Evaluarea dezvoltArii include si selec|ia riguroasA a cazurilor care necesitA viitoare instigatii si/sau tratament. In acest context, ter-menul de pacient se referA la copil sau la pArintele acestuia. DacA vArsta micA presupune o relatie directA intre pArinte si clinician, pe parcursul maturArii sfaturile se vor adresa direct copilului.
Procesul de apreciere a dezvoltArii bazat pe un istoric detaliat si observatie vigilentA poate fi in sine terapeutic. Rolul de ascultAtor atent si indulgent al clinicianului creeazA un climat de incredere, in care pacientul simte cA isi poate exprima liber gAndurile si sentimentele, adesea dureroase si apAsAtoare. Discutarea deschisA a preocupArilor sale il elibereazA de emotii si frAiri interioare, creeazA un sentimenl de usurare, permitAndu-i desfAsurarea unei activitAti normale, rezul-tat al constientizArii si intelegerii posibilitAtilor de rezolvare a diferitc-lor sale probleme.
Tehnicile specifice de interviu pot facilita clarificarea intrebArilor dificile, atAt ale pArintelui-pacient, cAt si ale clinicianului. Felul in care pacientul intelege si prezintA cauzele posibil responsabile de pre-ocupArile sale, ca si modul de rezolvare a acestora, pot crea o bazA de abordare terapeuticA de succes.
Respectul pe care clinicianul il acordA propunerilor adeevate ale pacientului sAu ii dezvoltA un plus de incredere in propria persoanA si competentA. Pe de allA parte, dacA strategiile de evaluare si abordare ale problemelor de comportament si dezvoltare pArinte/pacient - clinician eoineid adesea, insusite prea repede sau nespeeifie fiecArui caz, pot sugera uneori lipsa de consideratie pentru pacient.
Pentru fiecare pArinte sunt necesare sfaluri precise, speeiAce, clare, scrise, ciiprinse inir-un delaliat care sA fie bine inteles si in conse-cintA respeetat.
O serie de sugestii particulare privind modificArile la nilul mediu-lui familial sunt adesea utile, in special pentru a cAstiga si intAri suportul emotional al pArintilor descurajati si depAsiti de multe ori de dimensiunile problemelor respecti. Pentru a degreva incArcAtura afcctivA pe care trebuie sA o suporte familia si pentru a cAstiga complianta acesteia, medieul A va orienta atentia cAtre servicii comu-nitare: crese, asistentA socialA, programe educationale de grup.
Majoritatea problemelor de dezvoltare si comportament sunt minime, necesitAnd ca mAsuri educaA simple sugestii si cAstigarea increderii familiei. In alte situatii insA, urmArirea in timp a diferitelor tulburAri care apar usoare initial, este crucialA.
Este adesea necesarA colaborarea specialistAor in disfunctionalitAti ale dezvoltArii sau probleme de sAnAtate rnintalA; cooptarea acestora in diagnostic si tratament depinde de experienta primului medic care se ocupA de eopll. In nici un caz un copil-problemA nu vaA tinut in obseruatie o perioadA hmgA de timp, in speranLa cA tulburArile se vor rezolva de la sine. O data incheiatA evaluarea specialistului, medicul din asistenta primarA este obligat sA coopereze, sA ajute in coordo-narea, interpretarea si aplicarea recomandArilor acestuia.
Principii terapeutice de bazA
Pentru reusita unei schimbAri in comportament, aceasta trebuie invAtatA, nu impusA. PArinAi incearcA adesea sA impunA modificAri de comportament intr-o atrnosferA foarte incArcatA emotional. Este insA mult mai usor de invAtat o lecAe, chiar complexA, intr-o atrnosferA lipsitA de intimidare si fricA, mai ales atunei cAnd, prin claritatea prezentArii, devine si mult mai simplA.
Clinicianul nu trebuie sA bombardeze pArinAi cu foarte multe sfaturi corecti, mai ales cAnd aceslia sunt coplesili de alte preo-cupAri, iar pe de altA parte profesorul (pArinte sau clinician) trebuie sA insiste asupra repetArii anumitor invAtAminte.
$edin(e regulate de 15-30 rninute zilnic vor fi rezervate interactiunii poziti dintre pArinte si copil; contactul fizic si afecliv stimuleazA eonsAenAzarea sentimentului de competentA, atAt la pArinte, cAt si la copil.
SentimenLul de culpa este resimtit de majoritatea pArintilor in situatiile in care copilul lor are o tulburare de dezvoltare sau de comportament; acesta se datoreazA de obicei unei posibile ingrijiri necorespun-zAtoare, limbajului agresiv sau pedepselor flzice.
Dimensiunile si calitatea necesare abordArii diagnostice si terapeutice a copilului cu probleme de dezvoltare si comportament in multe situatii impune interntia unei echipe de profesionisti care sA aco-pere aspectele extrem de complexe ale acestei patologii.
Terapia educationalA a
sugarului ineepe la domiciliul acestuia, cu un program de stimulare de care trebuie sA se ocupe o sorA sau un terapist ocupational specialist in probleme de vorbire sau terapie fizicA. Acest "educator" are in acelasi tlmp rolul de a instrui si familiariza pArinAi cu acest program. Pe mAsurA ce copilul creste, programul va fi continuat in centre educationale, care vor fi, in funetie de vArstA, crese, grAdinite sau clase speciale in scoli deservite de profesionisA. Copiilor de vArstA scolarA cu tulburAri mari de comportament sau cogniA le vor fi rezervate programe educationale speciale la domiciliu.
Terapia psihologicA imbraeA mai multe forme si se adreseazA pArintilor (familiei) sau direct copilului de vArstA mai mare. Cuprinde discutii in cursul cArora familia sau copilul sA aibA oeazia de a-si oferi propriile solutii pentru rezolvarea diferitelor probleme de dezvoltare, tehnici speeifice de abordare a comportamentului, psihoterapie, metode psihofarmacologice si terapie cogniAvA.
Terapia motorie se referA la terapia de dezvoltare neurologicA (NDT), cea mai utilizatA metodA, care va fi condusA de un specialist in terapie fizicA sau ocupaAonalA. Metoda se bazeazA pe plasucitatea sistemului nervAs central si pe rolul de coordonator al acAvitAAi motorii a acestuia. Elementele-tintA sunt invA(.area mersului si dezvoltarea motorie, incluzAnd deprinderile vieAi de zi cu zi sau alte performante care ghideazA acAvitatea motorie, precum: coordonarea ochi-mAnA, orien-tare in spatiu, seente motorii ordonate.
Terapia vorbirii si a limbajului efectuatA de logoped este o parte a programului educational global si se bazeazA pe testarea punete-lor forte si a celor slabe din limbajul unui copil. Copin care necesitA acest tip de tratament au de obicei dificultAti, atAt la ciAt sau in exprimare, cAt si in dezvoltarea comportamentalA si socialA, din cauza incapacitAtii de a se face intelesi si de a-i intelege pe cei din jur.
Terapia auditiva efectuatA de audiolog, oftalmolog si otolarin-golog include monitorizartea auzului, utilizarea diferitelor aparate pentru amplificarea acestuia, ca si tratamentul diferitelor afectiuni (infecAi) oAce.
Terapia socialA si a mediului ambiant care va include si familia, imbraeA de obicei forma muncii sociale sau de nursing.
Terapia medicalA se referA la tratamentul specific adresat fieeArei tulburAri de dezvoltare sau comportament; tratamentul curaAv este adesea lipsit de succes datoritA naturii irersibile a multora dintre aceste afectiuni.
