Marea majoritate a factorilor patogeni, cauzatori de boli, amintiti mai inainte, pot fi preveniti si combatuti de catre stiinta medicala si chiar de catre omul insusi. Este foarte usor de descoperit o boala ajunsa intr-un stadiu avansat, chiar de catre un student in medicina, dar este foarte greu de pus un diagnostic, chiar de catre medic, cand lipsesc simpto-mele unei boli, iar analizele medicale sunt normale. Caci la granita dintre sanatate si boala se interpune o perioada mai scurta sau mai lunga in care numai individul poate observa anumite semne anormale ale corpului sau.

Dar pentru aceasta, omul trebuie avizat, sensibilizat, obiectiv pe care si-l propune in continuare acest submodul, in acest sens, se recomanda ca omul sa se autoobserve permanent, sa cunoasca principalele simptome care apar inca de la inceputul bolilor (strigatul de alarma al organismului), pentru a se prezenta la medic inainte de a fi prea tarziu. Asa cum se va vedea mai departe, recunoasterea primelor semne de boala este folositoare atat omului, pentru ca solicita ajutorul medicului mai inainte de a i se agrava boala, cat si medicului in silirea diagnosticului. Astfel, in continuare vor fi aratate cele mai importante semne timpurii ale bolilor. Unele din aceste semne sunt subiective, care sunt simtite de bolnav, dar nu se vad (dureri, ameteli, indispozitie, lipsa poftei de mancare, greata, vajaituri in urechi), alte simptome sunt obiective si se constata cu ajutorul organelor de simt sau cu aparatura medicala.

1. Febra
Febra sau cresterea temperaturii peste valorile normale se intalneste aproape in toate bolile infectioase si este un raspuns de aparare a organismului la patrunderea unor agenti patogeni infectiosi. Foarte rar si alte cauze pot produce febra: seruri, vaccinuri, medicamente, expunerea la caldura etc. In general, febra apare brusc, si deseori se insoteste de frisoane (tremuraturi), iar dupa ce temperatura corpului revine la normal urmeaza transpiratia. Febra este insotita de cresterea ritmului respiratiei si a batailor inimii (pulsul), iar deseori se mareste si numarul de globule albe din sange.

Constatarea febrei se poate face prin palparea pieptului bolnalui sau mai exact cu ajutorul unui termometru, plasat subsuoara. Cresterea temperaturii depinde de felul si gravitatea bolii, dar si de puterea de aparare a organismului bolnalui.
Un organism prea slabit sau foarte grav bolnav poate sa nu faca febra sau temeperatura corpului sa cresca putin, pe cand un organism viguros poate sa aiba febra mare si la o infectie usoara. Unele boli infectioase pot evolua fara febra: blenoragia, sifilisul, guturaiul, reumatismul cronic. Pe de alta parte, exista si boli neinfectioase care sunt insotite de stari febrile si subfebrile, in special boli neurologice: traumatismele si hemoragiile creierului, socul termic (prin supraincalzire), reumatismul poliarticular cronic, cresterea functiei glandei tiroide, boli de sange, tumorale si alergice.
Cresterea prea mare (peste 40-41AC) a temeperaturii corpului este daunatoare pentru organism. De aceea, ea trebuie combatuta cu medicamente antitermice (antipire-tice): Aspirina, Paracetamol, Fenilbutazona si prin comprese reci. Nu se vor utiliza antibiotice decat la indicatia medicului.

2. Starile subfebrile
Daca in starile febrile bolnal poate aprecia ca i-a crescut temperatura, in starile subfebrile, cu temperaturi intre 37-38AC, omul nu-si da seama de aceasta situatie. Neobservarea la timp a unei subfebrilitati prelungite poate duce la nedescoperirea unei boli si la agravarea acesteia. De aceea, se va masura totdeauna temperatura corpului cu termometrul, cand o persoana observa unele simptome pe care nu le avea mai inainte, precum: tuse, expectoratie, frisoane, transpiratie, dureri de cap, ameteli, anemie, lipsa poftei de macare, limba incarcata, gust amar in gura, scadere in greutate, indispozitie, somnolenta etc. Chiar o persoana care se considera sanatoasa este bine sa-si masoare temperatura o data pe luna, iar copin si adolescentii mai des. Temperatura se va masura seara intre orele sase-opt, cand de obicei se intalnesc starile subfebrile.

Exista numeroase boli care se manifesta prin stari subfebrile: tuberculoza pulmonara si a altor organe, bruceloza, apendicita cronica, bolile de sange, trombofle-bita picioarelor, infectiile genitale si-urinare, ale cii biliare, colitele cronice, parazitozele digestive, sinuzita si amigdalita cronica, starile alergice, cresterea activitatii glandei tiroide. La sugari si copin mici, temperatura de 37,5AC este considerata normala.
Starile subfebrile nu trebuie confundate cu situatiile in care temperatura poate creste usor datorita altor cauze decat bolile. Astfel, efortul fizic intens, mesele copioase, emotiile, starile nervoase si psihice produse de stres, expunerea la soare pot creste temperatura pana la 37,5A- 38AC.

De asemenea, se constata stari subfebrile la mijlocul ciclului menstrual, dupa tratamentul cu unele medicamente (febra medicamentoasa), cum sunt antibioticele (Penicilina, Streptomicina, Tetraciclina), sulfamidele, Ciclobarbitalul, Hidrazina etc. in toate aceste situatii temperatura revine la normal dupa indepartarea cauzei care a provocat-o. Daca starea subfebrila se prelungeste peste doua-patru saptamani, persoana respectiva se va prezenta la medic pentru clarificarea cauzelor care determina cresterea temperaturii.

3. Durerea
Este simptomul care alarmeaza cel mai mult pe om atat in bolile infectioase, cat si in cele neinfectioase, simptom care-l face sa se adreseze medicului.
Locul, intensitatea, gravitatea si durata durerii sunt foarte variate incat nici medicina nu poate pune totdeauna un diagnostic numai pe baza acestui simptom. Durerea poate fi localizata la cap, gat, dinti, torace (junghi). stomac, ficat, spate, articulatii etc. si ea se intalneste frecvent la toti oamenii, nefiind socotita o boala. Daca insa durerea este insuporila, daca se repeta des sub forma de colici, daca se prelungeste prea mult sau daca este insotita si de alte simptome, atunci se va apela la consultul unui medic.
Pana atunci suferindul poate lua calmante ale durerii: Aspirina, Paracetamol, iar pentru colicile biliare, abdominale, renale lete de Lizadon, Scobutil etc. Daca durerile nu inceteaza, inseamna ca va trebui cautata cauza apeland la un serviciu medical.

4. Junghiul
Este o durere vie la nivelul toracelui care se accentueaza prin miscarile respiratiei si prin tuse. Apare relativ acut si este provocata de urmatoarele cauze: traumatism toracic cu rupturi ale coastelor, pleurita (inflamatia foitelor care invelesc plamanii), pleurezie (apa la plamani) boli ale plamanului (tuberculoza, pneumonie, tumori), de inflamatia nervilor intercostali, de pneumotorace.
Durerea sub forma de junghi se intalneste si in bolile de inima (angina pectorala, infarctul cardiac). Aici durerea se simte in partea stanga a pieptului, mai ales la eforturi fizice: (mers, urcatul scarilor) ori la frig. Suferinta se calmeaza dupa repaus complet.

5. Tusea si expectoratia
Desi tusea este atribuita bolilor aparatului respirator, ea poate fi produsa si de boli ale altor organe ale corpului (inima, pleura, boli nervoase etc). O tuse care survine relativ brusc si este insotita si de febra este cauzata de o. infectie a cailor respiratorii: laringe (laringita), trahee (traheita), bronsii (bronsita) plamani (pneumonie). Cele mai multe infectii respiratorii sunt cauzate de virusuri (viroze respiratorii), precum virusul gripei, guturaiului, pojarului etc, urmate de bacterii: pneumococul, stafilococul, streptococul, Klebsiella, microbul tusei conlsive. Tusea se poate intalni si in bolile pulmonare neinfectioase ca alergia (astmul alergic), tumorile si parazitozele pulmonare.

Majoritatea infectiilor respiratorii care provoaca tuse se intalnesc la copii (absenta imunitatii) si la batrani (scaderea rezistentei la infectii).
Tusea este un mijloc de aparare a organismului si are rolul de a elimina din caile respiratorii orice corp strain: secretiile (sputa), praful, fumul, gazele iritante.
Ca urmare a tusei se elimina sputa (flegma) care trebuie recoltata intr-un borcan de sticla pentru a i se observa unele aspecte. Astfel, o sputa poate fi mucoasa, limpede, purulenta, caramizie sau cu firisoare de sange. Exista si o tuse cu sange (hemoptizie) cand sputa este amestecata cu sange rosu si care se intalneste in tuberculoza si tumorile pulmonare. Nu se va confunda hemoptizia cu sangele care provine din gura (sangerarea gingiilor) sau din nas (hemoragie nazala).

Pentru persoanele care de obicei nu tusesc, orice tuse acuta devine suspecta si trebuie sa consulte medicul. Dar pentru fumatori, cu tuse cronica, aceasta le poate masca o boala grava de plamani sau inima. De aceea, orice tuse cu sau fara febra, care nu se vindeca in doua-trei saptamani, trebuie considerata suspecta, mai ales la batrani. In acest caz trebuie consultat medicul pentru a recomanda o radioscopie pulmonara, eventual un tratament.

6. RagusealaImbolnavirea coardelor vocale, organe situate in laringe si care au rolul de a emite sunete, produce raguseala. Aceasta este un semn de infectie a gatului cu virusuri si microbi. Tusea prelungita si chinuitoare din bolile cailor respiratorii irita si oboseste coardele vocale. Acelasi efect il are si suprasolicitarea coardelor vocale (vorbit, cantat, strigat), precum si fumul de tutun si abuzul de alcool.
Raguseala trece dupa vindecarea bolii care a produs-o. O raguseala care se prelungeste peste una-doua saptamani denota ca este cauzata de alte boli (noduli sau polipi, paralizie etc.) si bolnal trebuie sa consulte un medic ORL-ist.

7. Sangerarile
Hemoragiile sau sangerarile mari care survin dupa traumatisme grave, hemoragiile uterine (dupa avorturi) hemoragiile nazale mari (epistaxis) sau sangerarile aparatului digestiv constituie urgente medicale si dupa ce i se acorda primul ajutor medical, bolnal este transportat la spital.
Dar ca si hemoragiile mari, scurgerile mai mici dar repetate de sange produc anemierea organismului. Astfel de pierderi repetate de sange se intalnesc in:
Sangerarile aparatului respirator, tusea cu sange.
Sangerarile aparatului digestiv care.se pot manifesta prin:
- varsaturi (hematemeza). Sangele din varsatura se deosebeste de cel din hemoptizie prin faptul ca este inchegat, are o culoare mai inchisa si contine resturi de alimente;

- sange in scaun, care are o culoare neagra (melena) fiind un sange digerat care provine din stomac sau din intestine.
- sange in scaun, de culoare rosie, care provine din sangerarea hemoroizilor.
Sangerarea nasului (epistaxis) va fi luata in considerare numai daca nu se datoreaza unui traumatism (lovire, suflarea fortata a nasului, introducerea de corpuri straine).
Sangerarea uterina (metroragie) care nu are legatura cu sarcina sau avortul.
Sangerarea cailor urinare (ca, uretere, rinichi) numita hematurie (sange in urina).
Toate aceste sangerari mici si repetate timp de saptamani sau luni, care pot fi la originea unor boli necunoscute, duc la anemierea grava a organismului. Aceste scurgeri de sange trec neobservate daca sputa, scaunul, urina etc. nu se examineaza periodic de catre fiecare persoana.

8. Icterul (Galbinarea)In bolile de ficat (hepatita), tumori si ale cailor biliare (colecistita, colangita, calculi biliari), bila (fierea) nu se mai poate scurge in tubul digestiv si o parte trece in sange colorand in galben mucoasele si pielea. Icterul se observa mai bine la ochi, pe pielea gatului si a pieptului.In acelasi timp, bila trece si in urina care se prezinta spumoasa si\" de culoare inchisa. in aceasta situatie este necesara internarea in spital pentru silirea cauzei icterului si pentru tratament.

9. Petele pe piele (Eruptiile cutanate)In cadrul bolilor infectioase, ca: rujeola (pojarul), varicela, rubeola, scarlatina, erizipelul, febra tifoida, tifosul exantematic, sifilisul, herpes zoster, apar pe piele numeroase pete rosietice, fie netede, fie sub forma de ridicaturi care se simt la pipait. in majoritatea cazurilor se asociaza febra si alte simptome generale.
Alteori petele se localizeaza pe mucoasa nasului, buzelor, pe mucoasa genitala (herpes). Se observa pete pe corp si in bolile neinfectioase ca urticaria si alte stari alergice, precum si dupa unele medicamente sau intoxicatii cu substante chimice.

Mai frecvent, petele apar ca urmare a reactiilor alergice dupa: antibiotice, sulfamide, antinevralgice, substante iodate, hormoni, vaccinari, chimicale utilizate in gospodarie, agricultura, industrie, dupa materiale plastice, cosmetice, alimente alterate etc. In aceste cazuri eruptia cutanata este insotita de mancarime (prurit), simptom care dispare daca este inlaturata cauza care l-a produs. in unele boli se observa pete rosietice sau albe si pe mucoasa gurii. Petele de pe piele trebuie deosebite de pigmentarea pielii care apare in sarcina si intr-o serie de boli (boala Addison, ciroza hepatica).

10. Paliditatea pielii
In cazul unei anemii, pielea este decolorata, palida. Acest aspect se observa mai bine la fata, la urechi si la podul palmelor. Pentru a constata starea de anemie e suficient sa se e palma unei persoane suspecte de anemie cu palma unei persoane sanatoase. Desigur ca pentru verificarea unei anemii sunt necesare analize de laborator (numararea globulelor albe, hemoglobina, hematocritul).

11. Edemele
Imbibarea cu apa a pielii si a tesuturilor de sub piele, care produce ingrosarea sau umflarea unor parti din corp, poarta numele de edem. Aceasta perturbare duce la intinderea si la pierderea elasticitatii pielii, incat dupa apasarea ei cu degetul ramane o gropita.
Mai frecvent, edemele se intalnesc la picioare (glezna). pe timpul sarcinii, al caldurii, dupa sederea indelungata in picioare sau in fotoliu. In majoritatea cazurilor edemul este semnul unor boli cronice astfel:
- edemul renal din bolile de rinchi, care la inceput este localizat la fata si la organele genitale, iar mai apoi se generalizeaza. Nefrita, nefroza, insuficienta renala sunt insotite de edem.
- edemul cardiac, care apare in insuficienta cardiaca. Este un edem de culoare inchisa si se observa la extremitatea mainilor si picioarelor.
- edemul alergic, care se observa mai frecvent la pleoape, la fata, dupa contactul cu diferite substante chimice, dupa alimente si tratamente cu medicamente ori dupa vaccinari.

12. Umflaturile
Cresterile in volum ale unor parti de la suprafata corpului care se constata cu privirea sau prin pipait sunt produse de marirea ganglionilor, de tumori sau de unele infectii (inflamatii). Marirea in volum a unuia sau mai multor ganglioni se numeste adenopatie (galci). Adenopatia poate fi sau nu dureroasa sau insotita sau nu de febra, dar in toate situatiile este un semn de boala, deoarece in mod normal ganglionii nu pot fi simtiti prin pipait. In majoritatea cazurilor adenopatia este situata de partea unde se afla infectia. Locurile unde apar mai des adenopatiile sunt:
- pe partile laterale ale gatului, mai ales in infectiile dintilor, si amigdalelor;
- in axila (la subsuoara) si la cot.
- deasupra claviculei;

- in regiunea inghinala la locul de unire a coapsei cu soldul (stinghie);
- inapoia genunchiului.
Cele mai importante cauze ale adenopatiilor sunt: infectiile dentare, amigdalita, plagile infectate, erizipelul (branca), tuberculoza, sifilisul, bolile de sange si tumorile, precum si unele viroze.
Daca dupa vindecarea unei infectii acute, ganglionii nu isi revin la dimensiunile normale sau daca prin observatii personale (palparea periodica a regiunilor cu ganglioni) se descopera o adenopatie, se va solicita si parerea medicului.
Alte umflaturi sunt date de diferite tumori cum ar fi tumorile glandei tiroide (guse), tumorile sanului. Umflaturile articulatiilor se datoresc unor inflamatii acute si produc roseata, caldura locala si durere spontana ori la miscare (artrita). La fel se intampla si la umflaturile glandei salivare parotide, din oreion. Hernia (iesirea sub piele a unor organe abdominale) nu trebuie confundata cu umflatura.

13. Greata si varsaturile
Greata cu sau fara varsaturi nu constituie totdeauna un simptom de gravitate daca este trecator. Sunt oameni care prezinta greata la mirosuri urate, la vederea unor produse umane de excretie sau la vederea unei persoane care vomita. Se cunoaste ca femeile gravide au frecvent greturi sau varsaturi.
Dupa un consum mare de mancare ori de bautura, dupa indigestii, consum de alimente alterate sau infectate (toxiinfectii alimentare), dupa intoxicatii cu chimicale sau cu.vegetale (ciuperci), apar frecvent greturile si varsaturile ca un mijloc de aparare a organismului si in aceste cazuri, varsaturile sunt chiar binevenite.
Bolile digestjve (gastrita, ulcerul de stomac si duodenal, tumorile digestive, apendicita, parazitii intestinali, ca si bolile ficatului si cii biliare, (hepatita, colecistita, colica biliara) sunt cauzele cele mai frecvente de greturi si varsaturi.

Mai rar aceste simptome se gasesc si in bolile infec-tioase acute, bolile de rinichi, bolile genitale si neurologice. Important este sa se observe daca varsaturile sunt amestecate cu alimente digerate sau incomplet digerate, daca sunt amare (daca contin bila) sau acre sau daca contin sange.In general, in cazuri de deranjamente digestive, greturile si varsaturile incetinesc dupa una-doua zile. in caz contrar bolnal se va adresa medicului. Caci varsaturile, mai ales la sugari si copin mici, produc pierderi mari de apa si minerale (deshidratare, demineralizare), iar prin lipsa de alimentare duc la slabirea organismului.

14. Diareea
Eliminarea frecventa de materii fecale, de consistenta lichida sau semilichida care depaseste numarul de trei-patru scaune in 24 de ore se numeste diaree. Diareea poate fi insotita de balonari (gaze in intestine), de dureri abdominale (colici), de greturi, si varsaturi si de febra. Se intalneste mai frecvent in sezonul cald, in special la sugari si copin mici, si este favorizata de igiena defectuoasa a apei, alimentelor, mainilor si ustensilelor de bucatarie.
Pe langa diareea produsa de greseli alimentare si de alimente alterate, in majoritatea cazurilor, boala este determinata de unele bacterii (bacilul dizenteriei, bacilii salmonelozelor, bacilul coli, bacilul proteus, vibrionul holerei etc), de virusuri si de paraziti digestivi.
In general, o diaree acuta se vindeca in una-trei zile cu dezinfectante intestinale (Saprosan, Furazolidon), eventual cu antibiotice. Dar o diaree mai prelungita produce pierderi mari de apa si minerale, in special la copin mici, care trebuie inlocuite urgent cu diferite lichide si sare.
15. Colicile
Colicile se caracterizeaza prin dureri puternice, intercalate cu perioade de liniste si care se repeta periodic. Se intalnesc la nivelul intestinelor (colica abdominala), cii biliare (colica biliara sau hepatica), cailor urinare (colica renala sau ureterala).

Durerea se datoreste contractiei puternice a muschilor organelor respective.
Colica abdominala se intalneste in suferintele intestinului subtire (enterita), intestinului gros (colita) si apendicita. Colica biliara se datoreaza mai ales calculilor biliari (din ca biliara si canalul biliar) si este insotita de greturi, varsaturi cu bila, transpiratii.
Colica renala este cauzata de calculii renali ce se blocheaza in unul din cele doua uretere care leaga rinichiul cu ca urinara. in majoritatea cazurilor colica renala este insotita de hematurie (prezenta de sange in urina).
Numai medicul poate deosebi o colica de alta si poate sili diagnosticul.

16. Constipatia
Omul are in mod normal un scaun la 24 de ore, dar se considera constipat daca are scaun mai rar, la doua-trei sau mai multe zile. Constipatia se intalneste mai frecvent la copin mici si la persoanele in varsta, fara sa altereze starea de sanatate. Un semnal de alarma il constituie absenta scaunului si a eliminarii de gaze, mai mult de trei-patru zile, mai ales daca se asociaza balonarile, colicile abdominale, greturile si varsaturile. In aceasta situatie bolnal se va prezenta de urgenta la medic pentru o eventuala internare in spital.

17. Lipsa poftei de mancare
Acest simptom se intalneste in zeci de boli, de aceea este aproape imposibil un diagnostic de boala numai pe baza acestui semn. Toate bolile infectioase febrile sunt insotite de reducerea sau lipsa poftei de mancare (apetitului). La fel se intampla in bolile stomacului, intestinelor, ficatului, plamanilor, pancreasului, tumorilor, in bolile nervoase, in intoxicatii etc.
Totusi acest semn este un semnal ca in organism exista niste deranjamente care trebuie cautate si tratate, mai ales daca lipsa apetitului se prelungeste mai mult de doua-trei saptamani.

18. Gafaiala
Respiratia greoaie, gafaiala, naduful sau dispneea se -intalneste si in stare normala dupa un efort fizic intens.
Sunt insa unele persoane care sufera de boli ce se manifesta prin gafaiala si dupa eforturi mici (mersul pe jos, urcarea pe scari, ducerea unei greutati). Asa se intampla in cazul unor boli cronice de plamani, de inima, de rinichi, in boli endocrine, tumorale, de sange (mai ales in anemii), in intoxicatii chimice. Dispneea se intalneste si la persoane normale: in obezitate, la marii fumatori, dupa traumatismele toracelui, dupa stari psihice ca teama, sperietura.
Gafaiala este rezultatul senzatiei unei lipse de aer si \"din aceasta cauza omul respira fie mai des (normal 15-l6 respiratii pe minut), fie mai adanc, neregulat si zgomotos. Daca gafaiala apare si in repaus inseamna ca intr-adevar omul este bolnav si trebuie sa consulte medicul.

19. Tulburarile pulsului
Pulsul reprezinta numarul de batai pe minut, ale inimii, transmise prin artere la periferia corpului. in mod normal si in repaus inima omului bate de 70-80 de ori pe minut. .Un puls luat la mana in stare de repaus de peste 90-l00 sau mai scazut de 60 denota tulburari ale functiei inimii. Cresterea numarului de pulsatii se intalneste in bolile infectioase febrile, in hemoragii mari, in anemii, in boala Basedow, in unele boli de inima, dar si in nevroza cardiaca. Rarirea pulsului este cauzata atat de bolile inimii, cat si de alte afectiuni: hemoragia
si tumorile de la nivelul creierului, scaderea activitatii glandei tiroide etc. Alteori pulsul nu este ritmic (ca tic-tacul ceasului), ci neregulat: cand mai puternic, cand mai slab, cand mai rapid cand mai lent ori intrerupt de pauze (extrasistole), constituind aritmiile cardiace.
In astfel de cazuri bolnavii au senzatii neplacute in dreptul inimii (palpitatii).
Aceste tulburari de puls se intalnesc si la persoane sanatoase, dupa emotii puternice ori surmenaj nervos, dupa oboseala, nopti nedormite, dupa excese de cafea, tutun, alcool sau alte substante toxice si sunt trecatoare, insa o aritmie a pulsului care dureaza mai mult timp presupune o.boala de inima care trebuie diagnosticata si tratata din vreme.
20. Cresterea tensiunii arteriale
Cine are un aparat de tensiune in familie si stie sa-l manuiasca poate sa-si ia tensiunea arteriala o data la doua-trei luni, mai ales persoanele trecute de varsta de 40 de ani. in acest fel se poate descoperi o hipertensiune arteriala inca din faza initiala cand poate fi tratata cu rezultate bune.
Se considera o hipertensiune arteriala daca in repaus valorile maxime ale tensiunii arteriale depasesc 150 mm mercur iar cele minime 95 mm. Tensiunea arteriala poate fi masurata si la orice dispensar medical.

21. Ameteala
V.ertijul sau ameteala este o senzatie neplacuta care apare la unele persoane cu un sistem nervos mai dezechilibrat. Se caracterizeaza prin pierderea echilibrului, prin senzatie de rotire a obiectelor din jur, clatinare si uneori cadere. Deseori se asociaza si alte semne: greata, varsaturi, incetosarea vederii. Ameteala se poate intalni si la persoane considerate sanatoase, astfel: in timpul sarcinii, la ridicarea brusca din pat sau de pe scaun, dupa aplecarea si apoi ridicarea capului, dupa invartire, dupa oprirea sau pornirea brusca a unui autovehicul sau in timpul calatoriei cu masina, vaporul, avionul, in cazul purtarii de ochelari nepotriviti, in surmenaj si oboseala.
Daca ametelile survin in afara acestor situatii, se pot suspecta diferite boli: anemie, cresterea sau scaderea tensiunii arteriale care perturba circulatia sanguina a creierului, infectii ale urechii si creierului (encefalita), bolile digestive (indigestie, diaree sau constipatie). De asemenea, excesul de bauturi alcoolice, de tutun, de medicamente ca si intoxicatiile cu bioxid si monoxid de carbon, alcool metilic, benzina, insecticide etc. sunt insotite de ameteli.

22. Conlsiile
Conlsiile sunt niste contractii involuntare si puternice ale unor grupe de muschi sau a tuturor muschilor corpului. Contractiile (spasmele) se observa mai frecvent la maini, picioare, fata. Aceasta stare se mai numeste tetanie sau spasmofilie si se intalneste mai frecvent la copin mici in timpul bolilor infectioase, cu febra mare, la femeile gravide (eclampsie) sau care alapteaza, in epilepsie, isterie, tetanos, in intoxicatii cu plumb, in cazul scaderii concentratiei de calciu si magneziu din sange, dupa imbolnavirea glandelor paratiroide, situate la nivelul gatului. Uneori apar conlsii si dupa consumul excesiv de medicamente. Conlsia poate dura cateva minute si se poate repeta. Dupa o criza de conlsii, totdeauna bolnal va trebui sa se prezinte la medic pentru a sili cauza si tratamentul bolii.

23. Paraliziile
Impulsul nervos care vine de la creier la muschi trece prin nervi. Lezarea mecanica, toxica sau prin infectii a nervilor impiedica transmiterea impulsurilor nervoase, iar muschii nu se mai pot misca, instalandu-se paralizia la un grup sau la mai multe grupuri de muschi. De aceea, o persoana care nu mai poate misca mainile, picioarele ori are gura in pozitie stramba va trebui vazuta urgent de catre un medic neurolog.
3 24. Sughitul
Sughitul este un act involuntar, care se datoreste unor iritatii nervoase provenite din teritoriul aparatului digestiv. Nervii iritati produc contractia muschiului diafragm. Acest simptom se intalneste mai frecvent dupa ingestia unor alimente iritante pentru stomac: ardei iute, piper, bauturi alcoolice concentrate, medicamente ori dupa o alimentatie abundenta. Desi sughitul survine si dupa boli ale esofagului si stomacului, el nu constituie un simptom de gravitate decat daca devine cronic.

25. Insomnia si somnolenta
Durerile mari si stresul psihic, bolile nervoase sunt principalele cauze ale insomniei. in aceste situatii indepartarea cauzelor combate si insomnia, chiar fara tratament. Din contra, somnolenta este un simptom care indica o alterare a starii generale a organismului cu tendinta la un somn neodihnitor, la apatie si indiferenta. Se intalneste in majoritatea bolilor infectioase acute, in bolile digestive si ale sistemului nervos central, dupa traumatisme ale capului.

26. Zgomotul in urechi
Vajaitul in urechi este un semn rar care indica o afectiune de natura psihica sau neurologica (encefalita, arterioscleroza), traumatisme sau tumori cerebrale, migrena. Simptomul luat singular nu da nici o indicatie pentru o anumita boala, ci atrage atentia asupra unei dereglari in sfera sistemului nervos.
27. Transpiratia
Nu este vorba de transpiratia din timpul efortului fizic, din sezonul cald ori de predispozitia la transpiratie mai mare a unor persoane. Este vorba de transpiratia rece, permanenta, fara o cauza aparenta, care apare la persoane care inainte nu transpirau. In general unele boli cronice (tuberculoza, bruceloza), bolile sangelui si bolile tumorale sunt la originea acestor transpiratii anormale.

28. Gusa
Marirea de volum a glandei tiroide situata la gat se numeste hipertrofie a tiroidei sau gusa. Ea este insotita fie de cresterea secretiei de hormoni (hipertiroidism), fie de scaderea secretiei acestor hormoni (hipotiroidism). Se intalneste mai frecvent la persoanele care locuiesc in unele zone de munte, unde apa si alimentele sunt sarace in iod. Apare de obicei la adolescenti, in special la fete. Depistarea timpurie ajuta la tratamentul si vindecarea, fara complicatii, a bolii.

29. Tulburari de urinare
Omul urineaza de cinci-sase ori in 24 de ore o cantitate de 1.000-l.500 mililitri. Dar in unele boli ale aparatului urinar urinarea este foarte deasa. De cele mai multe ori, unii bolnavi confunda notiunea de 'a urina mult\". Una este situatia cand este crescut volumul urinar din 24 de ore si alta\" cand bolnal urineaza des, dar cantitatea de urina din 24 de ore este normala sau chiar mai mica. Pentru a se putea preciza situatia se recomanda strangerea si masurarea cantitatii de urina pe parcursul a 24 de ore.

Astfel, in cistita, tuberculoza si tumorile renale, in calculoza cala, scleroza renala, marirea de volum (hipertrofia) a prostatei bolnal simte nevoia sa urineze de 10-20 de ori pe zi. Diabetul netratat este insotit de urinari dese dar si de eliminarea unei cantitati foarte mari de urina.
Unii bolnavi urineaza cu greutate sau nu pot urina din cauza unor obstacole, pe caile urinare inferioare: hipertrofie de prostata, calcul cal, stramtorarea canalului urinar, simptom numit retentie urinara. Uneori urinarea se produce fara. vointa si constienta omului (incontinenta urinara), mai ales la persoanele in varsta, cu paralizii sau diferite operatii chirurgicale.

In unele boli (diabetul zaharat, scleroza renala) bolnal urineaza cantitati de peste trei litri pe zi (poliu-rie). in alte boli (nefrita acuta, insuficienta hepatica si cardiaca), dupa varsaturi, diaree, cantitatea de urina este mica (oligurie), sub 800 ml in 24 ore. Cand eliminarea de urina se opreste complet, se vorbeste de anurie.
Coloratia urinei proaspete, recoltata intr-un vas de sticla transparent, trebuie sa atraga in mod deosebit atentia. De cele mai multe ori este vorba de sange in urina sau de pigmenti biliari ca in hepatita virala. Dar urina poate fi colorata si de unele alimente sau medicamente: sfecla, morcovi, bomboane colorate, Piramidon, Ciocolax, Tetraciclina, Furazolidon, Sinerdol etc, insa numai analiza urinei poate preciza cauza coloratiei.

30. Scurgerile genitale
Cand secretiile normale genitale devin mai abundente, se numesc scurgeri. Ele pot fi albicioase sau amestecate cu sange. Scurgerile provin din canalul urinar (uretra) in caz de uretrita, din vagin (vaginita) sau din uter (metrita) si sunt rezultatul unor infectii cu diversi microbi (gonococi, stafilococi, streptococi, bacili coli etc), cu ciuperci microscopice (Candida) sau cu paraziti (Trichomonas). Numai analizele de laborator ale secretiilor respective pot preciza cauza scurgerilor genitale la barbat si femeie.

31. Slabirea si ingrasarea
Sunt semne care se vad cu ochiul liber, dar nu trebuie ajuns pana in acest stadiu. De aceea, cantarirea periodica si notarea greutatii corpului pot da informatii despre slabire si ingrasare, modificari care se .produc pe un timp mai indelungat. Slabirea continua si relativ repede are loc dupa boli cronice insotite de scaderea poftei de mancare (ulcer stomacal, tuberculoza, ciroza hepatica, boli ale pancreasului, boli tumorale), dupa varsaturi repetate, dupa diareile cronice si dupa unele boli nervoase (prin subalimentare). Orice slabire suspecta a omului trebuie sa dea de gandit si trebuie urmata de examene medicale amanuntite, de analize medicale si explorari radiologice.
Ingrasarea pana la anumite limite nu dauneaza sanatatii. insa obezitatea care depaseste cu 15-20% greutatea ideala, mai ales dupa varsta de 40-50 ani este la originea bolilor cardiovasculare (angina pectorala, infarct cardiac, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca) si a diabetului zaharat. Persoanele obeze fac mai des diferite infectii si traiesc mai putin decat cele cu greutate normala. Exista ele in care se arata greutatea ideala a omului in raport de inaltime, de varsta si sex.

32. Alte simptome
Oboseala permanenta, slabiciunea corpului, setea puternica, secretia abundenta de saliva sau, din contra, uscaciunea gurii, gustul amar in gura, limba incarcata, stranutul, ragaiala, dureri ale picioarelor in timpul mersului etc. sunt alte semne care trebuie sa atraga atentia omului, ca ceva in organism este in neregula.
Iata deci cateva strigate de alarma si semnale pe care\" le lanseaza organismul, avertizandu-l pe om ca trebuie sa ia masuri urgente pentru apararea sanatatii sale. Aceasta cu atat mai mult cu cat nu toti oamenii pot avea permanent la dispozitie un cadru medical. De aceea, ei isi pot autoob-serva propriul corp si chiar a-si da primele ingrijiri pana la consultarea de catre medic sau internarea in spital.

IV. INTREBARI IN FATA BOLIIIn situatia unor simptome care apar brusc sau mai lent, omul trebuie sa-si puna si, daca este posibil, sa raspunda la urmatoarele intrebari:
Are sau nu o stare febrila sau subfebrila. Ce a mancat cu o zi, doua in urma, daca a consumat alimente insuficient fierte sau fripte, daca a consumat conserve de casa ori din comert, produse alimentare alterate, ciuperci, creme, inghetata etc. si daca si alte persoane care au consumat din aceleasi alimente prezinta aceleasi simptome.
Daca a baut apa din surse nesigure: rau, parau, lac, balta sau daca s-a scaldat in astfel de ape poluate.
Daca a at mici rani: zgarieturi, cosuri, furuncule. Daca a observat pe corp insecte sau muscaturi ori intepaturi de insecte: capuse, tantari, plosnite, paduchi, albine, viespi, furnici.

Daca a venit in contact direct cu persoane sau cu obiectele unor persoane care au suferit de o boala infec-tioasa: difterie, scarlatina, tuberculoza, gripa, meningita, hepatita, febra tifoida, dizenterie, holera, ciuma etc.
Daca a practicat raporturi sexuale cu mai multi parteneri sexuali, suspecti din punct de vedere al sanatatii. Daca s-a expus la frig sau caldura mare. Daca prezinta diaree sau constipatie. Daca a venit in contact cu unele substante toxice de la locul de munca sau de la domiciliu: insecticide, plumb, benzen, arsen, substante petroliere, oxid de carbon etc.

Daca a at dureri in partea stanga a pieptului in repaus sau dupa efort.
Daca are rani care nu s-au vindecat dupa un tratament de trei-patru saptamani.
Daca a observat scurgeri purulente din urechi, nas, sani, organe genitale.
Daca a constatat aparitia unor umflaturi ori noduli la sani, gat ori la incheieturi. Daca prezinta modificari ale negilor (alunitelor): roseata, sangerare.
Daca este fumator si consuma frecvent bauturi alcoolice.
Daca s-a tratat cu medicamente, in special cu antibiotice, antinevralgice, cortizon, anticonceptionale etc.
Daca a crescut sau a scazut in greutate in ultimul timp.

Daca a at sau are o mare emotie ori suparare.
Daca poseda animale de apartament (in casa): caini, pisici, pasari de colivie, broaste testoase etc.
Daca a calatorit peste hotare, in special in tarile tropicale sau subtropicale.
Daca in trecut a at icter, piatra la ficat, la rinichi, traumatisme ori operatii chirurgicale.
De obicei aceste intrebari le pune si medicul pentru a se documenta asupra bolii, asa ca este bine sa existe niste raspunsuri dinainte pregatite.