in cazul incalcarii obligatiilor determinate, debitorul va putea aduce dovada, pentru ca el este cel care a actionat si pentru ca diligenta sa ar fi trebuit sa aduca un rezultat. in cazul in care medicul nu a obtinut rezultatul, trebuie sa se justifice cu forta majora sau indeplinirea altei obligatii care l-a impiedicat sa duca la bun sfirsit ceea ce era obligat sa faca.In cazul incalcarii obligatiilor de prudenta si diligenta, prejudiciatul care cere reparatia trebuie sa dodeasca existenta unei culpe a autorului. De principiu, dovada culpei apartine bolnavului, deoarece se prezuma, pina la proba contrarie, ca orice medic isi indeplineste indatoririle de umanism si este diligent si prudent in indatoririle profesionale.
Bolnavul care pretinde ca a fost abandonat de medic, ca medicul nu i-a acordat ingrijirile necesare sau ca medicul si-a exercitat gresit indatoririle va trebui sa dodeasca aceste afirmatii. Este imposibil de prezumat ca medicul nu si-a executat obligatiile la care era tinut sau ca le-a executat rau. Normal este sa se considere ca medicul si-a indeplinit corect obligatiile, dind asistenta medicala de calitate.
Deoarece culpa medicului este adesea cea mai ascunsa si nu poate fi cunoscuta decit de anumite persoane, bolnavul se loste de dificultati insurmonile in dodirea culpei. Realitatea faptului tine de citeva elemente :

- de natura confidentiala a raportului medic-pacient;

- de absenta unor martori sau inscrisuri, in mod obisnuit;
- de tacerea probabila a tuturor acelor persoane care participa sau asista la actul medical. Exista o anumita reticenta pentru marturiile facute impotriva colegilor de breasla, o discretie marita in ceea ce priste entualele culpe comise in activitatea in echipa, solidaritate care, in mod rautacios, a fost denumita "conspiratia tacerii";
- de dificultatea de a proba tehnicitatea defectuoasa - incriminabila intr-o mare parte din culpele medicale.
Judecatorul va recurge la Comisiile de Expertiza Medico-legala, la marturia expertului in SUA pentru aprecierea standardului de acordare a ingrijirii medicale, el fiind profan in stiinta medicala.
Circumstantele speciale ale cauzei judecate pot inrsa rolurile. Daca in anumite situatii poate aparea faptul ca medicul pirit este in culpa, atunci ii va reni lui sarcina sa sileasca absenta culpei pentru a fi exonerat de raspundere.
Pentru a antrena convingerea sa intima, judecatorul este autorizat sa foloseasca indicii suficient de puternice, datorita dificultatii probelor directe.
Formularea prezumtiilor de fapt este permisa de logica desfasurarii fenomenelor biologice. Cind se releva o culpa in sarcina unui medic, se poate prezuma ca accidentele produse ulterior sint consecintele acestei culpe. Desi logica dupa sistemul post hoc, ergo propter hoc nu este agreeata de stiinta medicala, practica judiciara a creat culpe virtuale in unele domenii, a caror proba directa si speciala nu este ceruta reclamantului. Aparitia unei radiodermite dupa expunerea la terapie cu raze X trebuie evitata prin precautiile clasice prevazute de indicatiile medicale, deci poate prezuma neglijenta medicala.
In practica, sarcina probei este mai putin riguroasa decit in teorie, deoarece pretentiile partilor pot pune probleme particulare, pentru care fiecare parte aflata in judecata isi aduce probele sale, iar instanta decide asupra tuturor probelor. Judecatorul nu va admite ca vreuna dintre parti sa pastreze o atitudine pasiva in prezenta prezumtiilor sau afirmatiilor, chiar fara do precizate clar de cealalta parte, doar pe motivul ca sarcina probei ar reni acesteia din urma.
Pacientul incearca sa dodeasca obligatiile pe care medicul si le-a asumat, contestind ca acesta i-ar fi acordat ingrijiri de calitate. El se poate folosi de sistemul de evidenta utilizat in asistenta medicala. in fata instantei pot fi prezentate, la cerere, fise de tratament, foi de observatii medicale, registre de consultatii sau alte asemenea do pastrate la fisier, care probeaza realitatea ingrijirilor medicale sau insuficienta acestora.

Mijloacele de proba
Neindeplinirea datoriilor de umanism medical poate fi silita prin toate mijloacele capabile sa antreneze convingerea instantei.
Mult mai dificila este proba unei culpe de tehnica medicala. Judecatorul va trebui sa foloseasca mijloacele disponibile - expertize medico-legale, constatari medico-legale, inscrisuri, martori, indicii, prezumtii - pentru a sili realitatea unui fapt medical.
Decizia instantei va putea fi emisa fara a apela la expertiza in urmatoarele situatii:
- Recunoasterea neglijentei medicului de catre el insusi, facuta in fata Curtii sau in afara Curtii. Afirmatiile facute in afara Curtii sint orale si neaccepile ca proba, dar pot reprezenta ceea ce legea americana denumeste "oferta de afirmatie".
- Medicul poate fi chemat ca martor de catre reclamant, pentru a sili nilul general acceptat al standardului ingrijirii medicale, iar afirmatiile neconforme cu principiile stiintei medicale sa fie folosite impotriva lui.
- Daca neglijenta este atit de evidenta, fiind de domeniul prudentei comune, al cunoasterii obisnuite, se accepta doctrina res ipsa loquitur.
- Reclamantul poate folosi carti medicale pentru dodirea standardului deIngrijire, dar publicatiile periodice nu sint admisibile in general, fiind considerate opinii personale ale autorilor. in unele state americane se folosesc cartile medicale doar pentru a dodi credibilitatea unui expert citat ca martor, reafirmindu-i opiniile.
- in anumite situatii se pot folosi statute si regulamente ale unor spitale care silesc un standard special de ingrijire - pentru dodirea neglijentei.

Expertiza medico-legala este reclamata de :

- lipsa de experienta medicala a judecatorului;

- incompetenta martorilor profani audiati.

Expertul se va pronunta daca medicul a respectat regulile profesiei medicale in executarea unui act medical, daca metoda de diagnostic sau tratament a fost judicios aleasa.
Aprecierea expertului nu poate fi considerata surana sau aproape surana.
Principiul juridic sileste ca judecatorul nu este legat de concluziile expertului, nici macar in materie de tehnica medicala.
Expertul este doar un colaborator al justitiei, neindeplinind acte de justitie. El are rolul de a procura instantelor judecatoresti lamuririle de ordin medical necesare in problemele neclare, al caror caracter tehnic nu-i permite judecatorului formularea convingerii intime.
Efectuarea expertizei se dispune la cererea partilor:
- prin rezolutie sau ordonanta - de catre organul de urmarire penala;
- prin incheiere - de catre instanta de judecata.
In actul procedural prin care se dispune efectuarea expertizei trebuie sa se precizeze: obiectul acesteia, intrebarile la care trebuie sa raspunda expertul si termenul de efectuare.
La cererea instantei, expertul va preciza :

- caracterul culpei puse in sarcina medicului;

- ignoranja - nescuzabila la un practician de categoria celui in cauza;
- neglijenta - imposibil de comis in conditii similare de catre un medic cu prudenta si diligenta normale ;
- toate imprejurarile de natura sa provoace greseala medicala;
- toate imprejurarile de natura sa scuze greseala medicala.
Puterea doditoare a raportului de expertiza este la libera apreciere a
judecatorului, dar inlaturarea unei expertize nu se poate face decit motivat.
Unele mentiuni ale raportului de expertiza fac dovada pina la inscrierea in fals, datorita calitatii de delegat al instantei judecatoresti sub care lucreaza expertul.
Desemnarea expertilor se face pe sistemul combinat al expertizei oficiale necontradictorii cu cel al expertizei contradictorii. De regula, pentru expertiza medico-legala sint obligatorii trei experti intr-o comisie.In cazul expertizei efectuate la institutia specializata - filiala a Institutului Medico-Legal "Mina Minovici" -, organul judiciar trimite actul procedural prin care dispune efectuarea expertizei, cu toate datele necesare, precum si materialul ce trebuie expertiza!.
Concluziile expertizei nu apartin institutiei specializate, ci expertilor care au efectuat-o, insa expertiza se bucura de autoritatea institutiei.
Expertii folosesc argumentatia faptica sau logica a concluziilor, nind in intim-pinarea intrebarilor puse in actul procedural. Raspunsurile Comisiei de Expertiza sint corelate cu problematica solicitata de organele judiciare si cu apararea medicului, in statistica noastra situatia este ilustrata de elele nr. 13 si 14.