Este un element monovalent din grupa alcalinelor, cu greutatea atomica 6,94 si ou emisiune la 671 nm. Intra in cantitati foarte reduse (oligoelement) in compozitia organismului. A fost primul medicament psihofarmacologic aplicat in manie (Cade, 1949). Asupra psihicului normal are actiune redusa, diminuind performantele psihometrice si motorii. L. este un medicament psiholeptic, cu proprietati normotimotice (Predescu si colab., 1976) in caz de manie (normalizeaza dispozitia). Nu are proprietati sedative. L. determina cresterea pe EEG a amplitudinii undelor alfa si aparitia undelor lente. Mecanismul de actiune a L. este insuficient elucidat: se presupune ca efectele sale terapeutice se datoresc unor modificari biochimice pe care le determina in SNC. In acest sens pledeaza faptul ca efectul sau apare dupa o perioada de latenta (510 zile). L. modifica meolismul intraneuronal al CA in special al noradrenalinei, accelerind probabil descompunerea acesteia. Li. inhiba adenilatciclaza si reduce formarea de AMPc, impiedicind actiunea CA. In afara de aceste mecanisme, L. intervine asupra echilibrului electrolitic din organism. Astfel, sub actiunea sa se modifica transportul de membrana a sodiului, diminua resorbtia natriului la nivelul tubilor uriniferi. L. este indicat in episodul maniacal al psihozei maniaco-depre-sive, scurtind durata crizei si prevenind recaderea; el este insa considerat ineficace in faza depresiva. Alte indicatii sint reprezentate de agitatia psihomotorie, unele tulburari de comportament din schizofrenie si din sindromul de tensiune premen-struala. L. se poate administra in scop profilactic in depresia periodica in ciclotimie. Efectele terapeutice farabile ale L. apar dupa o perioada de latenta. Administrat rational, sub controlul periodic al concentratiei sale serice, L. este bine tolerat. Efectele secundare si fenomenele toxice apar in caz de suprado-zare sau la indivizii sensibili, chiar dupa administrarea unor doze terapeutice. Toxicitatea creste dupa trecerea fazei maniacale acute. De asemenea, toxicitatea este marita in cazul unui regim sarac in sodiu sau cind exista o pierdere a acestui ion (varsaturi, diaree, diureza sau transpiratii exagerate). Toxicitatea L. este strins legata de nivelul sau seric. La o litemie de 2 miliechivalenti (mEq/1) apar 'Urmatoarele tulburari: greata, varsaturi, colici, diaree, poliurie, sete intensa, tremuraturi ale miinilor, astenie, somnolenta. Peste 22,5 mEq/1, in functie de sensibilitatea individului, se accentueaza fenomenele amintite si apare o intoxicatie de gravitate crescind proportional cu doza. Apar ameteli, vedere alata, hiperexciilitate neuro-musculara, hiperreflectivitate. convulsii epilepti forme, ataxie, tulburari de rbire, confuzie mintala, aritmii, bloc atrio-ven-tricular, hipotensiune arteriala, colaps, insuficienta cardiaca, complicatii respiratorii si renale, coma, exitus. Uneori tratamentul indelungat poate determina aparitia unei gusi difuze datorita actiunii inhibitoare directe a L. asupra hormonogenezei si/sau eliberarii tiroxinei precum si diabet insipid nefrogen (Handler, 1978). Contraindicatiile L. sint reprezentate de afectiuni renale si cardiace, regim desodat, sarcina (s-a constatat mixedem sau gusa la noii-nascuti a caror mama a fost tratata cu L). L. nu se poate asocia cu diuretice; in cazurile de deshidratare se r administra lichide in cantitati mari. Preparate. Posologie. Carbonarul de litiu (Li2C03) este sarea cea mai intrebuintata, sub forma de comprimate sau capsule (Eskalith(R>, Lithane