Cadrul general al problemei
Psihologia colectiva este rezultatul unui complex de factori determinanti care contribuie la conurarea profilului sufletesc al unui grup populational. Spre deosebire de psihologia individuala care este, in primul rand, rezultatul dispozitiilor genetice individuale, psihologia colectiva, care conureaza profilul sufletesc al unui grup social, este rezultatul trasaturilor specifice etno-rasiale ce corespund in individual cu structura genetica a grupului respectiv, iar pe de alta parte, totalitatea factorilor social-istorici, etno-culturali si moral-religiosi care normeaza si determina natura sufleteasca si formele de gandire, sensibilitate si comportament ale grupului social respectiv. Acestea dau originalitatea, unicitatea si marca specifica grupului populational de referinta, diferentiindu-I in raport cu alte comunitati socioumane.
Este de la sine inteles faptul ca factorii mai sus mentionati sunt cei care, in egala masura, determina si conureaza atat starea de
sanatate mintala colectiva, cat si formele de anormalitate psihica ale grupurilor sociale. Avand in dere specificitatea factorilor modelatori, vom aa o dirsitate de forme atat pentru starea de sanatate mintala, cat si pentru psihozele colecti. Nu pot fi intelese nici sanatatea mintala, nici boala psihica raportate la grupul social decat luand in calcul importanta factorilor mai sus mentionati.Intrucat insa factorii modelatori ai sanatatii mintale si ai psihozelor colecti actioneaza in directia sufletului colectiv trebuie ca acestia sa fie raportati la aceleasi "modele arhetipale" fundamentale din care se "construiesc" atat normalitatea, cat si anormalitatea vietii sufletesti. Prin aceasta insa, ne raportam in final la un sistem de valori specifice, asa cum vom arata mai jos.
Semnificatia psihosociala a nebuniei
Se considera ca istoria nebuniei corespunde modelelor socioculturale sau ca urmeaza in paralel istoria civilizatiei umane. Nebunia a jucat dintotdeauna in istoria umanitatii un rol important care a influentat destinul acesteia si de care, in mod absolut obligatoriu, trebuie sa tinem seama, intrucat, asa cum spuneam mai sus, formele vietii sociale conditioneaza intr-o masura considerabila atat structurile, cat si calitatea starii de sanatate
mintala dar si cea de boala psihica in interiorul grupului social respectiv.
Intreaga istorie consemneaza influenta pe care a avut-o asupra destinului societatilor, a popoarelor, a oamenilor luati individual, personalitatile unor conducatori politici sau militari care au suferit de boli psihice1. De fiecare data nebunia conducatorilor a avut urmari nefaste asupra poporului, asa cum reiese si din spusele lui Horatiu: Quidquid delirant reges, plectuntur Achivi".
Dintotdeauna boala psihica a fost asociata in interiorul societatii in primul rand cu pericolul si in mod secundar cu frica. Aceste stari raportate la prezenta nebuniei in lume, au generat forme ilogice de interpretare, care, situand boala psihica in centrul atentiei sociale, au proiectat nebunia in sfera obscura a irationalului. Din acest motiv s-a creat chiar un mit al nebuniei care a dus la segregarea, din punct de dere social, a unor grupe populationalc asupra carora erau proiectate culpabilitatile colecti: leprosi, ciumati, eretici sau sectanti religiosi, vrajitoare. Aceste forme de culpabilizare colectiva, de factura mitico-magica, ce au persistat pe tot parcursul istoriei, au luat in secolul XX aspectele unor proiectii sublimate ale urii colecti si ale "luptei de clasa", in care procesul de deculpabilizare colectiva se realiza prin transferul proiectiv al culpabilitatii colecti asupra unor grupe populationale "tinta" (evrei, negri, persoane posesoare de are, intelectuali etc). Ne gasim in fata unei riile stari de psihoza colectiva, mentinuta, in special, in societatile cu un
regim sociopolitic de tip totalitar, represiv.
Psihozele colecti, indiferent de epoca istorica in care sunt mentionate ca prezenta si manifestare, sunt expresia unei duble crize sociale : de structura politica si de dezvoltare sociala2 cu efect direct asupra valorilor normati socioculturale si moral-religioase care determina, controleaza si mentin starea de echilibru social, respectiv starea de normalitale psihosociala. Orice psihoza colectiva se raporteaza la un eniment social real pe care insa il percepe si il prelucreaza intr-o maniera fantasmatic-deliranta sub forma unor reprezentari colecti care sunt acceptate in mod automat, ireflexiv, necritic in forma lor circulanta. Ele vor inlocui rapid, prin marea lor incarcatura emotionala, tot ceea ce reprezinta bunul--simt, atitudinea critica, cultivand panica, nesiguranta si inlocuind ratiunea cu irationalul.
Atmosfera sociala de panica si ura va lua formele agresi ale conduitelor de violenta sociala orientate catre "grupurile-tinla" asupra carora vor actiona segregational, incepand prin a-i izola, apoi trecand la exterminarea fizica a acestora.
Discursul colectiv si psihozele sociale
Factorul esential de producere, mentinere si conurare al psihozelor sociale este reprezentat prin discursul colectiv. intelegem prin notiunea discurs colectiv acel limbaj sociopolitic ce exprima o anumita ideologie si care permanent, in mod repetitiv, utilizand formule simple, directe, prin repetitie si persuasiune cu un extrem de puternic continut emotional-afectiv, se adreseaza maselor populationale, creand un curent de opinie cu o anumita directie de orientare-tinta precisa ca intentie, in scopul formarii unor modele de gandire subordonata si a unor modele de comportament dirijat. Prin aceasta discursul (ideologic) colectiv devine cel mai important si, in final, unicul instrument sociopolitic de manipulare a colectivitatilor socioumane printr-un mecanism de sugestie colectiva1.
Psihozele colecti sunt determinate si intretinute de simbolica unor discursuri colecti care prezinta si interpreteaza intr-o forma catastrofica enimentele istorice ca pe niste pedepse pentru culpabilitati colecti (invazii straine, razboaie, epidemii, seceta, foamete, inundatii, cutremure, moartea unor personalitati politice ctc). Se poate vorbi in aceasta situatie despre o intreaga semiotica a negativiiain interpretata ca prestind nenorociri colecti : eclipse, icoane care g,
nasterea unor monstri etc.
Societatea traieste intr-o atmosfera de incertitudine subiectiva, dominata si intretinuta de emotiile colecti produse de continutul pasional al discursului colectiv. Temele acestui discurs devin probleme de dezbatere permanenta si, in final, exclusiva, favorizand prin aceasta o iruptie a irationalului in realitatea lumii posibile. in aceasta atmosfera ideologica, populatia nu se mai recunoaste pe sine si, din acest motiv, nu mai poate intelege raportul firesc cu lumea reala, pe care o simte straina, inautentica, ostila sau chiar direct daunatoare. in aceste conditii, incep sa apara explicatii fanteziste cu caracter catastrofic care accentueaza si mentin aceasta stare de incertitudine generatoare de angoasa colectiva.In fata acestor situatii, reactiile de protest-opozilie nu vor intarzia sa apara. Ele se manifesta sub forma unor conduite de refugiu, emigratii catre zone (considerate) sigure, acte de suicid, adesea colecti, deturnarea culpabilitatii prin descarcarea agresivitatii asupra unor grupe (considerate) responsabile, manifestari de protest colectiv, stradal etc.
Rolul esential, asa cum se poate desprinde din cele de mai sus, in procesul de formare al psihozelor sociale revine intr-o masura covarsitoare discursului colectiv purtator al unor ideologii totalitare. Acest discurs are rolul "manipularii rbale" prin persuasiune, la care se va mai adauga, cu o valoare emotionala sporita, si imagologia repetitiva, ambele combinate si integrate in mass-media. Manipularea rbal-imagistica (presa, TV, reclame, mode, discursuri politice, buletine de stiri/informatii, adunari populare, proanda politica etc.) vor folosi un anumit limbaj public caracterizat ca fiind :
- simplu si clar, de adresa imediata si unirsal;
- direct accesibil si imediat inteligibil;
- aparent convingator;
- insinuant, acuzator, demascator;
- exprima o atitudine precisa care raspunde asteptarilor maselor, avand prin aceasta o mare audienta;
- ofera solutii si face promisiuni referitoare la problemele, conflictele sau nedreptatile sociale;
- ofera modele de sensibilitate, gandire si comportament care sunt imediat acceptate si imitate;
- influenteaza atitudinile emotionale ale maselor, pe care le dirijeaza intr-o directie intentionata, tintita catre grupurile culpabilizate, in derea descarcarii agresivitatii colecti asupra acestora;
- organizeaza societatea in grupuri comunitare conduse de un lider in derea realizarii unor actiuni colecti.
