Ergonomia locului de munca si a profesiei

ERGONOMIA LOCULUI DE MUNCA SI A PROFESIEI

Ergonomia locului de munca, are in principal rolul de a armoniza intr-un tot unitar, elementele locului de munca (mijloacele de munca, obiectele muncii si forta de munca), in vederea asigurarii conditiilor, care sa permita excutantului desfasurarea unei activitati bune, cu consum minim de energie si cu senzatie de buna stare fiziologica.

Prin loc de munca se intelege suprafata sau spatiul in care omul muncii sau un grup de oameni ai muncii, actioneaza cu ajutorul uneltelor de munca asupra obiectelor muncii, in vederea extragerii sau transformarii lor, potrivit scopului urmarit.

Dupa tipul de organizare a productiei, locurile de munca se clasifica in : locuri de munca pentru productie de unicate, de serie mica, serie mijlocie, de serie mare si de masa.

Dupa gradul de mecanizare si de automatizare a productiei, sunt: locuri de munca cu procese manuale, cu procese manual - mecanice si cu procese de aparatura.

Dupa numarul oamenilor muncii, locurile de munca sunt individuale sau colective.

Dupa numarul de utilaje, locurile de munca pot fi cu un singur utilaj sau cu mai multe utilaje.

Dupa natura activitatii, locurile de munca se pot clasifica in : locuri de munca unde se desfasoara activitati de baza si locuri de munca din activitatea de servire.

Dupa pozitia lor in spattiu, locurile de munca pot fi fixe sau mobile.

1.2 Etapele organizarii ergonomice a locului de munca

Organizarea ergonomica a locului de munca impune parcurgerea unor etape succesive, bine determinate.

Prima etapa este documentarea si inregistrarea datelor necesare proiectarii noului loc de munca.

Alegerea locului de munca, atunci cand avem de a face cu studii de reorganizare a unor locuri de munca, consta in stabilirea locurilor de munca care se justifica a fi analizate.

inregistrarea datelor studiului, consta in obtinerea de informatii privind organizarea locului de munca (suprafata, mijloacele de munca, forta de munca, obiectul muncii si conditiile de mediu).

Examinarea critica a situatiei existente cu ajutorul metodei interogative este o etapa ce urmareste eliminarea deficientelor constatate si stabilirea solutiilor de imbunatatire.

Proiectarea organizarii ergonomice a locului de munca consta in proiectarea unor variante noi, pe principii si reguli ergonomice, dintre care se alege varianta ce prezinta cele mai multe avantaje. In cadrul acestei etape se disting urmatoarele faze : proiectarea variantelor de organizare a locului de munca, calculul eficientei si alegerea variantei optime.

Elaborarea normativelor sau normelor de munca este o etapa care are drept scop stabilirea consumului de munca, pentru realizarea elementelor procesului de munca si a acestuia in totalitate.

1.2 Conceptia constructiva a loccului de munca

Pentru a executa o anumita activitate in cadrul locului de munca, executantul (pe baza informatiilor) actioneaza asupra mijloacelor de munca si obiectelor muncii, intr-o ambianta fizica si psihica. in aceasta actiune exista un permanent schimb de informatii. Rolul ergonomiei este de a asigura ca acest schimb de informatii sa se faca cat mai rapid, cu cat mai putine erori, in deplina securitate si in conditii de confort.

Astfel, este necesar sa se cunoasca : functiile indeplinite de executant si de mijlocul de munca, cum sunt executate aceste functii, precum si conditiile in care aceste functii sunt executate cu maximum de randament.

Executantul, cu ajutorul organelor sale de simt, receptioneaza informatiile provenite din zona sa de activitate. Pe baza acestor informatii, precum si a unor informatii stocate in memorie, ia o anumita

decizie, care este executata de organele sale executante. Aceste organe transmit decizia mijlocului de munca prin intermediul dispozitivelor de actionare ale acestuia.

Mijlocul de munca este acela care in permanenta, prin intermediul unor aparate prezinta executantului informatii privind modul cum au fost executate comenzile.

Functiile indeplinite in cazul relatiei executant - mijloc - de munca, de fiecare element al relatiei sunt:

a) functii indeplinite de executant:

receptionarea informatiei de catre factorul uman poate fi facuta mai rapid sau mai lent, mai precis sau mai putin precis, ea depinzand de modul de prezentare a informatiei. Aceasta informatie provine din exteriorul sau interiorul sistemului. Ergonomia vizuala precizeaza modalitatile de intrare a informatiilor, dar executia lor poate fi facilitata prin asigurarea unui volum de informatii optime ce poate fi prelucrat intr-un interval de timp minim.

actionarea este legata de functia de receptionare si trasmitere a actionarilor intre membrele superioare si inferioare. De asemenea, se asigura o conceptie constructiva a mijloacelor de actionare, care conduce la consumuri minime de energie fizica si nervoasa pentru executant.

b) functiile indeplinite de mijlocul de munca :

executia comenzilor este functia indeplinita in totalitate de mijlocul de munca si depinde, de asemenea in totalitate, de solutiile tehnice adopate de proiectant;

prezentarea informatiei din interiorul sistemului se face cu ajutorul aparatelor de masura si control cu care este echipat mijlocul de munca. Conceptia constructiva ergonomica a acestor aparate, asigura elementului uman o receptionare corespunzatoare a informatiilor, deci o conditie care confera sistemului stabilitate si fiabilitate.

Executantul si mijlocul de munca evolueaza intr-un anumit mediu fizic si social, ce impune si influenta acestor factori.

Proiectarea locului de munca in functie de dimensiunile antropometrice si limitele
fiziologice ale executantului

In vederea adaptarii factorului uman la activitatea sa, in proiectarea ergonomica a locului de munca se va tine seama de dimensiunile antropometrice, dimensiuni care variaza de la individ la individ, functie de sex, de zona geografica, regimul de viata din copilarie, practicarea unor sporturi etc.

Un exemplu de amenajare ergonomica a locului de munca este Ergoflex, un stand special proiectat sa se adapteze oricarei conuratii existente in biroul de lucru, folosind mobilierul din dotare. Respectiv acest stand se poate monta pe mobilierul existent si poate fi reglat pentru orice tipodimensiune de utilizator de calculator. Adaugand standul la mobilier, duce la posibilitatea de a deplasa calculatorul sus, jos, inainte, inapoi, acest lucru fiind un ajutor pentru cei care lucreaza mai multe ore la calculator. Echipamentul ofera posibilitatea utilizatorului sa creeze un loc de munca special adaptat nevoilor sale, atat din punct de vedere antropometric, cat si in raport cu nevoile sale vizule. Acest mod de organizare a locului de munca, previne accidentarile repetate prin lovire de mobilier, oboseala oculara etc. Echipamentul nu vindeca, dar previne imbolnavirea, este usor de montat fiind natural din acest punct de vedere, iar cunostinte minime de mecanica pot fi utilizate alaturi de manualul sau tehnic de montaj.

Zonele de lucru

Zona de lucru este suprafata rezervata unui executant, individual sau colectiv, care realizeaza aceeasi lucrare, pentru a-si indeplini sarcinile de munca. Ea trebuie corect dimensionata, astfel incat sa permita asezarea mijoloacelor de munca si a obiectelor muncii necesare executantului pentru desfasurarea activitatii cu miscari cat mai putin obositoare.

Se disting urmatoarele zone de lucru : zona de lucru in orizontal si zona de lucru in vertical. Ambele zone se compun dintr-o zona normala si o zona maxima.

Intre zona de lucru si complexitatea miscarilor exista o legatura directa. In zona normala se executa miscari din categoriile a I a, a II a si a III a, de complexitate mai redusa si putin obositoare pentru executant. Desfasurarea activitatii in zona maxima implica miscari din categoriile a IV a si a V a, deosebit de obositoare pentru ca sunt complexe, impun un consum mare de energie si trebuie evitate in cadrul procesului de munca.

Indiferent daca munca se desfasoara in orizontal sau vertical, este recomandabil sa tindem ca miscarile sa fie executate in sfera normala. In acest scop, materialele, piesele, butoanele spre care se intind mainile, este recomandabil sa fie plasate in interiorul sferei normale de munca, dupa criteriul frecventei de utilizare.

Pentru o amplasare rationala a dispozitivelor de actionare, a surselor de informatii vizuale, pentru dimensionarea suprafetelor de lucru, se va tine seama, pe langa zonele de munca si de posibilitatile de rotire a ochilor si a capului, pentru amplasarea surselor de informatii vizuale.

1.5 Criterii de proiectare ergonomica a mobilierului locului de munca

In activitatea desfasurata la locul de munca, executantul utilizeaza un anumit tip de mobilier. In conceptia ergonomica a mobilierului se va tine seama de pozitia executantului (in picioare sau asezat), genul de activitati si sexul executantilor.

Pozitia executantului in timpul activitatii - adoptarea unei pozitii corecte de munca inseamna luarea unei pozitii cat mai aproape posibil de pozitia naturala a corpului in repaus, adica atunci cand ul longitudinal, sagital si transversal formeaza intre ele unghiuri diedre de 90.

Pozitia normala a corpului se caractrizeaza prin mentinerea echilibrului natural si prin efectuarea celor mai avantajoase miscari, respectiv miscarile simetrice si cele prin care sunt antrenate mase musculare mici.

Criteriul determinant in stabilirea pozitiei de lucru este in majoritatea cazurilor greutatea obiectului muncii.

Dimensionarea locului de munca - inaltimea de lucru, la pupitre sau la masini, trebuie sa fie corect adaptata dimensiunilor antropometrice ale fiecarui individ, tinand seama de gradul de precizie al muncii si de categoria efortului pe care il face. Natura lucrarilor este un factor determinant pentru organizarea locului de munca. Dupa cum lucrarile sunt mai putin precise, dar necesita eforturi importante, sau invers, eforturile sunt neglijabile dar precizia determina o concentrare deosebita a executantului, impun anumite caracteristici dimensionale si de adaptare ale locului de munca, menite sa asigure in toate cazurile o pozitie de lucru corecta, adica acea pozitie in care corpul este putin aplecat in fata. Pentru a reduce solicitarile executantului, se impune evitarea pozitiei foarte flexate sau nenaturala a corpului, prin gasirea unor solutii mentie sa asigure pozitia corecta.

Criteriile care se folosesc in proiectarea meselor, birourilor si a scaunelor de lucru, sunt:

inaltimea ului de lucru;

largimea si adancimea ului de lucru depind de dimensiunile obiectelor muncii care
urmeaza sa fie asezate si prelucrate pe suprafata de lucru, precum si de cantitatea de materiale si
obiecte ale muncii cu care se lucreaza intr-o unitate de timp;

cand se proiecteaza pentru lucru in pozitia sezand, trebuie sa se asigure inaltimea si adancimea
pentru picioare, care sa se poata misca fara sa apara senzatia de jena.

Indiferent de pozitia operatorului este necesar ca axa vederii sale sa fie perpendiculara pe suprafata pupitrului de lucru. Ca urmare daca lucreaza in pozitie ortostatica, inaltimea pupitrului trebuie sa fie mare, iar inclinatia suprafetei sa fie la 30.

Criteriile ergonomice specifice scaunelor ce intra in doatarea locurilor de munca sunt:

inaltimea platformei de la sezut la sol sa poata varia intre 360 si 480 mm, cu posibilitati de reglare in functie de inaltimea persoanei care il utilizeaza si de inaltimea ului de lucru ;

latimea medie a platformei de sezut sa fie de 400 mm, iar adancimea de 420 mm pentru femei si de 450 mm pentru barbati;

spatarul sa fie curbat pentru a adera la forma spatelui, dand senzatia de stabilitate si siguranta ;

scaunul sa fie reglabil si pe verticala si pe orizontala etc.

Proiectarea si amplasarea dispozitivelor de actionare

Dispozitivele de actionare fac legatura dintre actiunile motorii ale componentei umane si componentele fizice si indeplinesc functia de comanda si reglare. Potrivit modului cum sunt actionate, ele se impart in dispozitive actionate prin rotire si actionate liniar.

In proiectarea oricarui tip de dispozitiv de actionare se va tine seama ca sa fie indeplinite urmatoarele conditii generale :

miscarea dispozitivelor sa fie compatibila cu afisajele asociate. In acest mod relatiile dispozitive - afisaje vor fi functionale si vor solicita la minimum executantul pentru decodare.

relatiile dispozitivului de actionare cu propriul afisaj si a aflsajului cu dispozitivul sa nu produca executantului posibilitati de relatii ambigue ;

in stabilirea relatiei dispozitiv - afisaj, se va tine seama de grupari similare, codare, inscriptii, incadrare etc.;

precizia solicitata in manipularea dispozitivelor de actionare va fi corelata cu precizia
solicitata de afisaj si invers ;

pentru fiecare dispozitiv de actionare trebuie prevazut raspunsul de control ;

amplasarea dispozitivelor se poate face in grupuri functionale, cele mai importante pentru proces vor fi amplasate in zona normala (de lucru si a privirii);

codificarea poate fi facuta tinandu-se seama de : amplasare, forma, culoare, marime, mod de operare si de etichetare (inscriptionare).

Proiectarea aparatelor de masura

Aparatele de masura sunt adaptate scopului urmarit, prin utilizarea lor si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii generale:

gradul de precizie al informatiei sa nu depaseasca gradul de precizie solicitat de actiunile sau deciziile executantului;

sa prezinte informatia executantului sub o forma pe care o utilizeaza, nefiind necesare
transfomari mentale in alte unitati.

Tipurile de aparate cele mai frecvent intalnite sunt:

aparatate cu fereastra de citire directa a valorilor numerice (in aceasta categorie se incadreaza si aparatele cu afisaj digital);

aparate cu scala mobila si indicator fix;

aparate cu scala fixa si indicator mobil.

Forma aparatului de masura si control influenteaza eroarea de citire si viteza de percepere a semnalelor. Cel mai mic procent de erori este la cadranul de tip fereastra (0,5 %).

Marimea aparatelor depinde de distanta de citire si de numarul subdiviziunilor. Diametrul minim este de 25 mm pentru o citire de la distanta de 700 mm, cu maximum 50 subdiviziuni. Daca distanta creste la 3000 mm, numarul subdiviziunilor scade la 10.

Dupa conceperea si alegerea aparatelor de masura si control, se impune si o pozitionare buna a acestora, care trebuie sa fie corelata cu cea a dispozitivelor de comanda.

Cele mai frecvente posibilitati de amplasare a lor sunt:

asezarea fiecarui aparat alaturi de dispozitivul de comanda ce trebuie actionat, pentru modificarea marimii masurate, cand numarul acestora este redus;

asezarea in bloc a aparatelor, iar sub acestea asezarea dispozitivelor de comanda, in aceeasi ordine, cand acestea sunt in numar mare sau foarte mare.

La amplasarea aparatelor de masura si control in cadrul tablourilor de comanda trebuie respectate anumite reguli:

gruparea aparatelor sa se faca dupa succesiunea urmarii lor, intrucat prezinta mai multe avantaje, decat De ape tipuri de aparate ;

sa se asigure o legatura intre sensul dorit al acului si sensul de miscare al dispozitivului de comanda;

sa se asigure o legatura logica intre directia de miscare a comenzii si reactia utilajului sau mecanismului respectiv;

situatia normala de functionare trebuie indicata in aceeasi pozitie pentru toate aparatele ;

la unele aparate pe tablourile de comanda se aseaza semnale luminoase. Pentru a le face vizibile, acestea se vor incadra in negru mat. Cele mai eficiente semnale luminoase sunt cele discontinue, cu o frecventa de 3 0,1 aprinderi pe secunda ;

pozitia de lucru a aparatului pe tablou sa-i asigure o linie perpendiculara a vederii pe cadranele aparatelor, evitandu-se astfel oboseala ochilor si erorile de citire, provocate de fenomenul de paralaxa (fenomenul de paralaxa = cand ne deplasam intr-o directie, obiectele apropiate par a se deplasa intr-o directie opusa, iar cele departate, in aceeasi directie cu noi).

1.8 Proiectarea si imbunatatirea factorilor de ambianta fizica

Ambianta fizica constituie o componenta importanta in proiectarea ergonomica a locurilor de munca. Ea depinde de conditiile organizatorice si are implicatii directe asupra bunei stari fiziologice a executantilor, cat si asupra volumului si calitatii productiei.

Iluminatul conditioneaza activitatea umana, avand in vederea ca peste 90 % din cantitatea informatiilor acumulate provin prin intermediul analizorului vizual.

Pe langa valorile minime ale nivelurilor de iluminare, o ambianta este considerata iluminata corect daca:

este o corelare corecta intre contrast, iluminarea fondului, timpul de expunere si nivelul acuitatii vizuale;

diferentierea detaliilor mici se regleaza mai bine prin imbunatatirea contrastelor decat prin cresterea iluminarii;

corelatia dintre inaltimea caracterelor de pe sursele de informatii si distanta de citire favorizeaza reducerea consumului de energie electrica a erorilor de citire;

se are in vedere nu numai cantitatea de lumina ci si alti factori care favorizeaza acuitatea vizuala (intensitatea luminii, calitatea luminii, cromatica mediului, distributia iluminarii).

Cromatica are numeroase efecte fiziologice, psihologice asupra organismului. La nivelul locului de munca, cromatica favorizeaza acuitatea vizuala. Coeficientii de reflexie a culorilor pentru pereti si mobilier sunt: plafon 80 92 %, pereti 40 60 %, fereastra cu storuri 40 60 %, mobilier 26 44%, sol, 21 39%.

Microclimatul - factorii de microclimat (temperatura, umiditatea si viteza de circulatie a aerului) trebuie proiectati in functie de natura si intensitatea muncii prestate.

Nivelul optim de confort la locul de munca se realizeaza in urmatoarele conditii:

temperatura aerului (la activitati fara radiatii calorice) ar trebui sa fie de 16 18C (munca fizica usoara), cu umiditate relativa sub 70 % si o miscare a aerului de 0,3 0,4 m / s;

temperatura aerului la activitati cu radiatii termice unilaterale sa fie de 14 16C, cand intensitatea radiatiilor este de 0,5 cal / cm²*min ; 10 14C cand intensitatea radiatiilor depaseste 1,1 cal / cm²*min;

in timpul iernii in incaperile in care executantii lucreaza in pozitie sezand, temperatura aerului la inaltimea capului sa fie de aproximativi8C, iar temperaturile medii superficiale ale peretilor sa fie de acelasi ordin de marime cu abateri de pana la 3C, in conditiile unei miscari ale aerului de aproximativ 0,2 m / s si a unei umiditati relative a aerului de 40 60 %;

pentru locurile de munca cu temperatura aerului de peste 25C, viteza curentilor de aer sa fie cel putin 0,3 m / s indiferent de intensitatea efortului fizic;

temperatura suprafetelor incalzite ale utilajelor, instalatiilor etc, de la locurile de munca trebuie sa fie de maxim 55C.

1.9 Factorii psihosociali

Factorii care influenteaza randamentul executantului la nivelul locului de munca sunt de natura:

individuala: pregatirea profesionala, aptitudini, capacitate de invatare si adaptare, interes pentru profesiune, motivatie pentru munca, aspiratii, sistem de valori, sanatate, experienta, situatie sociala etc.;

tehnica: tipul utilajului, gradul de uzura, modul de reglare etc;

organizatorica: metoda de munca, normele de munca, recrutarea, repartizarea, calificarea si integrarea personalului etc;

psihosociala: climatul psihosocial de la locul de munca, stil de conducere etc

Cerintele psihosociale pentru proiectarea locului de munca sunt:

principiul activismului: o eficienta crescuta a activitatii se obtine in masura in care omul reprezinta un element cat mai activ in procesul de munca;

principiul implinirii functiilor psihice superioare (gandire, creativitate) in procesul muncii;

principiul optimei incarcari, care cere a se evita atat situatiile de suprasolicitare, cat si cele de subsolicitare;

regula cunoasterii rezultatelor, posibilitatea ca executantul sa se poata identifica cu un produs sau o lucrare, stimuleaza imaginea in sine, autorespectul si nevoia de autodepasire.

La nivelul fiecarui loc de munca, activitatea stimuleaza la auodepasire si creeaza satisfactii in urmatoarele conditii:

daca solicita din partea executantului un anumit potential de aptitudini;

daca este creativa, deci permite executantului sa intervina in mod creativ in rezolvarea sarcinilor de la locul de munca ;

daca are un anumit grad de complexitate si varietate ;

daca ii asigura executantului un anumit grad de autonomie ;

daca permite executantului sa identifice un rezultat semnificativ al muncii sale ;

daca asigura un anumit grad de responsabilitate din partea executantului;

daca ii permite si ii solicita executantului acumularea de noi cunostinte, deprinderi, capacitati (dezvolta personalitatea) ;

daca ii confera un anumit prestigiu social;

daca ii permite si asigura cooperarea interumana optima.

Pentru ca in proiectarea si organizarea ergonomica a locului de munca, relatia dintre factorul uman si activitatea sa sa fie optima, este necesar sa se asigure orientarea, selectia si repartizarea profesionala a executantului potrivit locului respectiv. Aceste actiuni presupun, pe de o parte, stabilirea solicitarilor diferitelor locuri de munca (analiza psihologica a muncii), iar pe de alta parte, evaluarea posibilitatilor individuale ale celor care vor presta aceste activitati.