Se intilnesc adesea imprejurari in care doua sau chiar mai multe persoane, apartinind aceleiasi familii, prezinta o stare psihotica, manifestata mai ales printr-un delir paranoid. Fenomenul a fost descris initial de Laseque si Falret, sub denumirea de "folie a deux" si reluat de Regis (1880), care distinge, in cadrul F.P., fie un delir in doi prin contagiune psihica, fie un delir in doi ca o consecinta a existentei unor tulburari psihotice concomitente la doi membri ai aceleiasi familii. Astazi denumirea se pastreaza numai pentru delirele familiale prin contagiune psihica. In psihozele induse exista un inductor, bolnav psihic

o personalitate accentuata cu pozitie dominanta in familie, si un indus, care este adesea o personalitate insuficient conturata, cu un intelect de limita si foarte atasat de inductor (Retezeanu si colab). Elementul activ este inductorul, care exercita asupra indusului o permanenta influenta si reuseste sa insufle indusului nu numai convingeri delirante similare cu ale sale, ci chiar si tulburari perceptiv (halucinatii), iluzii. Intensitatea delirului fiind aproximativ egala la cei doi membri ai cuplului, identificarea inductorului si a indusului este uneori dificila; separarea celor doi parteneri ramine cea mai simpla si eficienta metoda de identificare a inductorului de indus, primul continuind sa delireze si dupa despartirea de indus, pina cind, la acesta din urma, delirul se destrama rapid, odata cu reinstalarea criticii. Inductorul beneficia de o terapie adecta psihozei pe care o prezinta, spre deosebire de indus unde o scurta psihoterapie rationala este de cele mai multe ori suficienta.