Originile adictiei
Etimologic, adictia se refera la o stare de sclavie. Dar evident ca nu aceasta este tinta originala a subiectului care este sclavul obiectului sau fie tutun, alcool, alimente, opiacee - sau celelalte: prezenta sau sexul lor. Dimpotri, obiectul adictiei este investit cu calitati benefice, chiar dragoste: obiect al placerii care este folosit oricand pentru a atenua starile afective, percepute altfel ca intolerabile. In acest fel, acest obiect este perceput, cel putin la inceput, ca bun; in extremis, ce care da sens vietii.
Economia adicti vizeaza descarcarea rapida a oricarei tensiuni psihice, indiferent ca sursa acesteia este exterioara sau interioara. In plus, aceasta tensiune nu este doar functia unor stari afective neplacute; poate fi vorba si de stari excitante sau placute.
Ar trebui poate sa subliniem in trecere intinderea conduitelor de fuga adicti la oameni. Cand evenimente interioare sau exterioare ne depasesc capacitatea uzuala de stapanire si elaborare a conflictelor create, avem toti tendinta sa mancam, sa bem, sa fumam mai mult decat de obicei, sa luam medicamente, in cautarea unei stari amnezice provizorii, sau sa ne aruncam in relatii sexuale sau de alta natura cu acelasi scop. Astfel, aceasta economie psihica nu devine o problema decat in cazul in care ea este aproape singura solutie de care subiectul dispune pentru a suporta durerea psihica.
Am ajuns deci la aceasta dimensiune a intelegerii adictiilor, la a sti ca ceea ce cauta inainte de toate o persoana dependenta este, constient, gasirea placerii; ceea ce primeaza nu este dorinta de a-si face rau. Chiar daca persoana dependenta se poate simti scla obiectului ei sau a comportamentului adictiv, scopul sau nu este in nici un caz acela de a-si face rau; dimpotri, ea gandeste ca aceasta cale este cea a unui obiect bun, in sensul ca ci ii procura inainte de toate o stare de bine si chiar, in cazuri extreme, poate fi perceput ca

ceea ce-i da sens vietii.

Pornind de aici, ne este usor sa propunem ideea ca natura relatiilor mama-copil poate fi decisi in privinta originilor anumitor moduri de functionare psihica. O mama adecta si atat" - in sens winnicottian - traieste sentimentul de a se contopi cu bebelusul sau in timpul primelor saptamani de viata ale acestuia. Si totusi, Winnicott subliniaza faptul ca, daca aceasta fuziune persista dincolo de aceasta perioada timpurie, interactiunea risca sa devina persecutorie si patologica pentru copil. in starea de dependenta absoluta de mama sa, bebelusul are tendinta de a se conforma cu ceea ce ea proiecteaza asupra lui. Mobilitatea unui copilas, vicitatea sa emotionala, inteligenta, senzualitatea si crogenitatea sa corporala se pot dezvolta doar cu conditia ca mama sa le investeasca pozitiv. Dar ea poate la fel de bine sa inhibe loarea narcisica a acestor aspecte la bebelusul sau, mai ales daca sugarul serveste la alinarea unor nevoi frustrate din lumea interioara a mamei.
Acest tip de relatie mama - copil afecteaza astfel dezvoltarea fenomenelor tranzitionalc (activitati sau obiecte) si are tendinta de a instaura la copil frica de a-si dezvolta propriile resurse psihice pentru a-si atenua tensiunile afective. Dezvoltarea a ceea ce Winnicott numeste capacitatea de a fi singur" (adica singur in prezenta mamei") este atunci pusa in pericol si copilul, pentru a-si rezol problemele afective intalnite in lumea sa interioara sau exterioara, cauta in permanenta prezenta materna linistitoare. Aceste consideratii m-au adus la formularea urmatoarei ipoteze: din cauza angoaselor, fricilor si a dorintelor sale inconstiente, o mama este potential capabila sa creeze la bebelusul sau o relatie adicti, legata atat de prezenta, cat si de ingrijirile sale. in aceasta situatie, este important sa subliniem ca mama insasi este intr-o stare de dependenta. Poate sa apara un risc, cand copilul nu ajunge sa isi formeze o reprezentare a unei mame interioare care il ingrijeste, care, in mod normal, i-ar da capacitatea de a se identifica cu ea pentru a-si putea suporta starile de suferinta psihica. Copilul care nu isi putea forma o asemenea reprezentare interna fi incapabil sa suporte momentele de tensiune, din sursa interna sau externa, astfel ca el cauta o solutie pentru a-si alina lipsa introiectiilor de ingrijire si le cauta, ca in prima copilarie, in lumea externa. Astfel, alimentele, drogurile, alcoolul, tutunul sau relatia cu altii ar putea sa aline temporar stresul psihic, altfel spus, sa inlocuiasca functia materna pe care persoana dependenta este incapabila sa si-o indeplineasca pentru ea insasi. Aceste obiecte adictive iau astfel locul obiectelor tranzitio-nale ale copilariei, care inglobau mediul matern si care, in acelasi timp, ar fi trebuit sa elibereze copilul de legatura de dependenta cu mama.

Astfel, contrar obiectelor tranzitionale, si in ciuda faptului ca incearca sa joace rolul acestora, obiectele adictive esueaza intotdeauna prin aceea ca sunt tentative de ordin somatic mai degraba decat psihologic de a face fata absentei sau durerii mentale, si nu furnizeaza decat o alinare temporara suferintei psihice, liste motivul pentru care, in lucrarile mele anterioare, am numit obiectele adictive obiecte tranzitorii" mai degraba decat tranzitionale" si am propus termenul de neo-nevoi" pentru a descrie problematica adictiei. Mi-ar placea sa revin pe scurt asupra acestui subiect.

Solutia adictiIncercand sa coneeptualizam originile solutiei adictive la separare si individuatic, ajungem la concluzia ca, in lumina experientei clinice, primele relatii mama - copil sunt probabil decisive in schema care se poate face acestei functionari psihice. Cu toate acestea, daca revenim la conceptul lui Winnicott asupra spatiului potential, trebuie sa admitem ca, in analiza sa asupra mediului matern, el acorda putin loc rolului pe care il detine tatal in constelatia oedipiana. Trebuie sa subliniem si faptul ca, in multe cercetari clinice care au fost facute asupra adictiei, tatal, daca nu era mort, era cel mai adesea absent sau, daca era acolo, era frecvent prezentat ca inconsistent, vinot sau incestuos, si in anumite cazuri chiar dependent (de multe ori alcoolic). De-a lungul propriei mele experiente clinice, tatal mi-a fost descris de multe ori ca foarte ocupat profesional, deci relativ absent. Dar punctul asupra caruia as vrea sa insist este rolul ascuns al tatalui in conduita adicti - acolo unde obiectul adictiv se arata a fi o protectie inconstienta impotri aspectelor periculoase ale imagoului matern.

CAZ CLINIC

O femeie, pe care o voi numi Delphine, mi-a cerut o consultatie motita de cariera sa profesionala. Printre alte elemente ale vietii sale, ea mi-a spus ca incheiase o analiza personala cu noua ani in urma, in cursul careia putuse sa renunte la fumat din cauza unor simptome cardiace. Reluase insa fumatul dupa opt ani de abstinenta si, la ora actuala, fuma mai mult de un pachet de tigari pe zi. In fata reactiei mele contratransferentiale de consternare, ea a adaugat ca nu avea intentia sa renunte, in ciuda fragilitatii sale cardiace.Atunci am lasat la o parte pentru moment caracterul suicidar al deciziei sale si am invitat-o sa-mi spuna ce anume o impinsese sa reinceapa sa fumeze.
D.: De fapt, cu un an in urma, primind o scrisoare de la mama, in care isi desfasura cererile infantile obisnuite, am avut un atac de tahicardie atat de puternic, incat m-am simtit in pericol de moarte. M-am repezit la tutungeria din colt si am cumparat un pachet de Gauloises pe care le-am fumat instantaneu, una dupa alta, desi ma lasasem de fumat de opt ani. Si asta m-a calmatImediat.
J.M.: in afara efectului calmant, ce reprezinta pentru dumneavoastra
tigara?
D.: Stiu! Tatal meu, pe care il admiram si il iubeam, era un mare fumator, in ciuda presiunilor agasante ale mamei, nu a incetat niciodata sa fumeze.
J.M.: Deci tigara este ca un simbol al tatalui dumneavoastra?
D. Ei, da! Este aderat. Tigara il ajuta sa faca fata cererilor si atacurilor mamei mele.
J.M.: Deci, daca inteleg bine, ati reinceput sa fumati pentru ca ati avutImpresia ca erati atacata de mama dumneavoastra?
D.: Da, ea ma darama, ma distruge asa cum a facut intotdeauna.
J.M.: Atunci putem spune ca puneti tigara-tata intre dumneavoastra si o mama periculoasa si amenintatoare?
D.: Da, este exact asa!
Multe paciente bulimice relateaza o drama interioara asemanatoare atunci cand, asa cum se intampla frecvent, pun inapoi kilogramele pe care le pierdusera. Aceasta teroare a introiectiei periculoase nu este, bineinteles, decat unul dintre factorii dificultatii de a renunta la solutia adicti.
Daca, asa cum am afirmat, solutia adicti este o tentati de autovindecare in fata amenintarii stresului psihic, cred ca starile psihice care duc la adictie pot fi rezumate in trei categorii care vor determina cantitatea traliului" pe care aceasta trebuie sa il duca la indeplinire:

1. o tentati de a evita angoasele nevrotice;

2. o tentati de a combate starile severe de angoasa - uneori cu o tendinta paranoida - sau depresia, care este frecvent insotita de sentimente de

moarte interioara;

3. in fine, o tentati de a scapa de angoasele psihotice, precum frica de fragmentare corporala sau psihica sau chiar de teroarea de a se gasi in fata vidului, acolo unde sensul identitatii subiective insesi este simtit ca fiind

compromis.

Cum nici un element sau obiect apartinand lumii reale nu poate repara neajunsurile lumii psihice interioare, comportamentul adictiv capata ineviil o dimensiune compulsi. In plus fata de nevoia disperata de a se debarasa de pora presiunilor afective, toate formele pe care le ia adictia au ca scop nu numai repararea imaginii de sine lezate, ci si reglarea conturilor cu urile parentale din trecut. Exista deci mai intai o neincredere in obiectul matern intern (resimtit ca absent sau incapabil de a consola copilul tulburat care se ascunde in interior). Substitutele adictive vor fi totdeauna acolo pentru a compensa functiile materne absente si mesajul de baza este Nu ma veti mai putea abandona, pentru ca acum eu controlez". Apoi, o a doua neincredere in fata tatalui interior absent in functiile sale paterne si, in consecinta, decazut.In sfarsii, neincrederea finala este moartea de sine care ia doua directii: prima proclama cu trufie Nimic nu ma atinge, moartea este pentru altii!"; cand insa aceasta galagioasa forma de aparare se naruie si cand senzatia de moarte interioara nu mai poate fi negata, descoperim o supunere in fata pul-siunilor de moarte (Urmatorul shoot fi poate supradoza, dar nu-mi pasa")