Tumorile sinusurilor paranazale

TUMORILE SINUSURILOR PARANAZALE

1. TUMORILE BENIGNE

Sunt tumori rare , cu evolutie lunga, nezgomotoasa si care pot avea un comportament clinic malign prin expansiune, compresiune si distructii de vecinatate.S-au descris : a) - papiloame

b) - angioame

c) - condroame

d) - fibroame

e) - tumora cu mieloplaxe

f) - osteomul ( mai des frontal sau etmoidal si exceptional in sinusul maxilar sau sfenoidal )

Dezvoltarea lenta, apare inaintea varstei de 20 de ani, avand macroscopic suprafata neteda, alba, volum variabil si greutate medie de 60-80 gr. ( exceptional 300 gr. ); in dezvoltarea sa deformeaza cavitatea, invadeaza vecinatatea putand genera complicatii majore.

Simptomatologic, dupa o perioada indelungata muta, apare deformarea regiunii si durerea. Examenul radiologic precizeaza diagnosticul.

g) - mucocelul

Este o tumora chistica, dezvoltata din mucoasa sinusului, cu un continut mucos filant si delimitata de o membrana proprie. In 80% din cazuri se dezvolta fronto-etmoidal, numai 20% din cazuri afectand sinusurile maxilar si sfenoidal. Expansiunea lui distruge peretii sinuzali si se exteriorizeaza.

Tratamentul pentru toate aceste tumori este extirparea chirurgicala.

2. TUMORILE MALIGNE

O clasificare anatomica este foarte dificila si atunci vom folosi in scop didactic urmatoarea clasificare anatomoclinica, dupa locul de origine a tumorii.

ITumorile de suprastructura

II Tumorile de mezostructura

III Tumorile de infrastructura. .nr22

(I) Tumorile de suprastructura : sunt generate in edmoid si evolueaza toate spre sinusul maxilar. Simptomatologia este rinologica cu epistaxisuri, rinoree mucopurulenta, cacosmie, hiposmie, anosmie si obstructie nazala progresiva , cand formatiunea tumorala invadeaza fosa si apoi orbita cu tumefactia unghiului intern al orbitei, lacrimare, dacriocistita, conjunctivita si exoftalmie. Durerea este constanta, prinderea ganglionilor este rara si tardiva iar decesul survine prin extensia tumorii endocranian.

(II) Tumorile de mezostructura :sunt tumori cu debut endosinuzal maxilar, manifestandu-se clinic tardiv, cel mai adesea prin deformarea obrazului. Importante pentru orientarea diagnosticului in stadiile incipiente sunt interpretarea eventualelor dureri maxilare si anesteziei nervului suborbitar, ca semne clinice valoroase in cazuri dubioase in care este salutara efectuarea de radiografii si apoi de tomografii. La aceasta forma adenopatia submaxilara apare frecvent.

(III) Tumorile de infrastructura : cu punct de plecare mucoasa gingivala, au o evolutie bucala fiind adeseori descoperite de stomatologi (dintii sunt dislocati de mugurii tumorali care apar in alveola). Extensia tumorei se poate face si spre bolta palatina care se deformeaza sau in sus spre sinusul maxilar, ambele forme intr-un stadiu mai avansat penetrand in fosa pterigomaxilara.

Trismusul precoce este un semn de prognostic rezervat. Diagnosticul se stabileste clinic, prin bilant radiologic, tomografie computerizata ( TC este obligatorie) si se certifica prin examen histopatologic.

Tratamentul acestor tumori este cel specific cancerului , si anume un tratament complex, cel de electie fiind chirurgical ( rezectii de maxilar ) completat de cobaltoterapie. Comisia oncologica poate introduce chimioterapia de inductie sau cea adjuvanta. Rezultatele terapeutice sunt insa slabe, procentul de vindecari situandu-se in jur de 35%.