Polipoza nazala

POLIPOZA NAZALA

Polipii nazali sunt mase edematiate ale mucoasei rino-sinuzale, pediculate sau sesile, cauzate de obicei de inflamatii cronice. Originea lor este la nivelul meatului mijlociu, mai exact labirintului etmoidal.

Etiopatogenia lor este diferita, dar cel mai ades 515e46f ea apar ca o reactie tarzie in cadrul rinitelor alergice. Testele alergice sunt pozitive la 25% dintre pacienti, dar formatiunile polipoide pot apare si in cadrul unor rinite si sinuzite cronice, in special in cadrul etmoiditelor. Prezenta polipilor s-a observat si in cadrul tumorilor nazale, urmare a fenomenelor de staza, purtand denumirea de polipi de iinsotire.

Triada polipoza nazala, sensibilitate la Aspirina si astmul bronsic este relativ frecventa si este incadrata in sindromul Widal. Formatiunile polipoide se intalnesc si in suferintele sino-bronsice precum mucoviscidoza, sindromul Kartagener, unde avem si situs inversus cardiac sau boala Mounier-Kuhn.

Simptomatologia caracteristica acestei afectiuni este obstructia mecanica a respiratiei nasale, insotita de o anosmie secundara, epifora, secretii nazale de aspect diferit, de la secretii apoase pana la secretii mucopurulente, catar rinofaringian, rinolalie inchisa, cefalee si respiratie nocturna zgomotoasa. Prezenta acestor formatiuni la copii si tineri determina modificari ale scheletului facial, acesta luand aspectul de facies de broasca. Aceste modificari sunt cuprinse in cadrul sindromului Woakes, numit si polipoza deformanta juvenila. Deseori sinuzita cronica este secundara obstructiei polipoide a ostiumului sinusurilor. Uneori, prin dezvoltarea lor, formatiunile polipoide pot ajunge pana in cavum, producand dificultati la deglutitie. Aceasta situatie o intalnim in cazul polipului solitar coanal numit si polipul solitar Killian, a carui origine este in antrul maxilar, iar prin dezvoltarea lui poate bloca complet nasofaringele.

Diagnosticul se bazeaza pe istoricul bolii, simptomatologia acesteia si pe examenul obiectiv local, rinoscopia anterioara cand se evidentiaza prezenta unor formatiuni translucide sau albe-cenusii, uneori galbui, solitare sau multiple, mobile la presiune, cu suprafata neteda, regulata, nedureroase si nesangerande. Pentru un diagnostic complet fiind necesare si o examinare radiologica si endoscopica.

Din punct de vedere clinic, deosebim:

- polipoza alergica, insoteste alergia nazala;

- polipoza infectioasa, insoteste sinuzitele cronice, de obicei fiind unilaterala;

- polipul solitar Killian, unilateral;

- polipoza deformanta juvenila sau sindromul Woakes;

- polipoza de acompaniament din cadrul tumorilor nazale.

Diagnosticul diferential se face cu :

- meningoencefalocelul, exclus prin examinarile radiologice;

- polipul sangerand al septului;

- tumorile maligne nazale, sau tumorile pituitarei, cum ar fi adenomul.

Tratamentul este chirurgical si consta din polipectomia acestor formatiuni in anestezie locala sau generala, deseori combinata cu o etmoidectomie sau antrostomie.

Tratamentul conservator cu steroizi nu este recomandat, intrucat se remarca recidiva acestor formatiuni odata cu oprirea tratamentului, iar efectele secundare corticoterapiei de lunga durata sunt cunoscute. In cazul etiologiei alergice se recomanda pe langa tratamentul chirurgical si efectuarea unui tratament desensibilizant specific, care uneori poate dura cativa ani.

Din punct de vedere prognostic se remarca recidiva frecventa a acestor formatiuni polipoide, mai ales in cazul etiologiei alergice.

Rolul medicului de familie este:

a indruma pacientul la medicul ORL pentru stabilirea diagnosticului si a conduitei terapeutice;

a supraveghea evolutia bolii pacientului in conditii de tratament;