Ca ramura a medicinei orientale, reflexologia este stiinta zonelor reflexogene ale organismului situate pe suprafata corpului, in general la distanta fata de organele pe care le reprezinta. Organele sunt componente inseparabile in ansamblul organismului uman, avand legatura vasculara si energetica directa cu zonele corespunzatoare reflexogene. Astfel, se cunosc zone de proiectie la nivelul picioarelor, mainilor, coloanei vertebrale, limbii, urechii,
intestinului gros. indraznim sa propunem si subliniem aici ipoteza duala potrit careia intregul organism se proiecteaza pe fiecare organ, care la randul lui se gaseste proiectat in orice punct al organismului, identificarea stiintifica neputandu-se inca efectua cu tehnicile actuale.
Reflexul este actitatea fundamentala a sistemului nervos, cu ajutorul careia se regleaza relatiile dintre organe si se silesc relatiile dintre organism si mediul inconjurator.
Componentele principale ale reflexologiei sunt:
a) reflexodiagnosticul;
b) reflexoterapia.
Reflexodiagnosticul
Consta in reperarea punctelor sensibile sau dureroase din zonele reflexogene. Prin reflexodiagnostic se poate descoperi o suferinta morfo-functionala a organului corespondent, palpand zona lui refle-xogena, zona foarte bogata in terminatii nervoase si vasculare.In caz de suferinta sau dereglari, punctele reflexe den sensibile, respectiv dureroase la palpare, fiind sesizate de pacient si diagnostician. Durerea este direct proportionala cu gratatea si vechimea afectiunii organului corespondent. Este absolut necesar sa se faca o examinare atenta, deoarece unele puncte reflexe pot fi dureroase si datorita unor afectiuni locale in zonele de testare (bataturi, tumori, traumatisme, malformatii,
afectiuni dermatologice etc).
Pentru diagnosticare, am folosit proiectiile din talpi si din palme, dialogand in permanenta cu pacientul. Diagnosticarea dupa punctele reflexe din palma a fost practicata in mod exceptional la persoanele cu membrele inferioare amputate sau care prezentau afectiuni inflamatorii, dermatologice sau traumatice in zonele din talpi. Cu toate ca palmele prezinta aceleasi zone reflexogene ca si talpile, diagnosticarea in palme este greoaie si mai putin precisa, deoarece actitatea zilnica la care sunt supuse palmele duce la scaderea sensibilitatii pe care o urmarim in cadrul unei diagnosticari.
Cea mai fidela informatie in materie de diagnosticare se poate obtine prin palparea zonelor reflexe din talpi. Datorita perioadei, in general mare, pe care majoritatea oamenilor o petrec in picioare sau sezand, toxinele au tendinta de a cobori spre zonele inferioare ale corpului, localizandu-se in punctele reflexe din talpi, puncte corespondente organelor suferinde. O diagnosticare corecta poate fi facuta numai de un specialist reflexodiagnostician care prezinta sensibilitati deosebite, dispunand in acelasi timp de o vasta experienta. Nu este suficient sa cunosti amplasarea corecta a punctelor reflexe pentru a face o diagnosticare corecta. Avand o experienta indelungata, diagnosticianul poate face distinctie intre intensitatile si amploarea durerilor produse pacientului prin palparea zonelor reflexe, indicii importante pentru diagnosticare. Sensibilitatea proprie ii va permite sa simta la palpare depuneri toxice in punctele reflexe (de exemplu, oxalatul de calciu, acizii de proteine, grasimi toxice, diversi precipitati si alti componenti chimici daunatori organismului), sa le distinga de unele deficiente sau afectiuni locale si mai ales sa aprecieze starea de sanatate a diferitelor organe, cu conexiunile aferente.
Precizam ca intoxicatiile acide provoaca, printre altele, nevrite, artrite, hepatite, migrene,
epilepsie si chiar forme de cancer, ca rezultate ale posibilitatilor distructive ale acizilor din organism.
Reflexodiagnosticul cere, asadar, studiu amanuntit, experienta si diversitate in cazuistica; cel care il practica trebuie sa posede si solide cunostinte anatomice, morfofiziologice si patologice prind organismul uman. De asemenea, echilibrul psihoafectiv intre diagnostician si pacient, increderea si colaborarea reciproca sunt importante pentru remediile prin reflexoterapie.
Unele persoane pot acuza zone dureroase peste tot in aria tara la palpare, acestea fiind, de obicei, hipersensibile, si atunci se recomanda frictionarea talpilor pe toata suprafata, pana cand den calde, dupa care, cu apasari usoare, se cauta punctele reflexe. Alteori este posibil ca pacientul sa nu reactioneze la palparea zonelor de reflex, in astfel de cazuri ne aflam in fata unei erori de diagnostic sau zona reflexa trebuie abordata cu mai multa forta si mai in profunzime.
