Termenul cuprinde o varietate larga de forme clinice si de tulburari aparute in urma consumului abuziv de opiu de la fumatorii de opiu din extremul orient, pina la cei care folosesc solutiile injecile, intre care morfina si heroina se gasesc pe primele locuri. Instalarea dependentei se face intr-un interval variabil de timp (13 luni), in mare masura determinat si de structura premorbida a viitorului toxicoman, stiut fiind ca psihopatii si neuroticii sint frecnt intil-niti in rindul opiomanilor. Lipsiti de critica si nereceptivi la sfaturi, siguri de ei insisi, autoamagindu-se, cad pe nesimtite victime acestei farmaeodependente. Primele argumente si explicatii prin care motiaza consumul (curiozitate, indemnul unui drogat, starea generala rea, stress-ul psihic etc.) sint repede transformate in pretexte, pe masura ce fenomenele de dependenta se fac simtite si prin aceasta starea de toxicoman declarata ca atare. Evolutia este similara tuturor farmacodepen-dentelor; orizontul intereselor etico-profesionale si familiale se ingusteaza, drogul devine singura dominanta a vietii, opiomanul fiind preocupat in permanenta de procurarea sa, cu atit mai mult cu cit teama de abstinenta si groaza de suferinta il fac sa se ingrijeasca mereu de a aa cantitati mai mari decit ii sint necesare. La rindul sau in instalarea tolerantei reclama cresterea cantitatii cotidiene, ajungind in citiva ani sa consume mult peste doza obisnuita si chiar peste doza considerata mortala pentru o persoana indemna. Opiomanii cronici prezinta tulburari somatice; intre oare scaderea ponderala pina la casexie este considerata una din elementele cele mai frecnt intalnite, intreaga lor viata se modifica, devin distanti, se izoleaza de 'restul familiei, intretinind legaturi numai cu acei care le pot procura drogul sau cu alti consumatori. Dupa N. B. Eddy si colab. (1965), elementele caracteristice opiomuniei in general si morfinomaniei in special pot fi cuprinse in 3 categorii: a). O dependenta psihica puternica cu supraaprecierea propriilor trasaturi insotite de o cerinta compulsiva de a lua drogul, a carui procurare trebuie facuta trecind peste toate restrictiile si greutatiie; b). Aparitia timpurie a dependentei fizice care cr este progresiv in intensitate si determina orestorea continua a dozei, cu folosirea tuturor mijloacelor posibile spre a evita aparitia sindromului de abstinenta; c). Aparitia tolerantei, oare la rindul sau reclama cresterea dozei in derea obtinerii efectului initial scontat. in cazul unei intreruperi bruste sau a scaderii la 1/2 a dozei cotidiene se instaleaza, in decurs de citeva ore, loul clinic binecunoscut al abstinentei, care atinge paroxismul in jur de 48 ore, apoi descreste progresiv in decurs de 1014 zile. Cele mai frecnte tulburari sint: neliniste, agitatie psihomo-torie, transpiratii abundente, tahicardie, greturi, varsaturi, ri-noree, tulburari gastrointestinale etc. Psihic apar episoade onirice terifiante cu halucinatii si idei delirante. Tulburarile somatice gra pot pune evident in pericol viata bolnavului, fapt care reclama o terapie intensiva si de urgenta. in general diagnosticul O. in perioada de stare este usor de facut, mai ales ca majoritatea drogatilor recunosc: farmacodependenta. Din cercetarile OMS reiese ca opiomanii ramin fideli consumatori ai preparatelor de opiu la care adauga rareori, si numai accidental, alte droguri. Tratamentul O., ca dealtfel a oricarei farma-codependente (v. FARMACODEPENDENTA), este indelungat si cu rezer fata de reusita, deoarece (Aoperarea toxicomanului ramine formala; de cele mai multe ori, el apeleaza la medic con-strins si fara nici o dorinta reala de a renunta la farmacodependenta. Perioada prima a tratamentului, in care se practica explorarile clinice si paraelinice si se schiteaza ul general dureaza 23 zile dupa internarea sa intr-^un serviciu, unde urmeaza sa fie tinut sub un control strict, atit pentru a preni entuale noi tulburari, care ar putea apare, cit si pentru a elimina posibilitatea procurarii drogului sub o forma sau alta. Urmeaza o perioada de 1014 zile de dezintoxicare lenta, progresiva, cu scaderea dozei cotidiene pina la eliminarea sa. Odata iesit de sub influenta directa a drogului, in scopul consolidarii si re-insertiei sale socio-familiale, se vor folosi toate mijloacele terapeutice cunoscute alcatuind un sistem propriu si specific fiecarui bolnav. Psihotropele majore, mai ales din grupul feno-tiazinelor, ajuta in larga masura la resilirea unui echilibru nervos, iar timoanalepticele vor fi indicate in cazul aparitiei unor stari depresi. Psihoterapia sub variatele sale metode de aplicare

de la individuala la ergoterapie

ramine insa adevarata cheie de bolta a intregului tratament aplicat, stiut fiind ca este necesar sa se incerce comutarea intereselor si dezideratelor bolnavului de la drog spre obiecti sanatoase, practice si realizabile. Din acest motiv, perioada de consolidare este apreciata variat de autori intre 24 ani, stiut fiind ca toxicomanul ramine multa vreme un vulnerabil; este suficient un pretext ca sa se reintoarca la chea sa practica fara a se gindi o clipa la consecintele nefaste pe care le are O. asupra organismului sau.