Plecind de la definitia clasica a D., prin care se intelege o tulburare de fond a gindirii, astazi semnificatia sa este mult largita considerindu-se D. ca o tulburare complexa care angajeaza intreaga personalitate si avind ca atare un rasunet puternic asupra tuturor functiilor sale psihice. Ideea deliranta este un element izolat (rareori sesizabila clinic), o adevarata etapa mai scurta sau mai lunga in organizarea D. Debutul D. este de obicei lent, insidios si progresiv intins pe o durata de luni si chiar ani de zile. Faza pregatitoare sau predeliranta care poate precede aparitia unui D. se caracterizeaza printr-un sir intreg de tulburari cum ar fi iriilitatea, susceptibilitatea, izolarea, suspiciunea, preocuparea excesiva in legatura cu semnificatia unor evenimente, cautarea unor explicatii, schimbarea felului obisnuit de a trai de pina atunci. De la simple coincidente, presupuneri, nelamuriri sau intimplari marunte, bolnal incepe sa emita presupuneri, banuieli, si sa-si alimenteze falsa convingere cu argumente, sa caute probe etc. Treptat, intreaga sa viata se centreaza pe false conceptii care aduc, printr-un mecanism de cerc vicios, alte argumente in sustinerea premi-zei. Receptiv si inclinat sa creada orice ar putea sa-i serveasca de explicatie, devine in acelasi timp inabordabil in fata unor argumente i-eale, logice, dar in contradictie cu convingerea sa. In debutul brusc, bolnal traieste intuitiv, ca o adevarata revelatie, convingerea falsa pe care-si construieste D. Interferenta D. cu halucinatiile este multipla si variata: aparute concomitent sau preeedindiu-se simptomele se interfereaza permanent alcatuind o entitate simdiromologica. Sistematizarea D. se face pe baza particularitatilor oferite de tema principala, modul de evolutie si simultaneitatea altor tulburari psihice. Fiecare delirant realizeaza insa pina la urma un model propriu legat de structura persoanei sale. D. are in general un caracter polimorf si suporta multe transformari sau sublimari in cursul anilor. Termenul de D. este folosit si intr-un sens psihopatologic mai larg, el echivalind cu un sindrom sau chiar cu o boala. in acest sens prin D. se poate intelege mai ales o psihoza confuzo-oni-rica de natura infectioasa (ex. D. acut, D. febril, D. infectios). D. absurd se dezvolta pe fond demential, ceea ce explica lipsa de logica si caracterul sau contradictoriu; ideile delira nte sint deslinate, haotice, pasagere, fragmentare, bolnal neavind posibilitatea gruparii lor intr-un sistem sau a sustinerii lor prin argumente. D. de actiune binefacatoare, forma particulara a D. de influenta. Bolnal se simte protejat, condus si ajutat in intreaga sa existenta de forte sau fiinte care il ocrotesc si il indeamna la actiuni a caror reusita este asigurata. D. activ (Be-noit) aspect particular al D. de autoacuzare, in sensul ca se afla in plina desfasurare si cuprinde toate evenimentele zilei, care sint considerate do in sprijinul convingerii sale. D. acut, forma clinica grava a confuziei mintale (v. CONFUZIE MINTALA). D. afectiv este dominat de trairea intensa afectiva care il genereaza (manie, depresie) si de aceea se bazeaza pe o relativa structura logica (Snejnewski). D. altruist, forma de D. de tip expansiv, in care bolnal devine extrem de darnic, de generos, oferindu-si tot ce are si chiar propria viata in folosul celor din jur. D. anxios, se dezvolta pe fondul unei nelinisti si a unei tensiuni, temele cele mai frecvente sint de tip micromaniacal sau paranoid. D. de aparare, alcatuit dintr-un intreg conglomerat de argumente probe si do cu care isi sustine in fata tuturor cauza proprie, convins fiind ca este nedreptatit si ca are multi dusmani care-l impiedica sa se realizeze. Face parte din D. paranoic si paranoid. D. ascuns, sin. disimulat, mascat. Bolnal reuseste sa-si mentina in secret convingerile delirante avind grija ca prin aparente sa scape de observatia celor din jur. D. de autoacuzare (Gillbert-Ballet), sin. vinovatie, se bazeaza pe o retrospectiva autobiografica facuta in scopul de a scoate la iveala marile greseli pe care le-a comis si pentru care este necesar sa fie pedepsit cit mai aspru cu putinta. Acest D. se dezvolta pe fondul unei depresii grave si duce deseori la autodenunt, automutilare sau suicid. D. de autoumilire. Bolnal refuza ingrijirea, atentia familiei sau a celor din jur, se injoseste, umbla in zdrente, refuza mincarea, fiind convins ca nu merita sa fie inconjurat de caldura si intelegere D. de bogatie. Bolnal crede ca poseda averi mari, fabuloase despre care vorbeste cu toti si din care imparte tuturor. D. catatimic, apare si se dezvolta pe o puternica stare afectiva care ingusteaza constiinta si poate dezlantui reactii paroxistice. D. catestezic (Ghiliarovski) se caracterizeaza prin stari afective cu continut neplacut si polarizate pe interpretari hipocondriace. D. cenestopat (Sivadon) cuprinde idei si convingeri despre tulburarile survenite in structura organismului propriu, tulburari care sint legate de o afectiune extrem de grava, de cele mai multe ori incurabila, si fata de care cei din jur, fie ca-l imbarbateaza, fie ca nu-i dau importanta cuvenita. D. colectiv, mai multe persoane sustin aceeasi tema deliranta. D. combinat, sin. mixt, se caracterizeaza, dupa Predescu si Ionescu, prin ambiguitatea tonalitatii afective cu care sint traite ideile delirante de tip interpretativ. D. de compensare (Sivadon). Tema vine sa compenseze o situatie dramatica sau tensionala (reala sau nu) traita de bolnav. D. confabulator. Bolnal isi cladeste intreaga tesatura deliranta din fenomene imaginare legate mai ales de aspecte profesionale, familiale; acest D. este debordant el invadind intreaga personalitate. D. conformist (Bayer). Model particular de D. colectiv sustinut simultan de mai multi bolnavi schizofreni. D. confuzo-oniric (Marchais). D. interferat ou halucinatii polisenzariale si cu o traire afectiva neplacuta, alaturi de o dezorientare temporo-spatiala mai mult sau mai putin accentuata. D. constitutional. D. care nu reprezinta decit o accentuare a structurii particulare a personalitatii anterioare bolnalui respectiv. D. cosmogonic, sin. metafizic. Tematica este bazata pe ideea transformarii sufletului in vederea reincarnarii sale de mai multe ori si in ipostaze variate. D. contradictoriu, caracterizat prin lipsa de logica in sustinerea si argumentarea ideilor; apare mai ales pe un fond demential. D. cronic, cuprinde toate formele de D. in afara de forma infec-tioasa acuta (Benoit). Dupa Magnan, in schimb, D. cronic reprezinta o entitate nozografica in care se pot distinge urmatoarele faze evolutive: de neliniste (incubatia), de persecutie (in care apar si halucinatii auditive) si de grandoare (ideile de tip expansiv inlocuiesc delirul de persecutie) o faza de dezagregare terminala (instalarea dementei). D. de culpabilitate este in mare masura sinonim cu D. de autoacuzare. Bolnal isi asuma greseli pe care nu le-a comis, se crede vinovat si cere insistent sa fie pedepsit. D. cverulatoriu. Bolnal este nemultumit, face o serie de plingeri, reclamatii, scrisori, procese. D. dermatozoic (Ekbom). Bolnal sustine ca are paraziti cutanati pe care se straduieste sa-i inlature si face apel, in acest scop, la fel si fel de metode de tratament dintre cele mai originale. D. de descoperire, forma expansiva in care convingerea falsa a bolnalui se centreaza pe faptul ca el este descoperitorul unor mari si insemnate regiuni geografice care contin in ele comori fabuloase. D. depresiv, forma particulara de D. afectiv, in care bolnal este cufundat intr-o adinca tristete. Tematica acestui D. este corespunzatoare starii emotionale si se manifesta sub forma de autoacuzare, umilinta, ruina etc. D. disimulat, v. D. ascuns. D. de enormitate face parte din triada deliranta a sindromului Cotard () si se caracterizeaza prin afirmarea unor exagerari cum ar fi spre ex. faptul ca trebuie sa tina mina intinsa spre a sprijini intreg globul pamin-tesc, care altfel s-ar distruge, sau ca isi retine urina spre a nu inunda cu ea pamintul. D. de epuizare (Chaslin) este o forma clinica de confuzie mintala aparuta in boli infectioase si intalnita impreuna cu alte tulburari ca: inanitia, astenia, apato-abulia. D. erotoman, sin. 1). Erotomanie, dupa Esquirol care a preluat termenul de la Clerambault, acest D. se suprapune de fapt cu, notiunea de psihoza pasionala in care trasatura esentiala o constituie convingerea bolnalui de a fi iubit de persoane de obicei celebre (artisti, savanti etc). In evolutie se observa o faza incerta de sperante si cautari, urmata de o faza de invrajbire, de necaz care trece in faza de ura, cind bolnal din contemplativ devine agitat, violent, amenintind si chiar atacind persoana in cauza (Benoit). 2). Orice fel de dragoste pasionala morbida (Marchais). D. de exhaustiune. D. care survine pe o stare generala de areactivitate, de epuizare a organismului (Predescu). D. expansiv. Orice forma deliranta care produce o supraapreciere a propriei persoane, de asa maniera incit bolnal se crede mult mai puternic, mai bogat sau cu insusiri deosebite. D. experimental, sin. D. farmacogen (Huber) este un D. produs de psihotrope halucinogene si denumit astfel intrucit poate fi reprodus in conditii de laborator. D. fantastic. Bolnal isi bazeaza intreaga constructie deliranta pe teme luate din imaginar. D. farmacogen. v. D. experimental. D. febril, sin. D. infectios. Sindrom caracterizat prin tulburari de constiinta, impletite cu idei delirante, halucinatorii, iluzii, produs de unele boli infectioase, care determina in acelasi timp o stare generala alterata cu hipertensiune, transpiratii etc. D. de filiatie, bolnal se crede descendentul unor celebritati, a unor mari creatori, renegindu-si propria biografie si nerecunoscin-du-si familia. D. de gelozie, falsa convingere in infidelitatea partenerului manifestata printr-o atitudine de suspiciune, de interpretare eronata si chiar de actiuni agresive. D. genealogic este un D. retroactiv, caracterizat prin alcatuirea unui adevarat arbore genealogic in care se gasesc persoane celebre, artisti, scriitori, compozitori etc. D. de grandoare, bolnal crede ca este posesorul unor averi uriase, a unor comori, a unor palate etc. D. de graviditate (Toulouse, Marchande), indiferent de sex, bolnal sau bolnava se crede insarcinata si face pregatiri pentru copilul care urmeaza sa se nasca. D. hipocondriac. Bolnal traieste dramatic convingerea sa ferma in faptul ca sufera de o boala grava, incurabila; insista, solicita tot felul de consultatii spre a-si face rost de medicamente, colinda spitalele si este neincrezator in toti cei ce vor sa-i demonstreze ca nu sufera de boala pe care el presupune ca o are. D. de imaginatie (Dupre, Logre) bazat pe fantezie. D. se construieste din fapte si actiuni care nu au nici un suport real. Dupa unii autori (Mar-chais), in acest model delirant se pastreaza capacitatea unei activitati cvasinormale, delirul nestinjenind decat in mica masura ("de sector") existenta reala a bolnalui. D. de imorta-litate, face parte din sindromul Cotard (). Bolnal este convins ca va trai vesnic spre a-si ispasi toate pacatele grele comise. D. de importanta (Ghiliarovski). Bolnal isi asuma profesii sau ranguri, care pretinde sa-i fie recunoscute de cei din jur: da ordine, se comporta cu o demnitate exagerata, se imbraca deosebit, devine ostentativ. D. inchistat. Are o tematica simpla monoideica, persistenta si fata de care convingerea bolnalui este de obicei sovaielnica. D. indus (Lasegue, Falret), prezenta ideilor delirante simultan la cel putin doua persoane de cele mai multe ori afectiv foarte legate intre ele. Adevaratul delirant (inductorul) reuseste sa convinga si implicit sa transfere propriile convingeri eronate si celeilalte persoane (indusul) ca-re-l incurajeaza si sustine (v. CONTAGIUNEA MINTALA). D. infectios. v. D. febril. D. de influenta se manifesta prin falsa convingere a bolnalui ca se afla in permanenta supravegheat de cineva, observat, ca cei din jur il pot dirija si ii impun ce sa faca si cum sa actioneze. D. infralogic, se bazeaza pe teme imaginare si este dominat de o gindire timo-afectiva (Mar-chais); este frecvent insotit de tulburari de limbaj, relevate de expresii proprii si greseli gramaticale. D. de interpretare (Serieux, Capgras). Bolnal da o alta semnificatie (personala si tendentioasa) tuturor evenimentelor, pe care le urmareste la radio, T.V. in ziare, pe strada etc; crede ca se vorbeste despre el, se fac propuneri si aluzii la persoana sa, se pun la cale actiuni impotriva sa etc. in aceasta forma de D. lipsesc halucinatiile si tulburarile de constiinta. Tema are tendinta sa se organizeze si poate evolua spre un D. de persecutie. D. intuitiv, apare exploziv, invadeaza persoana, bol nal simte ca dintr-o data i-au fost aratate "adevaratele" semnificatii ale actiunilor, ale vietii sale. D. de inventie. Bolnal solicita cu insistenta sa i se recunoasca "contributiile": noile si originalele masini, aparate, preparate etc, pe care le-a conceput sau schemele si urile care doreste sa fie traduse in practica si cere sa fie recompensat pentru ele. D. de involutie. D. care apare in perioada dintre climax si batrinete (Marchais). D. lucid. Forma de D. fara tulburari de constiinta si fara modificari de logica formala. D. macromaniacal, sin. macroptic. D. este dublat de halucinatii iar dimensiunile obiectelor apar mult marite, capa-tind chiar proportii uriase uneori. (Predescu). D. macroptic, sin. macromaniacal. D. de marire. Bolnal are convingerea ca este o persoana insemnata, ca are putere asupra celorlalti carora le da ordine, le porunceste etc. D. mascat, sin. ascuns (v. D. disimulat). D. megalomanie, de hipertrofie a propriei personalitati; bolnal isi atribuie calitati remarcabile, se crede inzestrat cu talent, un adevarat geniu. D. meolic, sin. de metamorfoza sau de transformare. Tema centrala o constituie ideea transformarii sale, a modificarii propriului corp, sex, statura, infatisare, intr-un alt om cu alta semnificatie si cu alt rol si profesie. D. de metamorfoza, sin. meolic sau de transformare. D. metafizic, sin. cosmogonic. D. micromaniacal, sin. microptic. Delir insotit de halucinatii cu proportii reduse (Predescu). D. microptic, sin. micromaniacal. D. mistic, sin. religios, teomanie. Tesatura D. este de inspiratie biblica (apar profeti, ingeri, diavoli etc). Vorbirea este presarata cu texte din cartile bisericesti. D. mixt. v. D. combinat. D. musitant, sin. carfologie (v. CARFOLOGIE). D. de nedemnitate, sin. umilinta. Bolnal refuza orice fel de ingrijire din partea celor din jur considerindu-se nevrednic de compasiunea si atentia celorlalti. D. de negatie. Se intilneste in sindromul Cotard si se caracterizeaza prin convingerea bolnalui ca intregul sau organism a intrat in putrefactie sau ca anumite aparate sau organe nu mai functioneaza. D. nesistematizat. Ideile delirante sint fugace si pot avea tematici diferite; lipseste angajarea intr-o argumentare puternica si consecventa, fapt ce permite bolnalui sa treaca cu usurinta de la un model D. la altul. D. nihilist face parte din delireie care se dezvolta in depresie, melancolie si consta din convingerea bolnalui in distrugerea, farimitarea lumii si implicit a propriei existente. D. oniric (Regis) apare in episoadele confu-zionale si se caracterizeaza printr-o adevarata stare de vis cu ochii deschisi. D. oniroid (de Clerambault). Stare de obnubilare moderata insotita mai ales de halucinatii vizuale si auditive. D. organic. Forma de D. ce apare mai ales in cadrul unui proces organic cerebral (Marchais). D. de otravire. Bolnal este atent si controleaza dupa un sistem propriu toate alimentele si lichidele, traind cu convingerea ca dusmanii sai il vor extermina punindu-i otrava sub o forma sau alta in mincare sau bautura. D. palingnostic (Sivadon). Bolnal este surprins de faptul ca totul a mai fost trait de el, ca se repeta situatii si persoane, cu toate ca de fapt le intalneste pentru prima data. D. paranoic. Sistem delirant organizat in care sint angrenate pretexte si do, interpretari si deductii, care au o mare semnificatie si vizeaza intr-un fel sau altul sa-l impiedice sa traiasca liber. D. paranoid. Structura deliranta in care bolnal se crede victima dusmanilor; aici D. este impletit cu halucinatii, iluzii, false recunoasteri, deductii eronate

productii patologice fata de care critica bolnalui nu mai actioneaza. D. pasional. Se bazeaza pe o puternica traire afectiva (dragoste, gelozie), de unde izvorasc ideile de interpretare, relatie, influenta ele. D. de persecutie (Lasegue). Bolnal este ferm convins ca are dusmani care il hartuiesc, il spioneaza, ii fac fel si fel de necazuri, il impiedica sa se realizeze, atit socio-profesional cit si familial. D. polimorf se caracterizeaza printr-o multitudine de idei nesisitemalizate, haotice; acest D. poale sa dispara subit sau dupa mai multe recidive sa se erori irizeze (Marchais). D. posesiv (Sivadon). Bolnal se simte condus de forte oculte care ii imprima un .anumit comportament, ii ordona o anumita conduita. D. de prejudiciu are drept tema caracteristica frica si nesiguranta, din care rezulta ideile ca ar fi fost jefuit, pradat, furat, chiar si de prieteni sau rude. D. primar (Griesinger), denumit alta data monomanie intelectuala (Snejnewski), se caracterizeaza printr-o convingere aberanta si intelegere eronata a intregii ambiante. Este un D. sistematizat, sil si cu tendinta de a progresa. D. procesiv, sin. revendicativ (Sivadon). Tesatura deliranta se bazeaza pe convingerea bolnalui in nedreptatea flagranta suferita pe care cauta pe toate caile si prin toate mijloacele sa o inlature. D. profesional apare mai ales in episoadele confuzive alcoolice si se caracterizeaza prin continuarea stereotipurilor legate de exercitarea meseriei (mecanisme postvoluntare). D. profetic. Bolnal se crede chemat sa prezica, intimplari care se vor realiza intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat, sa intervina in viata oamenilor etc. D. psihastenie (Janet). Interferente in ambele sensuri intre ideea obsesiva si ideea deliranta impletite sau nu cu halucinatii. D. psihomotor (Guiraud). Ginduri verbalizate care sint expuse de bolnav ca venind din afara persoanei sale. Dupa Guiraud este un model intermediar de modificari cognitive situat intre o halucinatie auditiva si un D. de influenta. D. reformator. Bolnal doreste sa schimbe dupa propria sa conceptie organizarea, orinduirea si functiunea unor institutii, uzine, state. D. de relatie. Bolnal crede ca prietenii, rudele sau familia si-au schimbat atitudinea fata de el si toate actiunile lor capata o alta semnificatie decit aceea pe care ei o afiseaza in prezenta sa. D. religios, sin. mistic, teomanie ( D. mistic). D. retroactiv (Sommer), sin. retrospectiv (Sivadon), isi plaseaza tematica in trecut unde cauta explicatii pentru evenimente ce se petrec cu el acum si pe care nu le poate altfel intelege. D. revendicativ, sin. procesiv ( D. procesiv). D. rezidual. Sechele delirante posteonfuzive de obicei de tip interpretativ sau paranoid. D. de ruina face parte din D. din melancolie si se caracterizeaza printr-o viziune catastrofala a lumii in plina descompunere, degradare. D. in sector, nu are un caracter in-vadant, astfel ca bolnal poate duce o existenta paralela pe real si delirant, cum se intimpla in parafrenie. D. secundar apare in PGP dupa malarioterapie sau dupa un alt tratament (Marchais). Dupa Hiiber este o forma particulara de D. dezvoltata in urma trairilor halucinatorii sau a unor stari onirice. D. senil apare la virsta inaintata, este monoton, sarac, deseori incoerent, absurd. D. senzitiv de relatie (Kretschmer) sau paranoia senzitiva, prototip structural format dintr-un amalgam de idei de relatie, interpretare si influenta. D. senzorial. Dupa Snejnewski este un D. impinzit cu tulburari psihosenzoriale (iluzii, halucinatii), care are un aspect spectacular fiind dominat de productii imaginare si de vis. Bolnal este pasiv, anxios, si actioneaza in mare masura ca un automat. D. sistematizat este, dupa Marchais, o adevarata constructie intelectuala morbida de idei delirante bine organizate, astfel ca fac impresia unui ansamblu relativ coerent. Acest D. poate fi sustinut de bolnav cu argumente mai mult sau mai putin logice. D. sistematizat halucinator, sin. parafrenie. (v. PARAFRENIE). D. sistematizat nehalucinator, sin. paranoia (v. PARANOIA). D. de situatie (Levy-Valensi), bolnal, cu ajutorul productiilor imaginare, traieste o alta stare civila decit realitatea, de fapt, dupa unii autori, acest D. poate fi asimilat cu D. de filiatie (). D. teomanie, sin. D. mistic ( D. mistic), sin. religios. D. de transformare. Modificari de schema corporala traite cu convingerea ca intregul sau corp sau o parte din el ia o alta infatisare (mai buna, mai rea). D. de umilinta, sin. delir de nedemnitate. D. de urmarire. Bolnal banuieste pe cei care se afla in jurul sau sau pe cei pe linga care trece ca il spioneaza, il observa si astfel nu este lasat niciodata liber sau singur sa faca ceea ce doreste. D. de urmarire al surzilor (Kraepelin), la hipoacuziei apare tendinta de interpretare, datorita susceptibilitatii ceea ce poate duce la convingerea deliranta a unei supravegheri. D. vindecabil (H. Ey). Bufeu delirant oniric, de obicei de origine infec-tioasa, cu reversibilitate totala a fenomenelor psihopatologice. D. de vinovatie, v. D. de autoacuzare. D. zooantropic. D. de transformare a bolnalui in animale (frecvent intilnit in el mediu sub influenta ideilor religioase). D. xenopatic, idei de ura, de intransigenta fata de oameni carora le atribuie intentii rele, periculoase.