Conceptie ereditara privind transmiterea bolilor psihice initiata de Morel (1857) si dezvoltata ulterior de Magnan si Legrain. Conform acestei teorii bolile psihice se transmit in mod direct de la parinti la urmasi, fie ca atare, fie sub forma de predispozitie. Diferitele caractere somatice intilnite la o persoana provenita dintr-o familie tarata, erau considerate de Morel si adeptii sai ca stigmate ale degenerescentei fizice si morale. Sub forma sa originala, teoria D. pe linga meritul de a fi subliniat transmiterea ereditara a unor boli psihice a avut si un caracter retrograd, servind ca punct de plecare pentru dezvoltarea de catre Lombroso a cunoscutei sale ipoteze privind corelarea unor trasaturi psihice cu anumite caractere somatice, teorie profund reactionara si lipsita de orice continut stiintific. Intr-o analiza ulterioara a teoriei, D. Magnan si Legrain (1895) separa bolile psihice care se pot transmite ereditar (psihozele endogene) de bolile eredo-degene-rative diminuind mult loarea asa-ziselor stigmate degenerative. Astazi, teoria D. in bolile psihice are numai loare istorica, ereditatea in psihiatrie fiind reconsiderata in lumina conceptiilor moderne.