Stare caracterizata printr-o lipsa de legatura, de coeziune logica a cursului gindirii, fapt ce se traduce clinic mai ales in limbajul bolnavului (oral sau scris), in care apar elementele unor idei lipsite de o legatura logica, contradictorii, raspunsuri neadecte la intrebari, digatii etc. I. in gindire se poate manifesta fie pe fondul unei modificari de constiinta, fie in cadrul unei constiinte clare. Principalele eventualitati in care apare I.: sindromul confuzo-oniric sau de tip amential, schizofrenie, unde I. este consecinta tulburarilor fundamentale ale gindirii si se manifesta printr-o lipsa de coeziune intre idei si reprezentari, astfel incit frazele nu au nici o legatura logica, iar in forma cea mai exprimata ne aflam in fata "salatei de cuvinte", cind insasi legatura dintre cuvinte nu mai exista; sindromul demential, unde I. este urmarea deteriorarii intelectuale a bolnavului; manie, forma confuzi. I. trebuie diferentiata semiologic atit de "fuga de idei", cit si de "raspunsurile alaturea" din sindromul Ganser.