Sindrom neurasteniform cu etiologie exogena, manifestat prin astenie marcata, fatigabilitate, cefalee, difuza, iriilitate crescuta, labilitate emotionala, dispraxie, scaderea capacitatii de concentrare si a randamentului in munca, cu o tendinta marcata la supradimensionarea acuzelor. C. se intilneste frecvent dupa tr. cr. cr. si dupa psihoze toxiinfecti-oase. Somatic, se pot intilni simptomA neurologice fruste, discrete tulburari vestibulare sau modificari de fund de ochi (care nu pot insa explica intensitatea si persistenta loului clinic). Unii autori denumesc C. "sindrom subiectiv comun" (Pietre Marie). Evolutia este favorabila si prognosticul benign. Sint insa si forme prelungite, rezistente la tratament, in special cind boala evolueaza pe fondul unei personalitati psihopate. Diagnosticul diferential cu nevrozele se face usor, deoarece nevrozele autentice sint in esenta psihogenii, in timp ce in C. exista intotdeauna momentul exogen (traumatism, infectie). Tratamentul consta, in primul rind, din tonice generale, psihoenergi/ante si sedative, acolo unde este cazul, combinate intotdeauna cu metode psihoterapeutice indiduale sau de grup, pina la disparitia simptomelor.