este o stare psi-hotica acuta sau subacuta de mare expresivitate clinica, cu debut brusc, evolutie

in general

scurta si cu prognostic, in majoritatea cazurilor, favorabil. incadrarea nozografica este deocamdata controversata. Practic B.D. apare in circumstante foarte diferite; la personalitati psihopatice, hiperemotive, pasionale, paranoide, de asemenea la oligofreni, in toxiinfectii, auto-intoxicatii (renala, hepatica) etc; uneori poate apare in afara oricarui context psihotic preexistent, alteori se dovedeste a fi masca sub care debuteaza si evolueaza o schizofrenie sau o psihoza afectiva periodica. Din aceste motive nu numai aspectele nozografice dar si cele etiopatogenetice ramin inca in mare masura neelucidate. B.D. se caracterizeaza prin: a. Debut brusc aparent fara nici un pretext; bolnavul se gaseste dintr-o data angajat intr-o conjunctura misterioasa, stranie, actionind conform acesteia; b. Polimorfism simptomatologie; una din cele mai insemnate caracteristici ale B.D. este varietatea tematicii delirante (delire mistice, erotice-pasionale, paranoide etc), se desfasoara cu repeziciune, caleidoscopic, din care motiv, Legrain l-a numit delir "proteiform"; c. Intensitatea trairii delirante

are, in cazul B.D., atributele unei realitati concrete care se impune bolnavului, fie ca un eveniment oarecare, fie ca o "revelatie"; d. Conduita bolnavului reflecta trairea intensa a tematicii delirante, intreaga energie psihica a bolnavului este "concentrata" asupra delirului; e. Orientarea auto- si allopsihica, in general buna, bolnavul fiind satisfacator adaptat ambiantei; f. Afectivitatea modificata, fie sub forma distimiei, cu stari de anxietate, depresie, fie a euforiei, a exaltarii. De multe ori afectul se "articuleaza" mai bine cu tema deliranta decit cu activitatea psiho-motorie; altfel spus, delirul cistiga mai mult in tonalitatea emotionala, decit in expresia psiho-motorie H. Ey. Din aceste motive trairea sau "aventura" deliranta, cu rezonanta ei afectiva, se deruleaza mai des si mai mult in lumea inchisa a experientei morbide; g. Ritmul circadian este si el frecvent modificat (insomnii de adormire, vise terifiante etc). Forme clinice. Sint posibile mai multe clasificari. Unele incearca sa "lege" B.D. de un eventual substrat psihopatologic, altele se bazeaza exclusiv pe constelatia simptomatologica. In prima categorie se descriu: a B.D. al debililor mintali, pe baza sugesti-bilitatii apare un delir amplu si prolific, in care temele delirante de grandoare se amesteca cu cele pasionale si paranoide;
a B.D. de hiperemotivitate (Dupre), unde predomina tematica pasionala, extatica sau mistica; a B.D. ale unor psihopatii, in decompensare; este vorba indeosebi de isterici, mitomani, la care delirul se incheaga intr-o constructie imaginativa bogata sau de paranoici (psihopati) la care delirul de persecutie sau revendicare este obisnuit; a B.D. din starile toxiinfectioase si din autointoxicatii, sint adesea urmarea sau continuarea unui onirism toxiinfectios din care imprumuta si prelucreaza simpto-mele reziduale (amintiri, halucinatii, iluzii etc); a B.D. din pre-aenititate si senilitate reprezinta adesea "preambulul" deteriorarii mintale globale, care, la inceputul ei, poate apare episodic sub forma B.D.; a B.D. din starile afective-reactive; in aceste cazuri el apare dupa un soc emotiv puternic, in conditii de viata stressanta, in razboi, dupa calamitati naturale, surmenaj etc;
a B.D. in adolescenta sint extrem de importante din punct de vedere diagnostic si prognostic deoarece, la aceasta virsta, sub masca B.D. poate debuta si evolua o schizofrenie. Dificultatea diagnostica este cu atit mai mare cu cit unele simptome ale schizofreniei ca: halucinatiile, sentimentul de straniu, ecoul gin-dirii etc, se intilnesc si aici destul de frecvent. B.D. la tineri trebuie bine examinate si urmarite in evolutia lor pentru a surprinde in timp util, "marca" schizofrenica; a B.D. care prin aparitia lor repetitiva se apropie de psihoza periodica, la care unii autori le-au si atasat (Bumke). A doua categorie de clasificare a formelor de B.D. cuprinde: a Forme imaginative acute;
a Forme interpretative acute; a Forme halucinatorii acute (bu-fee halucinatorii). Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe o explorare clinica atenta care evidentiaza debutul brusc, simptomatologia variata polimorfa; "trairea" avind caracterul acut, imediat al experientei delirante, dar in care sint remarcate oscilatii intre polul deplinei identificari si convingeri in delir, cu elemente de perplexitate critica, totul pe fondul unei timii anxioase sau exuberante (H. Ey). Diagnosticul diferential se face cu psihozele afective: in special cu episodul maniacal, unde delirul este mai putin exprimat, in schimb se evidentiaza fuga de idei si activitatea de joc, teatrala si versatila, dar si cu depresia care, prin caracterul inchis, inhibat al conduitei, prin afectul distimic exprimat prin clasica "durere morala", se indeparteaza de B.D. Mai usor se diferentiaza de episoadele confuzio-nale care pot aminti un B.D. halucinator, dar prezenta semnelor somatice precum si predominanta simptomelor confuzio-nale limpezesc diagnosticul. Marile dificultati diagnostice le pune insa schizofrenia si pina la un punct psihozele delirante cronice, in care evolutia si urmarirea cazurilor este necesara pentru silirea precisa a diagnosticului. Aparitia semnelor de disociatie ale autismului, evolutia trenanta sau remisiunile cu defect pledeaza pentru diagnosticul de schizofrenie. Tratament. Psihotropele au indicatie majora. Sint preferate butirofenonele (Haloperidol, Triperidol) in doze de 510 mg/zi. De asemenea se intrebuinteaza clordelazina, 200400 mg/zi, si levome-promazina, 100300 mg/zi, in inj. sau lele (mai ales acolo unde exista o anxietate exprimata). Se foloseste si ES simplu sau asociat cu psihotropele, iar unii recomanda comele insulinice. Durata tratamentului in medie este de citeva saptamini, obisnuit pina la risipirea simptomelor psihotice. Este insa necesara prelungirea tratamentului cu inca 13 luni si dupa remisiune, pentru prevenirea recidivelor. Profilaxia vizeaza prevenirea B.D. in contextul unor grupe nozografice cu potential de decompensare psihotica (psihopatii, oligofrenii, senilitate) sau in perioade de virsta vulnerabile (adolescenta). Se vor lua masuri de psihoprofilaxie, alaturi de cele de ordin social si profesional care sa ofere conditii de incadrare socio-familiala corespunzatoare, precum si o asistenta medicala calificata, uneori in formula de dispensarizare. B.D. ridica si probleme medico-legale, prin actele de violenta antisociale pe care le poate genera. in aceste cazuri se impune expertiza me-dico-legala ( EXPERTIZA MEDICO-LEGALA).