Din punct de dere psihopatologic, in afara observatiei clinico-psihiatrice, se utilizeaza, drept criteriu de apreciere psihodiagnostica nilul QI. in sensul acesta, se disting urmatoarele "forme clinice" :
1. Debilii usor, educabili, apti de a putea beneficia de o educatie speciala, o viata autonoma si o adaptare suficienta la lumea normala si la munca. QI are valori intre 0,65 si 0,80.
2. Debilii mediu sunt semieducabili, putand ajunge prin reeducare la un grad de autonomie partiala si pot aa o activitate profesionala. La deficienta intelectuala se asociaza tulburari motorii, crize de epilepsie, tulburari caracteriale, necesitand asistenta psihopedagogica si medicala adecvate. QI are valori cuprinse intre 0,50 si 0,65.
3. Debilitatea profunda sau imbecilitatea este partial educabila, desi chiar si acesti bolnavi pot atinge un anumit nil de productivitate profesionala. QI are valori cuprinse intre 0,30 si 0,50.
4. Arieratia profunda sau idiotia grupeaza acei indivizi needucabili, inadapili, dependenti, care pot dobandi unele gesturi elementare ale vietii cotidiene si activitatea ocupationala neproductiva. QI are valori care oscileaza in jurul lui 0,30 si sub aceasta valoare.In general, "criteriile de apreciere" sunt mai complexe si diferentiate fata de simplul si exclusivul interes psihopatologic, si anume: criteriul psihometric, criteriul educa-[ional-scolar, criteriul de adaptare-integrare scolara, criteriul medical.
DSM-III-R include manifestarile mentionate mai sus in categoria clinico-psihiatrica a "retardatului mintal". Elementele esentiale care caracterizeaza acest grup sunt urmatoarele :
- activitate intelectuala generala, semnificativ sub medie ;
- deficite sau deteriorari semnificati in activitatea adaptativa;
- debut inaintea varstei de 18 ani.In ceea ce priste "gradul de seritate" raportat la nilul QI, se descriu urmatoarele forme de retard:

- usor, cu un QI de 50 -70;

- modest, cu un QI de 30 -50-55;

- ser, cu un QI de 20 -35-40;

- profund, cu un QI sub 20-25.
Studii recente, datorate lui H. Remschmidt si M.H. Schmidt, aduc o contributie la schema de mai sus privind clasificarea tulburarilor de dezvoltare intelectuala la copin cu retard mintal, in atie cu cei cu inteligenta normala, luand drept criteriu de evaluare al nilului de inteligenta testul QI, asa cum se poate dea in schema de mai jos.

Schema de mai sus are, in raport cu precedenta, care este strict circumscrisa la problematica psihopatologiei, un caracter largit, in care sunt incluse atat aspectele normale ale dezvoltarii inteligentei, cat si aspectele psihopatologice si psihopedagogice ale deficientei de dezvoltare intelectuala. in plus, este inclus si stadiul sau forma intermediara intre cele doua. reprezentata prin intelectul de limita. Din moti didactice, de ordin psihopatologic, vom urma cu descrierea noastra schema anterioara.
Sa analizam caracteristicile formelor de retard mintal de mai sus, conform datelor cuprinse in DSM-HI-R.

1. Retardarea mintala usoara

Aceasta este categoria de indivizi educabili, reprezentand un procent de 85% din totalitatea acestora. Acesti indivizi dezvolta relatii sociale si de comunicare in timpul anilor prescolari (0-5 ani), au o deteriorare minima in ariile senzorio-motorii si nu se disting de copin normali decat foarte tarziu. La varsta maturitatii, acestia capata aptitudini sociale si profesionale adecvate pentru o autointretinere minima, dar pot necesita indrumare si asistenta in conditiile de stres social si economic. in prezent, toti cei cu retardarc mintala usoara pot trai satisfacator in societate, independent sau in apartamente ori camine supragheate.

2. Retardarea mintala moderata

Aceasta este recunoscuta ca reprezentand "forma antrenabila" intalnita intr-un procent de 10% din totalitatea lor. Acesti indivizi pot vorbi sau pot invata sa comunice in perioada prescolara. Ei pot beneficia de un antrenament profesional si, sub supraghere moderata, pol aa grija de ei insisi. Pol profita de antrenament in directia aptitudinilor sociale si profesionale, dar sunt incapabili sa progreseze dincolo de nilul clasei a Il-a. Pot invata sa circule independent prin locurile familiale. Ca adulti, se pot autointretine prin practicarea de munci necalificate sau semicalificate sub supragheri stricta sau in cadrul unor ateliere protejate. Necesila supraghere in conditii de stres. Se adapteaza bine la viata in comunitate, dar, de regula, in camine supragheate.

3. Retardarea mintala sera

Acest grup cuprinde un procent de 3-4% din totalitatea cazurilor. Indivizii din aceasta categorie au o dezvoltare motorie redusa si achizitioneaza foarte putin sau deloc limbajul. Pot totusi sa vorbeasca si sa deprinda reguli igienice elementare. Ca adulti, pot efectua sarcini simple sub o stricta supraghere. Cei mai multi se adapteaza bine la viata in comunitate, in camine sau in familiile lor.

4. Retardarea mintala profunda

Aceasta categorie cuprinde un procent de 1-2% din totalul lor. Acesti copii prezinta o capaciiate minima pentru activitatea senzomotoare. Pentru dezvoltarea lor este necesara o ambianta inalt structurata, cu ajutor si supraghere permanenta si o relatie individualizata cu ingrijitorul. Se pot obtine ameliorari in dezvoltarea motorie si in ceea ce priste aptitudinile de autoingrijire. Traiesc in camine protejate, iar unii dintre ei pot indeplini sarcini simple sub o stricta supraghere.