Etapa urmatoare a tratamentului este cea mai dificila si dureroasa -confruntarea situatiilor care provoaca teama si a amintirilor traumatice. Totodata, este si cea mai importanta etapa. Terapeutul nu initia acest proces pina ce nu sinteti pregatit si impune un ritm cu care sa puteti tine pasul. Majoritatea oamenilor nu il considera atit de dificil pe cit se asteptau; adesea, confruntarea si dobindirea controlului asupra situatiilor care provoaca teama si a amintirilor traumatizante declanseaza un sentiment extraordinar de usurare si implinire.
Deloc surprinzator, anxietatea ii determina in mod frecvent pe oameni sa se fereasca de situatiile de care se tem. Este firesc ca oamenii sa doreasca sa evite sau sa scape de situatiile, gindurile, amintirile sau sentimentele dureroase ori suparatoare. Totusi acesta este unul dintre principalele impedimente ale vindecarii. Evitarea asigura o stare de liniste temporara - anxietatea se diminueaza -insa data viitoare cind persoana se confrunta cu aceeasi situatie, anxietatea se instala cu mult inainte de momentul in care ar trebui de fapt sa apara; aceasta este numita "anxietate anticipatorie". Cu cit situatia este evitata mai mult, cu atit este considerata mai periculoasa. in plus, chiar daca persoana respecti nu recurge la evitare, anxietatea raportata la situatia respecti continua sa se acumuleze. Deseori, oamenii cred ca, daca nu parasesc situatia, "vor pierde controlul", "vor innebuni", "vor face un infarct" sau vor suferi alte consecinte ingrozitoare. in cel mai bun caz, tind sa creada ca starile neplacute vor fi de nesuportat. Terapia prin expunere urmareste sa demonstreze ca lucrurile nu stau asa si ajuta persoana respecti sa se confrunte cu situatia de care se teme. Cel mai important lucru pe care nu trebuie sa il uitati in acest caz (fie ca este o situatie, fie o amintire) este faptul ca anxietatea se diminua daca ramineti in situatia care provoaca anxietate un interl suficient de timp. Nu exista un raspuns general labil referitor la durata necesara. in unele cazuri, anxietatea poate scadea considerabil in 15-20 de minute ; in altele, poate fi nevoie de o ora sau chiar mai mult insa, in cele din urma, ea se reduce. Este extrem de important sa incercati sa ramineti in situatia de care temeti pina ce anxietatea se diminueaza. De asemenea, adesea anxietatea se amplifica inainte de a incepe sa scada. Aceasta intensificare temporara este suficienta pentru a-i determina pe oameni sa evite sau sa abandoneze situatia - este vital sa ramineti in situatia respecti pina la reducerea anxietatii. Acest model este ilustrat in ura alaturata. Obserti ca scaderea anxietatii nu are loc treptat - din cind in cind sint posibile mici intensificari -insa tendinta generala este de diminuare. Expunerea se desfasoara intr-o maniera controlata si gradata, astfel incit puteti face fata disconfortului. Daca reusiti in mod repetat sa faceti fata cu succes acestor situatii dificile, in cele din urma veti fi capabili sa le confruntati tara anxietate si sa nu le mai evitati.
Din mai multe puncte de vedere, aceasta abordare are un fundament foarte clar. Sa analizam exemplul unui baietel care sta pe o plaja si este doborit la pamint de un l mare. I se face foarte frica de apa si a doua zi refuza sa mearga pe plaja. Cum il pot ajuta parintii lui ? Pentru a-l face sa-si invinga teama, acestia il pot duce la plimbare pe plaja, tinindu-l de mina si asigurindu-l ca totul e in ordine. incetul cu incetul, se vor apropia din ce in ce mai mult de apa. in cele din urma, baiatul reusi sa intre din nou in apa fara ajutorul nimanui. Acesta este un exemplu simplu, dar exact acelasi proces se aplica si in tratamentul temerilor mai severe si mai complexe ale adultilor.

Discutam in aceasta sectiune despre confruntarea activitatilor, locurilor, persoanelor sau obiectelor care au inceput sa provoace teama dupa trauma. Acest tip de expunere se numeste in vivo. Sintagma in vivo inseamna "in realitate". Cind ne confruntam amintirile, procesul are loc in imaginatie, asa ca poarta numele de expunere imaginara - aceasta face obiectul sectiunii urmatoare. Coordonarea terapiei prin expunere implica elaborarea impreuna cu terapeutul a unei ierarhii a situatiilor de care temeti, in ordinea nivelului de anxietate pe care il induc. Tratamentul presupune abordarea fiecarui item, pe rind, si ansarea la itemul urmator doar atunci cind sinteti siguri ca ii puteti face fata. Itemii mai dificili pot fi descompusi in segmente. Tratamentul prin expunere poate fi dificil si dureros, insa reprezinta cea mai eficienta modalitate de vindecare a multor tipuri de anxietate.

Conceperea programului
1. Alcatuiti o lista cu scopurile pe care doriti sa le atingeti. Acestea pot include locuri si activitati pe care le-ati evitat dupa trauma. Scopurile trebuie sa fie foarte precise si sa rieze de la unele relativ usoare la altele extrem de dificile. Nu faceti griji daca cele mai grele par deocamdata irealizabile - vor deveni mai usoare pe masura ce le atingeti pe celelalte. Notati-le in ordinea dificultatii, incepind cu cele mai usoare. De exemplu:
a sa fiu in stare sa merg la cumparaturi in inall;

a sa fiu in stare sa folosesc transportul in comun;

a sa merg la locul unde a avut loc incidentul traumatizant.
Ca regula generala, pe masura ce parcurgeti lista, trebuie sa deveniti capabili sa confruntati situatii care ating un nivel de 70 pe scala SUD. Totusi sugeram sa incepeti cu una sau doua situatii mai putin dificile (cu un scor de aproximativ 50) - este important sa inregistrati cite succese la inceputul procesului de tratament.
2. Daca un element este prea dificil pentru a fi abordat integral, segmentati-l. De exemplu, daca ati fost agresat intr-un anumit parc, primul pas ar fi sa mergeti pina la capatul strazii respective si sa priviti parcul de departe. Al doilea pas ar presupune sa mergeti pina la marginea parcului; al treilea - sa plimbati putin prin parc, iar ultimul - sa mergeti la locul in care a avut loc atacul.
3. Daca doriti, puteti aborda mai multe elemente deodata, insa nu suprasolicitati. Dupa ce stapiniti unul dintre ele (adica sinteti capabili sa faceti lucrul respectiv fara sa simtiti decit o anxietate minima), treceti ia urmatorul scop, cu o dificultate sporita.

Implementarea programului

1. incercati sa atingeti in fiecare zi cel putin unul dintre scopurile propuse. Evitarea unui scop avea drept consecinta un regres, deoarece astfel se consolideaza teama pe care incercati sa o diminuati. Uneori veti avea zile mai proaste si veti avea impresia ca nu progresati. Este important sa faceti ce; puteti alege sa repetati pasii pe care ii stapiniti deja.
2. Trebuie sa parcurgeti fiecare element de cite ori, pina ce il stapiniti. Daca sinteti capabil sa-l efectuati fara un nivel prea ridicat de anxietate, este important sa il mai reluati din cind in cind, ca sa fiti siguri ca nu regresati. Regula generala este : cu cit le temi mai mult, cu atit trebuie sa confrunti mai des situatia respecti.
3. Notati cu meticulozitate progresele. Luati o foaie de hirtie si impartiti-o in coloane. in prima coloana, notati scopul. in a doua coloana notati data. in a treia si a patra, consemnati ora la care ati inceput si (in final) ora la care ati terminat. in coloana a cincea notati scorul maxim inregistrat pe scala SUD, iar in cea de a sasea - nivelul inregistrat in momentul incheierii exercitiului. Ultima coloana este destinata comentariilor referitoare la exercitii. Aceasta metoda permite - atit voua, cit si terapeutului - sa aveti o evidenta a progreselor obtinute in urma terapiei prin expunere.

Exersarea pasilor
1. inainte de a incepe, incercati sa relaxati, folosind tehnicile descrise mai sus. Straduiti- sa fiti cit mai calmi.
2. Recapitulati mental activitatea. Parcurgeti-o in minte si ginditi- la strategii cu ajutorul carora sa faceti fata aspectelor dificile. Exersati tehnica afirmatiilor despre sine. Pregatirea eficienta sporeste sansele de reusita.
3. Efectuati exercitiul intr-un mod calm si relaxat. Acordati- suficient timp.
4. Pe durata exercitiului, verificati- nivelul de anxietate pe scala SUD. Daca acesta creste foarte mult (peste 80) inainte de a atinge obiectivul, opriti- si asteptati putin, pina ce anxietatea scade putin. Cind simtiti pregatit, reluati calm exercitiul.
5. incercati sa ramineti implicat in situatie pina ce simtiti ca linistiti. in mod ideal, nivelul SUD ar trebui sa scada la jumatate (de exemplu, de la 70 la 35). Cu cit ramineti mai mult timp implicat in situatie, cu atit veti deveni mai calm si veti depasi mai repede frica.
6. Nu iesiti niciodata din situatia respecti atita timp cit nivelul anxietatii este inca ridicat. incercati sa confruntati temerile, sa le acceptati si sa le lasati sa se atenueze treptat, iar apoi fie continuati, fie reluati exercitiul. Daca renuntati in momentul in care anxietatea are un nivel ridicat, data viitoare fi si mai dificil. Nu uitati ca, daca ati ajuns atit de departe, inseamna ca v-ati descurcat foarte bine; incercati doar sa rezistati pina ce scade nivelul anxietatii.
7. Felicitati- pentru realizare. Este un exercitiu care v-a solicitat foarte mult, deci meritati laude. Nu minimalizati reusita spu-nindu- ca inainte de trauma ati fi putut face asemenea lucruri cu usurinta sau ca oricine ar trebui sa fie in stare de asta fara sa fie afectat. Aceasta este o componenta esentiala a procesului de recuperare.