II. UNITATILE DE MASURA FOLOSITE LA ANALIZELE MEDICALE
In vederea eluarii si interpretarii, rezultatele analizelor medicale se exprima prin unitati de masura care pot fi cantitative si calitative.
1. Unitatile de masura calitative sunt subiective. Ele se noteaza cu diferite calificative care arata prezenta, absenta sau concentratia substantei chimice analizate, precum: prezenta, absenta, normala, crescuta, rara. frecventa, numeroasa ori prin expresia: negativ si pozitiv. Alteori, cu ajutorul unor plusuri 'cruci\", se poate indica cu aproximatie intensitatea reactiei sau concentratia unei substante. in acest fel, o reactie negati se noteaza cu minus iar una poziti cu unu-patru plusuri.

2. Unitatile de masura cantitative arata cantitatea de substanta analizata exprimata la un mililitru (ml), la 100 ml sau la 1000 ml (litru) de produs analizat (sange, urina, suc gastric etc).
Substanta analizata este redata in grame (g). in miligrame (mg), in micrograme (ug), in miliechilenti la litru (mEq/1), in moli (mol), in milimoli (mmol), in unitati fotometrice (U.F.), in unitati intcmatioanle (U.I.) si in unitati care poarta numele autorului care a descoperit analiza respecti, precum unitati Mac Lagan (U.M.L.), unitati Bodanski (U.B.), unitati Karmen (U.K.), unitati Wohlgemuth (U.W.) etc.

Desi loarea unei analize poate fi aceeasi, ea se poate exprima in unitati de masura diferite de la un laborator la altul datorita faptului ca nu se folosesc unitati de masura unificate. Din aceasta cauza rezultatele unor analize de laborator pot produce confuzii persoanelor neavizate, daca nu stiu sa converteasca o unitate de masura in alta. De exemplu, loarea zaharului in sange de 80 mg%, poate fi scrisa si sub forma de 0,8 g%o, ceea ce este acelasi lucru. Valoarea normala a calciului sanguin de 9 mg% corespunde lorii de 4,5 mEq/1.
De aceea Organizatia Internationala de Standardizare a propus adoptarea de catre laboratoarele de analize medicale a noilor unitati internationale de masura S.I. (sistemul international).

Conform acestui S.I., la care a aderat si tara noastra, se recomanda ca majoritatea substantelor analizate sa se exprime in moli la litru (mol/l) sau in submultiplii acestuia: milimoli la litru (mmol/1), care reprezinta a mia parte dintr-un mol/l, sau in micromoli la litru (umol/1), care sunt egali cu a milioana parte dintr-un mol/l.
Pentru a inlatura astfel de confuzii, in elul 1 si 2 (. 63 si 67) unitatile de masura ale analizelor medicale sunt redate atat in sistemele clasice, cat si in sistemul international.

III. INTERPRETAREA ANALIZELOR MEDICALE
Rezultatele inscrise intr-un buletin de analize medicale nu silesc singure un diagnostic si nu aduc multe informatii nici bolnavului, nici medicului daca acesta n-a consultat si bolnavul. De aceea, persoanele care isi fac analizele ambulator, la policlinica, nestiind sa le interpreteze in mod corect, trebuie sa se prezinte cu buletinul de analiza la medicul care le-a recomandat analizele respective. Bolnavul nu trebuie sa-si puna singur diagnosticul si sa se aulotrateze cu medicamente care nu numai ca nu-l vindeca dar pol sa-i ascunda sau sa-i agraveze boala. Asa este cazul unor bolnavi carora li s-a gasit zahar in sange si care se tem de injectiile cu insulina pe care medicul le-ar putea prescrie sau al bolnavilor carora li s-a descoperit blenoragie, sifilis, S.I.D.A., si le este rusine sa mearga la medic.

Unii bolnavi isi interpreteaza analizele cu informarii de la alti bolnavi cu boli asemanatoare, nestiind ca fiecare persoana are boala ei care se deosebeste de a altora. Asa ca nici analizele medicale nu sunt identice la doi bolnavi care sufera de aceeasi boala.
Interpretarea analizelor medicale se face numai in legatura cu simptomele si evolutia bolii bolnavului si acest lucru il poate face numai medicul consultant caci numai el, pe baza analizelor medicale, poate sili sau infirma un diagnostic.
Trebuie stiut ca nu exista lori fixe, o data pentru totdeauna, ale rezultatelor analizelor, nici in starea de sanatate si nici in caz de boala. Aceste rezultate riaza de la o persoana la alta si chiar la aceeasi persoana de la o zi la alta.

O crestere sau o scadere a lorii unei analize cu cate unitati de masura nu indica nici agrarea, nici vindecarea unei boli. Doar repetarea analizelor, dupa o perioada de timp, si punerea de acord a cifrelor acestor analize cu simptomele si evolutia bolii pot sili un diagnostic corect. De asemenea, numai medicul poate aprecia limita peste care sau sub care loarea unei analize medicale este considerata anormala.
De exemplu, la persoanele in rsta lorile colesterolului, ureei, acidului uric, creatininei, vitezei de sedimentare a hematiilor pot sa fie cu ce mai mari peste nivelul superior al normalului, fara ca aceste persoane sa prezinte semne de boala.

Pe de alta parte, nu toate bolile produc in organismul omului perturbari atat de importante incat sa modifice compozitia normala a sangelui si a altor componente ale corpului. Asa este cazul bolilor nervoase (nevrozele, nevralgiile, migrena, epilepsia), bolilor de piele etc. De asemenea, unele simptome sau boli ale aparatului digestiv ca: greata, rsaturile, colicile biliare si intestinale, gastrita, enterocolitele etc. sunt insotite in majoritatea cazurilor de analize normale. in aceeasi situatie se gasesc si alte suferinte: hipertensiunea arteriala, lombosciatica, guturaiul necomplicat, tulburarile ciclului menstrual, tulburarile psihice si altele.
In bolile acute produse de virusuri (gripa, guturaiul, pojarul, oreionul, ricela etc), chiar daca unele analize medicale ies anormale, ele nu sunt specifice pentru infectiile respective si deci nu se poate pune un diagnostic numai pe baza acestor analize.
De aceea cand rezultatul unei analize este in limite normale, nu inseamna totdeauna si absenta bolii. Dar si un rezultat normal poate ajuta medicul sa puna un diagnostic, indicandu-i ca nu este vorba de boala care o banuieste, ci despre alta.

De exemplu, la un bolnav cu dureri articulare suspectat de guta, daca analizele arata ca acidul uric din sange are lori normale, atunci cu mare probabilitate se inlatura diagnosticul de guta. Sau in cazul a doua boli de plamani, tuberculoza si chistul hidatic, cu semne clinice si radiologice aproape asemanatoare, daca bolnavul are viteza de sedimentare normala, atunci cu mare probabilitate nu este vorba de tuberculoza.
Pe de alta parte, sunt oameni care nu stiu ca sunt bolnavi deoarece nu si-au facut niciodata analizele. Dar cu ocazia unei internari de urgenta in spital sau cu ocazia unor analize obligatorii la locul de munca li se descopera o boala (diabet, sifilis, hepatita cronica, anemie, paraziti intestinali etc).

Alta categorie de persoane care sunt perfect sanatoase au in sangele, urina sau celulele lor diferite modificari care se abat de la normal. Majoritatea acestor perturbari sunt de natura ereditara, ele gasindu-se si la alti membri ai familiei (bunici, parinti, frati, surori); majoritatea dintre aceste modificari nu influenteaza starea de sanatate. Asa, de exemplu, sunt persoane care au in sange globule albe mai multe sau mai putine decat normal, iar celulele lor eozino-file, colesterolul si acidul uric din sange au permanent lori mai crescute. Alte persoane elimina in urina albumina si sange aproape permanent fara a li se gasi o boala care cauzeaza aceste modificari. De asemenea, exista persoane care prezinta zahar in urina fara a avea diabet zaharat. De aceea toti acesti oameni sunt considerati sanatosi.

Exista insa situatii cand numai laboratorul poate preciza existenta unor boli. Astfel, in cazul bolilor infec-tioase, gasirea microbului cauzator sau a anticorpilor in produsele de analizat pune diagnosticul de boala in mod sigur, precum in: febra tifoida, dizenterie, holera, blenoragie, sifilis, S.P.D.A., diabet, anemie, hepatita, lambliaza, tricomonaza, paraziti intestinali etc.
Totusi laboratoarele de analize medicale au niste limite, neputand descoperi toate bolile. Aceasta se datoreste faptului ca nu toate metodele de analize sunt atat de fine si de precise pentru a depista modificarile foarte mici, mai ales in faza de inceput a bolilor.

IV. NORMALIZAREA ANALIZELOR MEDICALEIn majoritatea cazurilor, lorile anormale ale analizelor medicale revin la normal atunci cand dispare cauza care le-a perturbat. Asa este cazul in bolile infectioase cauzate de virusuri, bacterii, paraziti si ciuperci microscopice. Revenirea la lorile normale se face incet, de la cate saptamani la cate luni de la vindecarea clinica.
In cazul bolilor cronice de ficat, rinichi, sange etc, normalizarea analizelor medicale depinde si de urmarea cu strictete a tratamentului medicamentos si a regimului alimentar recomandat de medic. Pentru ca orice abatere de la aceste recomandari duce si la inrautatirea rezultatelor analizelor medicale.
Intr-o serie de boli ale glandelor endocrine: tiroida, pancreas, glande suprarenale, glande genitale, in care secretia de hormoni este redusa sau absenta, pentru mentinerea la normal a lorilor analizelor medicale, tratamentul cu hormoni trebuie urmat toata viata. Asa se procedeaza in diabet, in insuficienta suprarenala, insuficienta oriana, testiculara etc. De asemenea, si in situatia cand unele din aceste glande secreta hormoni in exces, este nevoie de un tratament indelungat. in multe boli (boli de stomac si de ficat, boli de inima si se sanguine, boli de rinichi), analizele medicale din sange (colesterolul, acidul uric, creatinina, ureea, substantele minerale), nu revin la normal numai cu medicamente, ci trebuie sa se respecte cu strictete si regimul alimentar prescris.

Exista multe boli in care vindecarea se produce si fara medicamente daca se respecta o alimentatie corecta. Prin regim alimentar nu trebuie sa se inteleaga ca trebuie mancat mai putin sau a posti, ci adaptarea alimentatiei la nevoile de calorii ale bolnavului, in asa fel ca sa nu slabeasca sub greutatea lui normala. in bolile febrile in care se consuma multa energie, este necesar ca bolnavul sa consume mai multe calorii decat in mod normal, sub forma de dulciuri, de proteine si fructe. In unele boli de rinichi, cantitatea de proteine fi redusa. Consumul de sare fi foarte mic in bolile de inima, in hipertensiunea arteriala si bolile de rinichi. De asemenea, in bolile ficatului si cii biliare se reduce consumul de grasimi, iar in bolile digestive cu greturi si rsaturi, bolnavul consuma alimente usor de mistuit in cantitati mici, repartizate pe cinci-sase mese in 24 de ore.
In toate bolile in care se recomanda un regim alimentar mai strict, pentru a preintampina slabirea bolnavului, acesta se cantari saptamanal.
Persoanelor cu diferite boli profesionale nu li se vor normaliza rezultatele analizelor medicale daca nu sunt indepartate din mediul toxic, infectios sau alergic in care lucreaza. Conditiile grele de munca, de alimentatie, lipsa unei odihne rationale, starile de incordare nervoasa pot recidi bolile mai vechi si o data cu ele sa se inrautateasca si analizele medicale. Dar in majoritatea cazurilor, revenirea la normal a lorilor analizelor medicale depinde de interesul si de vointa bolnavului.

De mentionat ca femeile au lorile analizelor medicale cu 10-l5% mai mici decat barbatii, fara a fi socotite anormale. De asemenea, exista riatii ale analizelor medicale in ceea ce priveste sugarii si copin mici, dar in general cifrele se incadreaza tot in limitele normale. Unde a fost cazul s-au redat si lorile analizelor medicale la femei si copii.