Algie cu localizare craniana, relatata ca atare de bolnav. C are o etiologie variata, reprezentind un cimp de interferenta a mai multor specialitati medicale. Ca substrat fizio-patologic, C este datorata iritarii structurilor particular sensibile intra si extracraniene, realizata in principal prin dilatare si distensie vasculara, tractiune vasculara, inflamatie, compresiune. Semiologic, C. poate fi analizata din mai multe puncte de dere. 1). Analiza caracterului algiei

caracter superficial sau profund. Durere continua de diferite intensitati sau pulsatila, durere difuza "in casca" sau senzatie de apasare ("cap greu"). 2). Analiza caracterului cronologic pe 24 ore (matinal, speral). 3). Analiza factorilor declansatori (efort fizic si intelectual, tensiune psihica, schimbarea pozitiei capului) cit si a factorilor ce amelioreaza cefaleea (repausul, intunericul, medi-catia). 4). Analiza fenomenelor de acompaniament: greata, sau/si varsaturi, scotoame, hemianopsie, fotofobie, rtij; pareze tranzitorii de nervi cnanieni; tulburari neurogetati; tulburari obiecti de sensibilitate. 5). Criteriul evolutiv: C cronica cu sau fara exacerbari, C. in crize, cu o anumita periodicitate. 6). Criteriul topografic: C. difuza sau localizata (hemicranian sau cu alta repartitie). Practic C. se poate prezenta fie ca un element secundar in contextul clinic al unei boli, fie ca un simptom dominant al loului simptomatologie. In aceasta ultima ipostaza, desi C. reprezinta acuza principala pe care bolnavul o relateaza, diagnosticul se bazeaza pe un amanuntit examen clinic si paraclinic care va preciza etiopatogenia C. In psihiatrie, C. apare mai ales in neuroze, stari reacti, depresii, debut de schizofrenie, sitari confuzi, sindroame posttraumatice, epilepsie, climax, ASC, tumori cerebrale etc.