Aspecte generale
Asa cum in nosologia psihiatrica se urmareste silirea sau delimitarea unor cadre clinice precise, avand specificitate pentru bolile mintale in scopul conurarii unor louri clinice ale acestora, se pot, in egala masura ca si in sfera psihopatologiei, delimita anumite modele de personalitati anormale, avand un caracter specific in raport cu modelele normale ale personalitatii. Precizam insa ca nu trebuie identificate lourile clinico-psihiatrice cu modelele anormale ale personalitati.
Referitor la aceasta problema, K. Jaspers a vorbit despre "temele psihopatologiei" asa cum au fost ele prezentate de noi in sectiunea generala a lucrarii de fata. K. Schneider a descris "personalitatile psihopatice" ca forme anormale de personalitate, raportandu-le insa la nosologia psihiatrica. La randul sau K. Leonhard introduce conceptul de "personalitati accentuate", structuri formale care au o anumita specificitate, situandu-se la limita dintre normal si patologic. H. Witter descrie "variatiile patologice ale normalului". Toate aceste aspecte dodesc ca nu se poate trasa o demarcatie neta intre normal si patologic in sfera vietii psihice, intrucat cele doua domenii sunt intricate intr-o anumita privinta. Pe de alta parte, fenomenele psihice atat cele normale, dar mai ales cele patologice sunt privite" si "intelese" in moduri diferite din punctul de dere al psihiatriei clinice si al antropologiei psihopatologice.
Tablourile clinico-psihiatrice prisc, in primul rand, bolile psihice, pe cand modelele anormale ale personalitatii prisc alterarile psihice ale acesteia considerate ca fenomene psihice morbide si nu ca afectiuni medico-psihiatrice determinate de o cauza anumita.
J.M. Burchard (1980), in manualul sau de psihopatologic, propune o sistematizare a tulburarilor psihice, plecand de la modelul de organizare al personalitatii. Acest punct de dere este conform cu orientarea psihopatologiei, spre deosebire de modelul de gandire psihiatrica ce pleaca de la datele medicale de observatie clinica in elaborarea unor louri clinice ale personalitatii. In sensul acesta J.M. Burchard distinge trei dimensiuni sau "domenii" (sfere) ale personalitatii: sfera psihica, sfera somatica si sfera sociala, toate contribuind la conurarea personalitatii. Asupra acestor aspecte am insistat in modulele anterioare ale lucrarii.
Un rol important in delimitarea modelelor anormale de personalitate in sfera psihopatologiei revine mecanismelor psihopatologice care stau la baza acestora.
E. Minkowski (1966) subliniaza importanta catorva "mecanisme psihopatologice" care sunt direct implicate in procesul de modificare a sistemului personalitatii. Acestea sunt urmatoarele:
- disjunctia sau disociatia partilor componente ale sistemului personalitatii;
- legatura, ca opus al procesului disjunctiei, avand rolul de unificare dinamica a partilor personalitatii, ambele, atat disjunctia, cat si legatura, avand un caracter automat;

- denudatia, in sensul pierderii originalitatii;

- fuziunea ca act de absorbtie si interiorizare a unor elemente straine personalitatii;
- confuzul, privind identitatea si starea de constiinta;
- vagul, ca forma inrudita cu confuzul;
- inductia sugestiva sau contagiunea psihica drept factor de patoplasticitate in geneza fenomenelor psihice morbide;
- c anumita dispozitie constitutionala catre dezvoltarea unei anumite forme de tulburare psihica.
Un interesant punct de dere referitor la modelele patologice ale personalitatii ne este oferit de K. Menninger. Acesta considera ca fenomenul psihic morbid nu trebuie separat de fenomenele psihice normale, ci ele trebuie tratate in cadrul aceluiasi context. Elementul comun care le "apropie", dar care, concomitent, le si "diferentiaza" este reprezentat prin modalitatea de adaptare a individului la situatiile vietii traite. Acest cadru reprezinta "factorul comun" in care apar si se dezvolta atat normalul, cat si patologicul. Prin urmare trebuie avute in dere relatiile dintre persoana si situatiile vietii acesteia.
Pentru K. Menninger, personalitatea este formata din "nucleul ereditar", la care se adauga factorii dobanditi in cursul vietii (modelele parentale, fratii, familia de origine, mediul fizic, educatia, cultura, valorile moral-religioase, psihobiografia individuala, modelele de comportament, relatiile sociale, profesiunea, nilul de instructie, casatoria, bolile fizice sau psihice etc).
In ceea ce priste situatiile, K. Menninger considera ca acestea sunt reprezentate de circumstantele sau enimentele vietii cu care se confrunta individul si la care personalitatea acestuia este obligata sa se adapteze, sa realizeze "un acord" cu acestea. Este vorba, in final, de "un set de roluri pe care individul trebuie sa le joace in decursul vietii sale" (rol biologic, economic, social, cultural etc). Toate situatiile sunt previzibile sau imprevizibile, ele aflandu-se intr-o permanenta schimbare. Ele au un caracter de "noutate" si pot fi "restricti" si "imperati", ca de exemplu "situatiile-limita" descrise de K. Jaspers. Acestea pot fi reprezentate prin casatorie, divort, moartea unui parinte etc.
Orice individ in decursul vietii sale trebuie sa desfasoare un permanent "efort de adaptare" al propriei sale personalitati in raport cu cerintele situatiilor vietii. In functie de modul si capacitatea de a "raspunde" la imperatile adaptarii la situatiile vietii am de-a face cu trei posibilitati, sustine K. Menninger, si anume : succes, esec, compromis. Din punct de dere psihopatologic ceea ce ne intereseaza, in primul rand, sunt cazurile de esec sau de ratare ale procesului de adaptare a individului la situatiile vietii.
Individul raspunde in doua moduri la situatiile de esec ale vietii: fie printr-o modificare a personalitatii sale din cauza insuccesului, fie printr-o confruntare cu situatia care poate lua pentru el o intorsatura anormala. in ambele cazuri este vorba de urmarile esecului, ale inadaptarii, asupra persoanei respecti.
Personalitatile alterate tin de domeniul psihopatologiei, pe cand situatiile alterate tin de domeniul sociologiei, asa cum se poate dea in schema urmatoare:

Personalitatile alterate reprezinta, pentru K. Menninger, obiectul psihopatologiei, dar si al clinicii psihiatrice, si ele sunt reprezentate prin urmatoarele tipuri:
a) tipul somatic, reprezentand personalitati cu afectiuni somato-fizice ;
b) tipul hipofrenic, reunind personalitatile cu deficiente de intelect;
c) tipul izolat, in care sunt incluse personalitatile insingurate, inchise in sine, interiorizate;
d) tipul schizoid, care cuprinde personalitatile bizare, discordante si autiste;
e) tipul cicloid, reprezentat prin personalitatile de tip oscilant, capricioase, cu variatii extreme emotional-afecti;
0 tipul nevrotic, specific personalitatilor frustrate ;
g) tipul antisocial, cu un model de personalitate perrsa, agresiva.In ceea ce priste situatiile alterate, acestea nu au aceeasi semnificatie cu cea a situatiilor-limita descrise de K. Jaspers. Ele sunt situatii create printr-o ratare a adaptarii individului la situatiile vietii curente cu care este confruntat. K. Menninger considera ca ele apartin sociologiei si nu intra in sfera de interese stiintifice propriu-zise ale psihiatriei sau psihopatologiei.
Nu credem insa ca trebuie separate personalitatile alterate de situatiile alterate, ele conditionandu-se reciproc si explicandu-se una prin cealalta. Din acest motiv, vom enumera in continuare cateva dintre ele :
a) situatiile de boala somatica : suferinte fizice, traumatisme, malformatii, infectii, intoxicatii;
b) situatiile de dependenta, de factura masochista;

c) situatii de dominare, tiranice, de factura sadica ;

d) situatiile de delincnta, antisociale sau sociopatice ;
e) situatia de culpabilitate exprimata prin sentimentul de vinovatie asociat cu o stare depresiva, dezgust de viata, idei sau acte suicidare;
f) situajia de izolare din cauza claustrarii fortate, autoizolarii, inchiderii in sine, ascezei, recluziunii;
g) situatiafrustranta, legata de un obstacol, interdictie sau constrangere;
h) situatiile de refugiu, de tipul toxicomaniilor, alcoolismului, fugii sau vagabondajului; i) situatiile de criza, cauzate de stari de anomie sociala, legate de absenta normelor,
a criteriilor valorice morale poziti, a unor repere normati sile ale modelului
sociocultural.
Fata de cele doua situatii descrise mai sus, K. Menninger mentioneaza existenta unei categorii intermediare intre personalitatile alterate si situatiile alterate. Aceasta este reprezentata de solutiile de compromis.
Solutiile de compromis sunt forme sublimate ale adaptarii, o forma de readaptare compensata care inlocuieste adaptarea pozitiva impusa, dar pe care individul nu o poate realiza in mod concret si complet. in cazul acesta se apeleaza la mecanismele de sublimare, rezultatul fiind reprezentat prin creatii si actiuni simbolice substituti (creatii literare, artistice, inntii, calatorii etc).