Exista o serie de avantaje, dar si inconveniente in ceea ce priveste minimalizarea inclinatiilor frecvente ale adolescentilor catre consumul de droguri.
Din punct de vedere al avantajelor, se produce dedramatizarea unui fenomen larg care cuprinde o generatie pe care spiritele alarmiste il agraveaza Iara a confrunta in mod serios patologiile grave evolutive cu cele tranzitorii
nascute din curiozitate.
Preferinta adolescentului pentru droguri poate fi explicata prin raportarea la urmatoarele conditii:
1. problematica generala a adolescentei;
2. modul contemporan de transmitere a modelelor sociale si familiale;
3. dimensiunile contra-transferentiale ale raspunsurilor reprezentative si emotionale ale conduitelor adictive pubertare si postpubertare declansate la
adult.
Problematica profunda a adolescentei care predispune catre consumul de droguri sau alte tipuri de conduite adictive poate fi expusa din urmatoarele

puncte de vedere:

A. Anna Freud vorbeste despre experienta doliului in adolescenta, care reprezinta pierderea obiectelor iubirii realizata prin pierderea unui raport determinat cu obiectele parentale. Pubertatea si adolescenta reclama copilului sa investeasca din punct de vedere sexual obiecte totale, asupra carora el transfera toate emotiile si dorintele oedipiene. Recurgerea la drog este o cale de a investi in ceva durabil, intr-o relatie senzualizata. Este o forma de oralitate primara cu incarcatura sa de aviditate prin mecanisme mai mult sau mai putin controlabile. Exista o relatie intre excitatie si descarcare antrenata intr-o circularitate autoerotica primitiva. Aceasta miscare circulara are rolul de a suprima doliul astfel incat obiectul nu este pierdut (este mereu la dispozitie). Obiectul exista pentru ca prin proprietatile sale fizico-chimice creeaza o stare de beatitudine nelimitata; obiectul nu este pierdut pentru ca in calitatea sa de obiect partial poate crea un fel de scena primitiva intima, idealizata intr-un mod euforic-maniacal in interiorul sinelui transformat in eu ideal.
Simbolurile astfel denegate sau distruse pe care le contine drogul sunt atestate prin trasaturile de comportament pe care le prezinta cei ce se drogheaza (fantasmagorie oniroida indusa sau eliberata de o stare confuza halucinogena).
Obiectul a fost suprimat pentru a evita doliul, dar imaginile mintale proiectate postuleaza o existenta magica. Amalgamul de simboluri continute din aceasta experienta senzoriala, fara un organizator in realitate, reprezinta un elixir prin care este privit jocul vietii in mod pasi Astfel, tanarul consuma alcool, se drogheaza pana cand conditia de doliu este intoarsa in contrariul ei.
B. in perioada pubertara si postpubertara exista o labilitate marcata a apararilor. Totul se petrece ca si cum adolescentul, aliat in cautarea unei noi pozitii deschise spre viata adulta, exploreaza totul prin episoade care au o durata scurta (saptamani, luni). Practica clinica apreciaza ca normala aceasta conduita rapida exploratorie. Anomalia sau un prognostic evolutiv rezervat este legata de precocitatea rigiditatii defensive evidentiate prin procedee de conduita compulsive (obsesionale), care priveaza subiectul de o suficienta inventivitate in creatia personalitatii sale.
Experienta adictiva marcheaza o desimbolizare masiva a gandirii. Aceasta apare mai degraba dupa decat inaintea unui puseu pulsional de revolta impotriva obiectelor interne ale copilariei proiectate pe parinti si impotriva promovarii unei dorinte genitale heterosexuale. Perseverarea in utilizarea drogurilor are o semnificatie complexa legata de protest, depresie, repulsie si detasare prin dispret si denegare fata de caracterul inasimilabil al obiectelor propuse sa le inlocuiasca pe cele parentale pentru a rupe cu dependenta copilariei.
Repetitia traumatico-cronica, devitalizanta si distructiva pentru eu cauta sensul unui blocaj anticipativ dirijat impotriva angoasei intr-o intalnire fantasmatica cu un obiect traumatic unic, grandios si inspaimantator.
C. O ultima caracteristica a adolescentei angajata in raport cu drogul este identitatea adolescentului.
Kestemberg (1972) considera ca la adolescenta, prin rejucarea Oedipului din perioada latentei, sinele este interpelat astfel: "Ce sunt?" "Cine sunt?", dar si "Sunt" sau "Pot fi cineva sau ceva". Acestea sunt puncte de vedere care privesc identitatea profunda si care consoneaza cu observatiile privind raporturile adolescentei cu psihoza si apararile anti-psihotice, daca sunt confruntate cu experienta drogului.
Noua individualizare ii sperie pe tineri, iar cei care se drogheaza se apara de aceasta noua identitate. Consumul de droguri reprezinta o regresie psihica a subiectului spre stadii pregenitale si chiar anterioare acestora, subiectul putand fi fascinat de starea de non-existenta.
Exista o serie de observatii legate de transmiterea modelelor sociale prin remarci asupra generatiei si filiatiei. Cultura contemporana se confrunta cu o considerabila ambiguitate in ceea ce priveste notiunea de valori si de modele care se schimba rapid in directii mai putin controlabile.
Unii sociologi (J. Baudrillard) au discutat despre o anumita distrugere a capacitatii colective, ca si individuale de a organiza simbolurile si chiar de a simboliza, ca si de existenta unor pseudosimboluri.

Drogul impinge mai departe, in sensul deteriorarii simbolurilor care sunt sustinute si validate de corpusul social, mai ales prin primii reprezentanti -parintii. Acestia propun sisteme de organizare semantice marcate de artificial, indoiala intima sau fals in asertiunea la anumite credinte.
Tinerii tind spre neincredere, care merge pana la respingerea unui raport simbolic sau metaforic. Aceasta neincredere arc un impact direct asupra interesului pentru realitatea psihica colectiva. Remediul este gasit intr-o realitate psihica individuala intensa care desimbolizeaza si dezidentifica parintii si corpusul social. Cercetarile au demonstrat ca tinerii care se drogheaza sunt subiecti ai caror parinti au dezvoltat ei insisi o conduita sub- sau infra-patologica de adictie pentru medicamente indicate in tulburari somatice sau nervoase pseudo-cronice. Perceptia tinerilor privind tendinta adictiva a parintilor conduce la un complex de descalificare a discursului parental asupra simbolurilor. La aceasta se pot adauga alte semne de conilict insolubil venite din partea unor valori ale mediului vehiculate de unele persoane semnificative (profesori, educatori etc). Solutia tanarului este antisimbolica si antiiden-tificatorie realizata prin drog. Se produce intoarcerea inconstienta printr-o imitatie obscura la conduita adictiva a parintilor. Doliul imposibil de acceptat este urmat de incorporarea neelaborata, fascinanta si la limita distructiva a Eului adicti Depasirea unor astfel de situatii se face prin reconstruirea unei noi retele parentale perceputa ca mai putin contradictorie, cu parinti disponibili, accepili intr-un moment strategic.
Suportul direct si amical al terapeutului poate fi o oferta pentru tanar de reconstructie a Eului in sensul internalizarii unei conduite mai putin periculoase, tratand astfel existenta si relatiile cu ceilalti si oferind posibilitatea de a efectua in demnitate doliul copilariei si al parintilor.