Acest manual reprezinta atit un ghid pentru tratament, cit si un caiet de exercitii pentru persoanele care sufera de sindromul de stres posttraumatic. in timpul tratamentului, poate fi folosit ca un fel de jurnal in care pacientii sa isi noteze propriile experiente, impreuna cu sfaturile specifice sugerate de terapeut. Dupa incheierea tratamentului, acest manual va ser ca reper, ajutindu-i pe cei care s-au ndecat, dar care se confrunta cu alti factori de stres sau cu alte dificultati sa aplice continutul si sa-si mentina sanatatea.
Experienta unui eveniment traumatic poate zdruncina ata unei persoane, determinind-o sa se simta vulnerabila si tematoare. Este toarte important sa tineti minte ca ndecarea este posibila si ca puteti avea din nou o ata normala, fericita. Aceasta nu inseamna ca veti uita complet ce s-a intimplat sau ca amintirea evenimentului nu va va mai afecta niciodata. Cind va ginditi la ceea ce s-a intimplat, este normal sa simtiti o oarecare detresa, ca orice fiinta umana normala din punct de vedere afectiv; cu siguranta, nu trebuie sa deveniti complet insensibili. Totusi, detresa va surveni din ce in ce mai rar si veti reusi sa o dominati - nu va va mai controla ata, cum se intimpla probabil acum. De asemenea, recuperarea nu garanteaza faptul ca veti fi exact aceeasi persoana dinainte de trauma. Astfel de experiente cu impact puternic pot schimba oamenii in multe feluri, nu neaparat intr-un mod negativ. Pe masura ce isi ren de pe urma traumei, pot descoperi ca au devenit mai puternici decit inainte, mai afectuosi si and o ziune mai echilibrata si mai rationala asupra lucrurilor importante din ata lor.
Daca ati apelat la ajutor, inseamna ca ati facut primii pasi spre ndecare. Acest ghid isi propune sa va indrume pas cu pas de-a lungul procesului de tratament. Aveti la dispozitie foarte multe informatii - familiarizati-va cu ele treptat si recititi fiecare sectiune ori de cite ori este nevoie, pina ce o intelegeti, inainte de a trece mai departe. Ar trebui sa notati anumite lucruri din cind in cind, asa ca va sugeram sa faceti rost de un caiet pe care sa-l folositi pentru sarcinile pe care le veti efectua in timpul procesului de ndecare, incercati sa nu va faceti griji daca sarcinile se par prea dificile la un moment dat - recuperarea dupa o trauma este adesea un proces indelungat; trebuie sa va ocupati de fiecare amanunt pe rind si sa recunoasteti progresele pe masura ce apar. Poate fi un drum lung, insa merita intreprins.
Natura stresului traumatic si a stresului posttraumatic
De-a lungul etii, la un moment dat, aproape toti oamenii trec printr-o experienta foarte inspaimintatoare sau suparatoare care le afecteaza conceptia despre lume sau sine. Practic, toti oamenii manifesta o anumita reactie psihologica dupa un astfel de eveniment -face parte din reactia umana normala la
stresul extrem. Majoritatea oamenilor isi ren la citeva saptamini sau luni dupa incident, cu ajutorul membrilor familiei si al prietenilor. Totusi, in cazul unora, recuperarea nu surne atit de usor si apar probleme mai serioase. in astfel de situatii este nevoie de ajutor specializat.
Unele persoane care au suferit o experienta traumatizanta dezvolta o tulburare cronica numita sindrom de stres posttraumatic (SSPT). Rata exacta este greu de silit, insa un procent cuprins intre 5 si 40% dintre supraetuitorii unei
traume ajunge sa sufere de SSPT. intrebarea de ce unii oameni sint afectati intr-o masura mai mare decit altii nu are un raspuns simplu - sint implicati mai multi factori. Se pare ca este vorba despre o interactiune complexa intre felul de a fi al persoanei respective dinainte de eveniment, experientele similare din trecut, severitatea traumei si alte evenimente care au loc pe parcursul procesului de recuperare. Indiferent de cauze, tratamentul efectiv contribuie in mare masura la imbunatatirea sanselor de recuperare.
Ce inseamna un eveniment traumatizant ?
Trauma este un lucru extrem de personal. Un factor care traumatizeaza o anumita persoana poate fi complet indiferent pentru altele. Varietatea reactiilor se datoreaza personalitatii indiduale, conceptiilor, valorilor personale si experientelor anterioare (in special traumatizante). De asemenea, se explica si prin faptul ca modul in care fiecare persoana traieste un eveniment este unic. Totusi, in toate cazurile, persoana a trecut printr-un eveniment traumatizant care i-a declansat sentimente de teama intensa, de neajutorare sau groaza. Amenintarea sau lezarea o zeaza in mod direct sau indirect, prin persoanele apropiate. Evenimentele traumatizante tipice sint de natura umana (experiente de razboi, agresiuni sexuale, accidente, asistarea la decesul sau ranirea altor persoane) sau de ordin natural (incendii, cutremure, inundatii si uragane). in ansamblu, nu exista reguli stricte de definire a traumei.
Ce este stresul posttraumatic ?
SSPT reprezinta o reactie psihologica la experienta unor evenimente traumatice intense, in special a celor care pun ata in pericol. Poate afecta oamenii indiferent de rsta, cultura sau sex. Desi subiectul a inceput sa fie dezbatut mai frecvent in ultimii ani, existenta tulburarii a fost recunoscuta inca din Grecia antica (cu peste 2000 de ani in urma), sub diverse denumiri: in timpul Razboiului cil american, i se spunea "inima soldatului", in primul razboi mondial "socul exploziei", iar in al doilea razboi mondial, "nevroza razboiului". in ata cila, au fost utilizate expresii ca "nevroza socului", "coloana vertebrala feroara, si "sindromul traumei olului".
Stresul traumatic poate fi considerat o componenta a reactiei umane normale la experientele extreme. Daca majoritatea persoanelor isi ren in primele luni, la multe altele simptomele nu dispar repede si, in unele cazuri, pot continua sa creeze probleme pentru tot restul etii. De asemenea, simptomele variaza ca intensitate in timp. Unele persoane au perioade lungi Iara probleme semnificative, insa tulburarea reapare cind se confrunta cu alte evenimente majore stresante. Rareori, simptomele nu se manifesta luni de zile sau chiar ani intregi dupa trauma.
Simptomele cele mai frecvente ale stresului posttraumatic
SSPT se caracterizeaza prin trei mari grupuri de probleme. Acestea se clasifica in simptome intruzive, de etare si de hiperexcitatie.
Simptomele intruzive
Amintirile, imaginile, mirosurile, sunetele si sentimentele asociate cu evenimentul traumatic pot deveni niste "intrusi" in ata persoanelor cu SSPT. Acestea sint legate de amintirea evenimentului si nu pot fi percepute ca stimuli din prezent. Persoanele suferind de SSPT pot avea cosmaruri legate de eveniment sau alte subiecte care le inspaiminta. Uneori, acestea sint insotite de miscari, transpiratie excesiva si chiar mimarea actiunilor sate in timp ce dorm. Pot simti chiar ca evenimentul se intimpla din nou; acest fenomen poarta numele de flashback sau retraire a evenimentului. Cind se confrunta cu un element evocator, persoanele respective sufera de detresa sau au reactii fizice specifice, de exemplu, transpiratie,
ritm cardiac accelerat,
tensiune musculara. Cumulate, aceste simptome "intruzive" determina o detresa intensa si pot genera alte stari emotionale: suferinta, novatie, teama sau minie.
Simptomele intruzive ale SSPT
a Amintiri suparatoare sau imagini ale incidentului
a Cosmaruri legale de eveniment sau alte aspecte traumatizante
a Flashbackuri (retrairea evenimentului)
a intristarea la evocarea evenimentului
a Simptome fizice - de exemplu, transpiratie,
ritm cardiac accelerat sau tensiune musculara - determinate de evocarea evenimentului
Simptomele de etare
Amintirile si evocarile evenimentelor traumatice sint foarte neplacute, determinind o detresa considerabila. Prin urmare, persoanele cu SSPT eta adesea situatiile, persoanele sau evenimentele care le aduc aminte de trauma; ele incearca sa nu se gindeasca sau sa vorbeasca despre ceea ce s-a intimplat si se straduiesc sa se distanteze de sentimentele dureroase asociate cu amintirile. in incercarea de a face acest lucru, se izoleaza adesea de familie, de prieteni si de societate in general. intreprind din ce in ce mai putine actiuni, implicindu-se tot mai rar in actitatile care le faceau placere. Aceasta strategie ii ajuta sa blocheze amintirile dureroase, insa poate conduce la izolare si desprindere de restul societatii. Astfel, persoana respectiva dene insensibila fata de ceea ce o inconjoara si inceteaza sa manifeste afecte cotidiene normale, cum ar fi dragostea sau bucuria, chiar si fata de persoanele apropiate. Asemenea reactii conduc la
depresie si probleme familiale. De asemenea, pot cauza probleme severe de motivatie - adesea, persoanelor cu SSPT le ne greu sa ia decizii si sa "ia startul" ; nu reusesc nici sa se ajute singure sau sa faca lucruri care inainte le placeau sau le considerau usoare. Familia si prietenii fac fata cu greu situatiei, considerind adesea ca persoana respectiva este doar lenesa sau dificila.
Simptomele de etare si de paralizie emotionala ale SSPT
a incercarea de a eta orice element evocator al traumei, precum ginduri, sentimente, conversatii, locuri si oameni
a Goluri de memorie - uitarea unor experiente
a Pierderea interesului fata de actitatile normale
a Sentimentul de izolare sau detasare fata de cei dragi
a Senzatia de paralizie emotionala
a Dificultatea de a-si imagina itorul
Sirnptoniele de hiperexcitatie
Persoanele care au suferit o trauma s-au confruntat cu propria mortalitate. Experienta a zdruncinat conceptiile si ideile lor referitoare la lume ca loc sigur si corect, la oameni ca fiind in general buni si la sine : "nu mi se poate intimpla tocmai mie". Dupa incident, incep sa vada pericole peste tot si percep situatiile cotidiene ca niste amenintari. in consecinta, sint iriili, nervosi si au mereu o atitudine defensiva. Acest fapt genereaza amplificarea atentiei si starii de alerta, precum si dificultati de concentrare (de exemplu, incapacitatea de a se concentra mai mult timp asupra lecturii, performante mai slabe in acelasi interval de timp, distragerea atentiei). De obicei,
somnul este foarte agitat - persoanele respective reusesc cu greu sa adoarma, sint agitate pe parcursul noptii sau se trezesc devreme. Uneori, descopera ca le este teama sa se culce din cauza cosmarurilor sau a sentimentului de nesiguranta.
Minia este adesea un simptom principal al SSPT; persoanele afectate au stari de iriilitate sau izbucniri nervoase fata de ei insisi, de cei din jur sau fata de lume in general. Partial, minia este o modalitate de exprimare a tensiunii si nesigurantei asociate cu SSPT - unora le este mai usor sa recunoasca minia decit frica. Totusi, este cauzata si de ideile de nedreptate determinate de traumao reactie la inechitatea flagranta a intregii situatii. in mod frecvent, minia si iriilitatea genereaza probleme mari la serciu, dar si in printa familiei si prietenilor.
Probleme asociate
SSPT nu reprezinta singura reactie psihologica fata de trauma. Oamenii manifesta diverse alte probleme care le pot afecta calitatea etii, capacitatea de relationare si de munca. Aceste probleme apar independent sau constituie simptome ale SSPT. Multe dintre ele sint considerate rezultatul incercarii de a controla sau domina simptomele (cazul abuzului de alcool sau substante) ori mediul (de exemplu, comportamentele de etare si izbucnirile nervoase). De asemenea, o mare parte sint asociate in mod direct cu stresul (probleme dermatologice sau dureri). in ansamblu, cele mai frecvente probleme asociate cu SSPT sint cele legate de anxietate, depresie si consumul de alcool sau substante - fiecare dintre acestea va fi prezentata pe scurt. Ele afecteaza destul de mult atit persoana in cauza, cit si pe membrii familiei si colegii de munca ai acesteia. Multe dintre problemele urmatoare evolueaza in timp, pe masura ce persoana se lupta sa faca fata tulburarii. Daca va aflati in primele etape de dupa o trauma, este posibil ca unele dintre observatiile urmatoare sa nu se aplice in cazul dumneavoastra.
Anxietatea
Anxietatea este o stare de neliniste si preocupare legata de faptul ca s-ar putea intimpla ceva neplacut. Este insotita adesea de o serie de simptome fizice (transpiratie,
ritm cardiac accelerat si dificultati de respiratie) care sint, la rindul lor, extrem de ingrijoratoare. Uneori, persoanele cu astfel de simptome cred ca vor muri din cauza unui infarct sau ca vor innebuni. Anxietatea este specifica unor anumite situatii (cum ar fi evenimentele sociale, locurile aglomerate sau transportul in comun) sau poate fi o stare de neliniste generala legata de multe aspecte din ata. Daca intimpinati probleme serioase in aceste printe, nu ezitati sa le semnalati terapeutului. Tratamentul (dupa cum am subliniat in alte module) se poate dovedi foarte eficient.
Depresia
Depresia este o stare generala de apatie si de pierdere a interesului sau a placerii legate de actitati considerate cindva atractive. Viata dene monotona si cenusie, nimic nu mai pare amuzant, incitant sau vesel. Starile de depresie pot fi foarte intense, conducind la o izolare completa de ceilalti si la o stare de amorteala, sau pot avea o intensitate mai slaba - sentimentul de "a fi la pamint". Durata acestora variaza de la citeva ore la luni sau chiar ani intregi. in cazurile mai severe, persoana respectiva ajunge sa considere ca ata nu merita traita. Multe persoane care sufera de SSPT o perioada indelungata dezvolta probleme semnificative legate de depresie. Subliniem faptul ca este important sa discutati cu terapeutul despre aceste probleme, daca va confruntati cu ele; terapiile psihologice si/sau tratamentul medicamentos dau rezultate eficiente.
Vinovatia
Persoanele cu SSPT afirma adesea ca au sentimente de novatie, rusine si remuscare din cauza ca ele au supraetuit, pe cind altii nu au reusit, sau legate de ceea ce au trebuit sa taca pentru a supraetui, de modul in care au reactionat ori s-au comportat dupa trauma. Adesea, este subiectul despre care le ne cel mai greu sa vorbeasca, in special daca au impresia ca au tacut ceva rau ori s-au comportat intr-un mod reprobabil. Oricit de greu ar fi, este foarte important sa discutati despre aceste sentimente in cadrul sedintelor de tratament, asa ca nu ezitati sa i le comunicati terapeutului.
Alcoolul si drogurileIncereind sa faca fata simptomelor neplacute, multe persoane apeleaza la consumul de alcool sau alte substante. Desi par sa ajute pe termen scurt, acestea impiedica recuperarea eficienta si cauzeaza probleme de lunga durata. Abuzul de
droguri si de alcool afecteaza capacitatea de functionare eficienta si relationare cu alte persoane ; poate determina dificultati majore in printa relatiilor sociale, a serciului, starii materiale si comportamentului olent.
Impactul asupra relatiilor si serciului
Cei traumatizati pot fi "consumati" de sentimentele lor, creind impresia ca sint egoisti, ca se gindesc doar la ei insisi. Ei manifesta frecvent dificultatea de a simti si exprima emotii (de exemplu, iubire si entuziasm), pierderea interesului tata de sex si reducerea gradului de implicare in actitati si hobbyuri care le taceau placere inainte de trauma. Persoanele care au suferit o trauma se simt adesea obosite si den nervoase si iriile; pot spune lucruri care ranesc, tara sa ia in considerare implicatiile acestora. Toate aceste simptome ii determina pe parteneri sa se simta respinsi si neiubiti, iar absenta unor actitati relaxante comune impiedica instaurarea unei eti de familie normale. Este foarte important ca partenerii sa comunice despre ceea ce se intimpla - incercati sa fiti cit se poate de onesti in legatura cu sentimentele dumneavoastra.
Persoanele cu SSPT pot face tata cu dificultate presiunii serciului. Iriilitatea, nervozitatea, schimbarile bruste de dispozitie, incapacitatea de concentrare si problemele de memorie provoaca dispute la locul de munca si schimbarea mai multor sercii. Unele persoane cu SSPT den obsedate de munca, izolindu-se in actitatea lor si facind multe ore suplimentare. Aceasta strategie se incadreaza in componenta de etare a SSPT - persoana urmareste sa fie foarte ocupata, pentru a impiedica revenirea amintirilor si gindurilor tulburatoare -, insa nu da rezultate pe termen lung. Alte persoane descopera ca problemele le impiedica intru totul sa lucreze.
Cauzele aparitiei reactiilor de stres traumatic
Este important sa intelegem provenienta indiciilor si simptomelor SSPT. Mardi Horowitz, unul dintre principalii terapeuti specialisti in acest domeniu, a descris trauma ca pe o experienta coplesitoare prin insasi natura ei. Ea cuprinde foarte multe informatii noi dificil de inteles sau de acceptat. Nu se incadreaza in ziunea noastra despre lume si despre noi insine - modul in care consideram ca este sau ar trebui sa fie realitatea. Fiintele umane au tendinta innascuta de a incerca sa inteleaga lucrurile care se intimpla in jurul lor. Cind trec printr-o trauma, evenimentul continua sa le rena in minte, ca urmare a efortului de a intelege ce s-a intimplat. Aceasta este modalitatea naturala prin care omul incearca sa faca fata experientelor dificile sau sa se impace cu acestea si pare sa functioneze bine in cazul multor evenimente stresante din ata. Totusi, din cauza nivelului ridicat de detresa asociat cu amintirea unor traume mai grave, gindurile si sentimentele tind sa fie respinse, pentru a proteja persoana de detresa. Rezultatul este ca, desi amintirea poate disparea un timp, necesitatea analizarii ei nu a fost satisfacuta, astfel incit ea continua sa rena. Oscilarea de la gindurile si sentimentele intruzive asociate cu trauma la etare si paralizie emotionala poate continua apoi la infinit, daca nu se interne in acest sens.
Prin aceasta alternare intre accesele scurte ale amintirilor dureroase si perioadele de etare si paralizie emotionala, se perpetueaza senzatia de "a fi in priza". Persoana traumatizata a trecut printr-o experienta care i-a pus in pericol ata proprie sau a altcuiva, prin urmare mintea si corpul ramin in alerta pentru a se asigura ca nici unul dintre itoarele potentiale pericole nu va trece neobservat. Este mai bine sa faci o greseala supraestimind o amenintare posibila, decit sa risti sa ratezi identificarea vreunei amenintari itoare. Totusi, activarea permanenta a sistemului de detectare a amenintarii determina o stare caracterizata de nervozitate si iriilitate in cea mai mare parte a timpului. in plus, acest sistem este atit de sensibil, incit se activeaza in mod constant chiar si in absenta oricarui pericol, afcctind capacitatea de a duce o ata normala si fericita.
Prin urmare, reactiile specifice stresului traumatic sint rationale si adaptative, atit ca parte integranta a supraetuirii pe durata traumei, cit si a incercarilor ulterioare de acceptare a evenimentului traumatizant. Odata ce identificam provenienta simptomelor, este mai usor sa intelegem reactiile tipice stresului traumatic. Partea cea mai dificila este renuntarea la acele reactii, odata ce au incetat sa mai fie benefice si afecteaza calitatea etii.
Desfasurarea tratamentului si recuperarea
Admitind ca manifestati reactii determinate de evenimentul traumatizant, ati intrat deja in prima etapa a recuperarii. Se presupune ca ati facut deja si pasul urmator si ati apelat la un tratament adecvat, sub indrumarea unui specialist psihiatru. Adesea, a cere ajutor este infricosator - pentru multi, este un salt in necunoscut - insa incercarea de a va ndeca de SSPT de unul singur este mult mai dificila. De obicei, tratamentul implica o serie de etape; le vom parcurge, pe rind, pe fiecare.
SSPT: etapele tratamentului
1. Silizarea crizei si implicarea in tratament
2. Informarea cu prire la SSPT si afectiunile asociate
3. Strategii de management al simptomelor
4. Terapii axate pe trauma (confruntarea amintirilor dureroase si a situatiilor care provoaca frica)
5. Restructurarea cognitiva (adoptarea unui mod de gindire mai realist in legatura cu cele intimplate)
6. Prevenirea recidivei si garantarea unui sprijin continuu
Nu uitati ca tratamentul implica suferinta si multa munca. Din pacate, nu exista nici o modalitate usoara de a scapa de amintiri sau a le diminua impactul negativ. Terapeutul nu are o bagheta magica pe care sa o agite in aer si sa faca toate neplacerile sa dispara. Pe de alta parte, avantajele pe termen lung sint majore : tratamentul eficient va va ajuta foarte mult sa va ndecati si sa duceti din nou o ata normala.
