este un antiluetic minor, cu actiune trepone-mostatica si treponemocida inferioara penicilinei. In organism B. devine activ probabil in urma transformarii in Bi=0; mecanismul de actiune consta in inactivarea gruparilor SH din en-zimele agentului patogen. Absorbtia si eliminarea B. depind de forma medicamentoasa utilizata. Solutiile si suspensiile uleioase actioneaza si se elimina lent. Ca antiluetic, B. se utilizeaza mai ales ca medicatie adjuvanta a penicilinei sau profi lactic fata de reactiile de tip Jarisch-Herxheimer; In acest scop, initial se administreaza citeva injectii, la cite 2 zile interval, dupa care se trece la penicilinoterapie. B. produce numeroase efecte secundare (tulburari

gastrointestinale, leziuni hepatice, renale, dermatite, stomatite etc). In intoxicatiile cu bismut se poate intrebuinta ca antidot dimercaptopropanolul (Dimercaprol, Dicaptol, BAL, D.M.P., Sulfactin), in doze de 1,5 mg/kg corp, profund i.m. B. este contraindicat in stomatite, tbc pulmonar acti nefrite, hepatite, leucopenii, dermatite, stari casectice. Formele medicamentoase: salicilat bazic de Bi (Bis-mosal, fiole a 2 ml, corespunzand la 100 mg. Bi metalic). Este o suspensie uleioasa cu absorbtie lenta. Exista si preparate in care Bi este asociat cu penicilina (Bismocillin(R>).