Amintirile traumatizante neplacute pot fi abordate prin intermediul unei forme a terapiei prin expunere. Aceasta se numeste "expunere imaginara". in sectiunea 5 am discutat despre confruntarea unor elemente care provoaca teama, de exemplu, locuri, oameni sau activitati.

Totusi, in cazul SSPT, elementul cel mai inspaimintator il reprezinta amintirile dureroase legate de experienta traumatizanta. Aceste amintiri induc spaima si detresa atit de intense, incit persoana respecti incearca sa le evite sau sa scape de ele blocindu-le. Tratamentul prin expunere imaginara faciliteaza confruntarea amintirilor. Expunerea este doar unul dintre termenii folositi pentru descrierea acestui proces, care mai este numit si "procesarea traumei", "obisnuirea eu trauma", "acceptarea experientei" sau, pur si simplu, "confruntarea amintirilor".

Ce este expunerea imaginara ?
Pentru explicarea acestui proces persoanelor cu SSPT se folosesc multe analogii. Urmatoarele exemple preluate din practica noastra clinica vor ajuta sa intelegeti ce anume se intimpla si de ce este important.
Adesea, dupa o trauma, incercam sa uitam ce s-a intimplat, refulind amintirile, ca si cum am impacheta evenimentul intr-o cutie. Apoi, facem apel la toate fortele noastre pentru a tine capacul bine inchis. Cu toate acestea, de-a lungul timpului, se petrec doua lucruri. in primul rind, incep sa ne lase puterile si devine din ce in ce mai greu sa impiedicam amintirile sa revina. in al doilea rind, din cauza presiunii, cutia incepe sa-si piarda forma si apar mici fisuri. Simptomele (de exemplu, amintirile legate de trauma, cosmarurile si somnul agitat) sint precum continutul cutiei care se rersa prin aceste fisuri. De obicei, ele ne inspaiminta foarte mult, asa ca incercam sa evitam orice lucru care ne aduce aminte de trauma. Ne straduim sa nu ne mai gindim si sa nu mai vorbim despre ceea ce s-a intimplat si despre cum ne-am simtit. Astfel, continutul cutiei devine o "fantoma" de care am intat sa ne temem si pe care ne este frica sa o confruntam. in cadrul terapiei, vom deschide cutia si vom inspecta continutul, pentru a vedea ce reprezinta cu aderat. Vom discuta despre ceea ce s-a intimplat si despre cum v-ati simtit. Vom analiza "fantomele" care au fost create si vom elimina toate conceptiile gresite si stresante legate de eveniment. Dupa ce trauma fi abordata in acest mod, simptomele se vor ameliora in mare masura si vor deveni mult mai rare.

O analogie stomatologica:
Cind dentistul repara un dinte cariat, nu pune plomba direct peste carie. Daca ar proceda asa, totul ar fi in ordine (imp de cite saptamini sau luni, dar problemele ar continua sa apara, pe masura ce dintele s-ar deteriora. insa dentistul petrece un timp trezind si curatind toata portiunea cariata inainte de a reconstitui dintele. Fstc un proces foarte neplacut si dureros, insa stim ca merita sa suportam aceasta durere un interl scurt de timp, pentru beneficii pe termen lung. Amintirile traumatizante se aseamana cu o carie dentara. Trebuie sa ne asiguram ca ne-am confruntai eu toate aspectele traumei inainte de a incerca sa depasim evenimentul. Trebuie sa ne acordam timp suficient pentru a ne confrunta chiar si cu cele mai neplacute aspecte ale experientei, ca sa nu mai ramina nici un schelet in dulap care sa ne bintuie in viitor. Asemeni actiunii frezei dentare, este un proces dureros, insa reprezinta un aspect important al vindecarii.
O ultima analogie a fost elaborata de Edna Foa, unul dintre specialistii de seama in tratamentul SSPT.
Sa presupunem ca ati luat o masa foarte copioasa pe care nu sinteti capabili sa o digerati. Aveti un sentiment de disconfort insa, dupa ce digerati mincarea, simtiti foarte usurati. Flashbackurile, cosmarurile si gindurile suparatoare continua sa apara din cauza ca evenimentul traumatizant nu a fost bine "digerat". Tratamentul ajuta sa digerati amintirile dificile, astfel incit acestea sa nu mai afecteze viata cotidiana (E.B. Foa si B.O. Rothbaum, 1998, Treating the Trauma of Rape, p. 160).
Tratamentul bazat pe expunere nu este indicat pentru toate persoanele, in unele cazuri, daca trauma a avut loc cu mult timp in urma, iar amintirile nu reprezinta o problema foarte mare, este mai bine sa nu le stirniti din nou. Discutati cu terapeutul despre utilitatea acestei abordari in cazul dumneavoastra.

Expunerea imaginara asistata de terapeut
Confruntarea amintirilor traumatizante este un proces foarte dificil si dureros, care se realizeaza cel mai bine cu ajutorul unui terapeut cu experienta. Veti parcurge o serie de etape sub indrumarea terapeutului, in primul rind, acesta explica procesul, adica ce veti face, din ce motiv, veti recapitula impreuna scala SUD si raspunde la orice intrebare. in continuare, in colaborare cu terapeutul, veti alcatui o ierarhie a amintirilor dureroase, in acelasi mod in care ati elaborat lista de scopuri pentru expunerea in vivo prezentata mai sus. Daca ati trecut prin mai multe evenimente traumatice, acest lucru poate fi destul de simplu. Trebuie sa ginditi la fiecare eveniment si sa le ierarhizati in functie de intensitatea detresei pe care v-o induc atunci cind amintiti de ele. Daca ati trecut printr-un singur eveniment traumatizant, nu trebuie sa alcatuiti nici o ierarhie.In continuare, terapeutul cere sa recapitulati foarte amanuntit intimplarea sau experienta respecti, de la inceput pina la sfirsit, pina la momentul in care v-ati simtit relativ in siguranta. Pentru a reusi sa suportati detresa, la inceput veti avea voie sa tineti ochii deschisi si sa folositi timpul trecut (de exemplu, "Mergeam pe alee, cind l-am zut venind spre mine") si sa treceti peste detaliile cele mai grave. Totusi maxima eficientizare a procedurii necesita un efort din partea dumneavoastra (poate fi nevoie de mai multe sedinte), astfel incit relatarea sa fie cit mai realista si mai detaliata. Va trebui sa povestiti intreaga intimplare cu ochii inchisi si la timpul prezent (de exemplu, "Merg pe alee si il d venind catre mine"), deoarece astfel se intensifica retrairea. Aveti grija sa nu omiteti nici un detaliu, in mod deosebit pe cele mai suparatoare, ca sa nu deranjeze in viitor. Terapeutul relua acest proces de mai multe ori in aceeasi sedinta si/sau in sedintele urmatoare. Cu toate acestea, cu cit il parcurgeti mai des, cu atit veti vindeca mai repede, asa ca este posibil ca terapeutul sa inregistreze sedinta si sa ceara sa ascultati caseta acasa, zilnic. Subliniem faptul ca nu este un proces usor, insa indicatiile urmatoare sint utile si ajuta sa obtineti cele mai bune rezultate.
a Pasul 1 : pregatirea
a Planificati o activitate pe care sa o efectuati imediat dupa aceea (de exemplu, sa mergeti la plimbare, sa telefonati unui prieten sau sa-l vizitati; intreprindeti o activitate care sa solicite, nu una care provoaca dependenta, cum este privitul la televizor, consumul de alcool sau tentativele de izolare in sine, ascunzindu- de ceilalti).
a Alegeti un loc retras unde sa nu fiti intrerupti (deconectati telefonul, spuneti-le celorlalti ca nu vreti sa fiti deranjat).
a Ginditi- la doua persoane pe care sa le contactati imediat daca aveti nevoie de ajutor: pastrati la indemina numerele lor de telefon.
a Relaxati- si incercati sa eliminati din minte orice alte ginduri si preocupari: notati pe o hirtie nivelul anxietatii de pe scala SUD.

a Pasul 2 : confruntarea amintirilor in siguranta

a Ascultati caseta si incercati sa concentrati asupra inregistrarii : straduiti- sa nu imaginati alte detalii mai inspaimintatoare - concentrati- exclusiv asupra povestirii de pe caseta.
a in acelasi timp, incercati sa imaginati intimplarea ca si cum ati trece din nou prin ea. Ce anume vedeti, auziti, mirositi, atingeti, gustati? Ce sentimente cuprind; la ce ginditi ?
a Cind vi se aminteste pe caseta, notati- scorul SUD. Daca este mai mare de 90, faceti o pauza ca sa amintiti unde aflati; in prezent sinteti in siguranta; in ul memoriei, puteti fi cit de suparat simtiti nevoia sa fiti.
a Nu intrerupeti ascultarea casetei: ramineti implicat in evocarea evenimentului pina la final.
a Pasul 3 : dupa terminarea casetei, opriti-o si deschideti ochii.
a Priviti injur, pipaiti scaunul, amintiti- unde sinteti si ca aflati in siguranta.
a Notati- scorul SUD si apelati la o strategie de management al excitatiei, daca este necesar (de exemplu, controlul respiratiei sau relaxarea).
a Pasul 4 : procesati amintirile, raspunzind in scris la urmatoarele intrebari:
a Care sint detaliile noi (sau vechi) pe care vi le-ati amintit sau care au devenit clare acum ?
a S-a modificat modul in care raportati la anumite aspecte?
a Ce ginduri si sentimente aveti in acest moment?
a Care sint amanuntele pe care inca evitati sa vi le amintiti sau sa le acceptati ?
a Ce ati dori sa modificati in legatura cu evenimentul sau cu urmarile sale? Cum puteti realiza acest lucru?
a Ce anume ati intreprins ca sa faca sa simtiti bine ?
a Pasul 5 : relaxati- si treceti la activitatea ificata.

Expunerea imaginara autoasistata
Multor persoane le este greu sa practice singuri expunerea imaginara la amintirile traumatice. Procesul este prea dureros si au nevoie de sprijinul si structura oferite de un terapeut. Totusi acest lucru nu este imposibil. intr-ader, multe persoane care si-au revenit dupa o trauma fara ajutor specializat au facut exact acest lucru. S-au gindit la trauma suficient de des, o perioada suficienta de timp si destul de amanuntit, astfel incit detresa asociata cu amintirile s-a diminuat, iar acestea s-au modificat si s-au "clarificat" in mintea lor. Daca veti incepe acest proces fara ajutorul unui terapeut, ar fi indicat sa consemnati in scris amintirile. (Desigur, acest procedeu este recomandat chiar si in cazul in care lucrati cu un terapeut, desi sugeram sa discutati intii cu el despre acest lucru.)
Exercitiul descris mai jos (si cel din sectiunea 7.1) este adaptat pornind de la cercetarile a doi psihologi americani, Patricia Resick si Monica Schnicke. in timp ce efectuati exercitiul, urmati etapele descrise in sectiunea 6.2 (inlocuind consemnarea in scris cu ascultarea casetei). Cititi cu atentie aceste etape si pregatiti- bine inainte de a face exercitiul. Alegeti un loc si un moment adecte, ca sa aveti suficienta intimitate si destul timp pentru a efectua exercitiul asa cum trebuie.
Luati o foaie de hirtie - un caiet ar fi ideal - si povestiti in scris cele intimplate, cit mai exact si mai amanuntit. (Studiile arata ca este mult mai eficient sa scrieti de mina, decit sa folositi computerul.) Precizati cit mai multe detalii de ordin senzorial (imagini, sunete, mirosuri si asa mai departe). De asemenea, incercati sa includeti toate gindurile si sentimentele pe care le-ati avut in timpul evenimentului. Nu incercati sa stapiniti emotiile - desi este dureros, face parte din procesul de vindecare. Daca detresa devine prea intensa, puteti sa opriti din scris pentru o vreme, insa incercati sa continuati cit mai curind posibil. Este important sa continuati sa scrieti pina ce ajungeti la sfirsit (la momentul in care v-ati aliat relativ in siguranta), chiar daca ia mult timp. La fiecare cite minute, notati pe margine scorul SUD - acest lucru este important pentru area nivelurilor cind recititi sau rescrieti relatarea. Puteti rescrie povestirea de cite ori doriti, introducind mai multe detalii sau perspective diferite, pe masura ce dati seama de ele. in zilele in care nu repovestiti in scris evenimentul, cititi o relatare anterioara cel putin o data. La fel, cind procedati astfel, respectati etapele descrise mai sus. Daca ati consemnat pe marginea foilor scorul SUD, veti obser ca acestea scad in timp, pe masura ce repetati procesul. Va trebui sa repetati exercitiul pina ce nivelul scorului este suficient de scazut (un minimum de aproximativ 30).

Expunerea : pot sa-i fac fata ?

Expunerea este un proces foarte dificil si dureros, insa reprezinta unica modalitate prin care puteti vindeca. Dupa cum am obsert mai sus, de obicei, nu este atit de dificil pe cit v-ati fi asteptat, iar majoritatea oamenilor au un sentiment puternic de implinire dupa ce isi confrunta amintirile sau se expun altor situatii care le induc frica. Daca ati citit si pus in practica indicatiile din sectiunile anterioare, acum stapiniti o serie de strategii care vor ajuta sa faceti fata anxietatii si detresei. Acestea sint foarte utile atit inainte, cit si dupa exercitiile de expunere. Daca este necesar, le puteti folosi si pe parcursul exercitiilor de expunere, desi recomandam sa procedati astfel doar daca este neaparat necesar. Este mai bine sa confruntati cu nivelul real al anxietatii si sa il lasati sa scada de la sine, decit sa apelati la strategii pentru a-l diminua. Cu toate acestea, este important sa nu simtiti coplesit la un moment dat. in pofida tuturor masurilor de precautie (respectiv elaborarea ierarhiilor si confruntarea situatiilor si amintirilor pentru care simtiti pregatiti), anxietatea fi uneori mai intensa decit asteptati. in acele momente, recurgeti neaparat la strategii, daca este necesar.