Repetarea la intervale foarte scurte, deci cu caracter subintrant, sau prelungirea crizelor epileptice, constituie starea de rau epileptic (status epilepticus). in functie de forma clinica a crizelor, exista mai multe tipuri de stare (generalizata tonico-clonica, jaksoniana, cu absente etc). Prelungirea starii de rau epilpetic, mai ales in conditiile unei interntii terapeutice tardi, poate conduce la deces. Aparitia starii de rau poate fi favorizata de intreruperea intempestiva a medicatiei antiepileptice, consumul de alcool, infectii acute, stari de oboseala excesiva. Starea de rau epileptic reprezinta o urgenta, iar terapia se orienteaza schematic dupa cum urmeaza: Medioatie antiepileptica

fenobarbital, intramuscular, in posologie maximala, adecvata virstei; Diazepam intranos, entual in perfuzie; Medicatie pentru combaterea edemului cerebral: hemisuccinat de cortizon in perfuzie si me-dioatie depletiva (sulfat de Mg, manitol); Medicatie analeptica pentru mentinerea tensiunii arteriale, daca este cazul; Functie lombara pentru scaderea tensiunii LCR si narcoza controlata (necesita antestezist reanimator) in cazul neobtinerii de rezultate favorabile prin terapia initiala; Supraghere atenta a bolnavului pentru a preni printre altele accidentarea bolnavului (de ex. caderea din pat). De regula in citeva ore se obtin rezultate favorabile respectiv suspendarea crizelor, iar terapia va fi administrata inca 2448 ore pentru a evita 'riscul reaparitiei starii de rau. Terapia de urgenta a starii de rau necesita totdeauna instigatii electroeneefalografice.