu.
Mamele, si in general parintii care nu sunt stapani pe situatie, ajung de multe ori sa fie manipulati de odorul lor si nu de putine ori se dramatizeaza in familie: "nu stim ce sa ne mai facem, copilul nostru nu vrea sa manance nimic, e groaznic" si isi fac o multime de griji. Aceasta este una din extreme. Cealalta, care este si mai grava, mai ales pentru copil, este pedepsirea lui foarte drastica in momentul in care rosteste "nu" si asa se face ca deseori asistam cu inima stransa la scene in care parinti in toata puterea varstei losc fara mila un copilas nevinovat.
Intr-adevar, copilul trebuie sa inte sa asculte, dar in primul rand ei, parintii, trebuie sa inte anumite lucruri. Parintii trebuie sa stie ca acest "nu" nu este constientizat de copil. El descopera acest cuvant si, cand isi da seama ca prin el poate atrage atentia tuturor asupra lui, profita de situatie si o face. Copilului ii place in preajma parintilor, a mamei in primul rand, si, spunand "nu", el simte ca o poate aa mai mult alaturi de el. Si intinde coarda. De ce ar mai vrea sa atraga atentia asupra lui? Un exemplu de posibil motiv: in aceasta perioada apar in familie fratiori care absorb atentia generala, iar el simte ca trece pe ul al doilea, ceea ce nu poate accepta. Solutia? Sa fie ajutat sa simta ca e la fel de iubit si dorit ca si micutul care tocmai a nit pe lume.
Ar mai exista o cauza: parintii folosesc ei insisi prea mult cuvantul "nu". Este bine sa folosim formulari afirmati cand ne adresam copiilor, in special la aceasta varsta. Deci, este cu mult mai potrivit a spune copilului: "Te i face mare si voinic mancand tot din farfurie" decat a-I spune: "Daca nu mananci tot, nu o sa cresti mare" sau, si mai grav: " Daca nu mananci tot,o sa te bat de te prapadesc".
Lucrurile trebuie luate foarte in serios. S-ar putea ca in unele cazuri, de altfel foarte rare, copilul sa fie o fire extrem de incapatanata si greu de modelat, insa rareori se intampla ca pana la 7 ani un copil sa nu poata fi indreptat. Dupa aceasta varsta da, poate da (stiti dumneavoastra - "cei sapte ani de-acasa").
Alimentatia prescolarului trebuie sa-i aduca 70-80 calorii/kgcorp/zi.In aceasta perioada cand el incepe deja sa inteleaga multe lucruri, parintii trebuie sa inceapa sa ii explice, la nilul priceperii lui, de ce sunt atat de sanatoase alimentele pe care le primeste. De ex.: sa i se spuna cand primeste fructe ca sunt bogate in vitamine care il ajuta sa fie puternic, cand primeste fasole, cartofi, ca acestea il ajuta sa creasca mare, cand primeste salate ca va fi zlt si ager, etc. Este mult mai de folos a proceda astfel decat a-i indrepta atentia spre motile pentru care nu primeste carne si produse lactate. La timpul potrivit, cand se isc ocaziile, i se va spune ca acestea sunt generatoare de multe boli, care se vad pretutindeni in jurul nostru (i se pot da cazuri concrete dintre rude si cunostinte care au dirse boli). El trebuie facut constient, pana cand ajunge sa mearga la scoala, ca alimentatia lui este sanatoasa si ca alimentatia folosita in general de oameni este deficitara, prin aportul mult prea mare de produse de origine animala. in acest fel, cand ajunge mai mare nu va fi tentat de produse care nu vor fi in beneficiul sanatatii lui pentru ca el este, personal, convins ca nu sunt sanatoase. Desigur ca pe masura ce creste el va pune tot felul de intrebari. Parintii sa se inarmeze cu rabdare, si mai ales cu calm, raspunzandu-i cu cea mai mare seriozitate si responsabilitate. De asemenea, exemplul lor personal va conta mult. Un parinte care este getarian (asa, cel putin sustine) dar care este nervos continuu si iritat nu va transmite un mesaj prea bun despre getarianism copilului sau.