inca din cele mai vechi timpuri au existat legaturi sufletesti intre medicul vraci ori medicul sacerdot si bolnav spre folosul amandurora. Medicul a fost interesat de cooperarea cu bolnavul pentru a deslusi si invata tainele bolilor, iar bolnavul, pentru a beneficia de cunostintele, sfaturile si leacurile medicului.
Legatura medic - bolnav se face spontan, in ciuda deosebirilor de neam, religie, si are un efect binefacator asupra evolutiei bolii si a ndecarii bolnavului. Dar aceste raporturi nu trebuie sa se realizeze numai in caz de boala, ci si inainte si dupa imbolnare. Numai asa se sileste o incredere reciproca intre bolnav si medic.
Caci latinii aveau o zicala: Ceea ce nu ndeca medicamentele ndeca o vorba buna\". Nu este vorba atat\"de relatia dintre pacient si medicul de spital care este mai greu de abordat, cat de legatura omului
sanatos ori bolnav cu medicul de familie, de dispensar sau circumscriptie medicala, care sa fie unicul si acelasi confident si care cunoaste bine bolnavul si familia. Bolnavul care isi schimba des medicul nu se ndeca mai repede. Un medic chiar fara titluri stiintifice, care cunoaste de mult timp bolnavul si bolile lui, face mai mult decat un medic-savant suprasolicitat sau inaccesibil.
Trebuie stiut ca medicamentele nu ndeca decat jumatate din bolile omului, restul se amelioreaza datorita sfaturilor medicului cu prire la
regimul alimentar, la conditiile de ata, de munca si psihice caci toate acestea ajuta la cresterea rezistentei organismului fata de boala.
Exista insa bolna nelinistiti de boala lor, mai sensibili, nerabdatori si recalcitranti. Ei sunt liberi sa-si aleaga medicul, dar nu pe ascuns, ci sa comunice itorului medic tratamentele urmate.
Cei mai multi bolna merg la medic pentru ca ii doare ceva. Dar dupa incetarea durerii, din neglijenta sau din nestiinta, nu se mai controleaza, iar boala, calmata cu medicamente (dar nendecata), poate sa evolueze lent.
Apoi, in ciuda eforturilor depuse de medic pentru a prescrie medicamentele utiler multi bolna (30 - 40%) nu urmeaza tratamentul recomandat. Unii renunta la medicamente fie pentru ca nu le gasesc, fie pentru ca nu le pot cumpara. Aceasta situatie este una din cauzele de insucces cu care se confrunta medicul in actitatea sa.
Acelasi lucru se intampla si cu nerespectarea regimului alimentar ori de odihna. Cand este vorba de un
regim prea sever, bolnai il abandoneaza dupa cateva saptamani fie pentru ca n-au vointa, fie pentru ca se simt bine fara regim sau nu pot din motive financiare. Dar bolnavul se jeneaza sa comunice acest lucru medicului, fapt ce are urmari negative pentru boala sa deoarece aceasta se poate redestepta. Pentru bolnai in varsta, cu memorie slaba, pentru bolnai psihic ori pentru copii, insotitorii sau parintii acestora sunt aceia care trebuie sa ceara lamuriri si explicatii despre tratamentul si regimul alimentar de urmat.
Exista si bolna care sugereaza ei medicului ce medicamente nou aparute sa-i prescrie. Pe langa lipsa de politete, acest fapt ne in contradictie si cu ul stiintific de tratament pe care l-a gandit medicul respectiv.
Dupa perioada acuta a bolii sau dupa iesirea din spital, bolnavul va urmari cu atentie efectul bun sau rau al tratamentului si regimului alimentar prescris, aparitia unor complicatii si se va prezenta periodic la dispensarul medical pentru a relata cele observate (daca a observat ceva). De asemenea, pe tot timpul tratamentului, bolnavul trebuie sa observe, sa noteze si sa-i aduca la cunostinta medicului orice reactie, simptome ce ar putea aparea dupa medicamente: pete pe corp, cu sau fara mancarime, ameteli, greturi, varsaturi, diaree, sangerari, dureri in vreo parte a corpului etc. De fiecare data bolnavul se va prezenta la cabinetul medical, cu buletinul de analize recent si alte documente medicale pentru ca medicul sa-si poata face o idee completa despre mersul bolii.
Relatiile medic-bolnav depind foarte mult de temperamentul si experienta medicului si de comportamentul si receptitatea bolnavului. Unii medici sunt mai exigenti si mai severi cu bolnai pentru a-i speria\" si astfel a-i sili sa le respecte indicatiile. Ei sustin ca daca il linistesti si il menajezi pe om ca nu are nimic grav, acesta nu va aplica hotarat instructiunile medicului. Totusi daca i se explica omului simplu, pe intelesul sau, cauzele bolii, de ce trebuie sa se trateze si complicatiile care pot surveni daca neglijeaza regimul alimentar si tratamentul, atunci bolnavul va intelege si va colabora mai eficient cu medicul in vederea ndecarii bolii.
Unii bolna sau anturajul lor cer medicului sa fie sincer si sa Ie spuna adevarul despre boala lor, mergand pana acolo incat sa-i asigure cat mai au de trait. Ei uita ca medicul nu este magician ori profet. Nimeni nu poate sa prezica sfarsitul unui om pentru ca boala si rezistenta la boala difera de la om la om. Si oricand puterea de lupta a organismului poate innge boala, trecand peste orice profetie asa cum arata unele exemple din practica medicala.
Relatia dintre medic si bolnav in epoca actuala, face sa dispara distanta care exista intre ei de cateva secole facandu-i parteneri pe aceeasi baricada in lupta contra bolilor.
O.M.S. a elaborat principiul dreptului la sanatate al tuturor oamenilor, dreptul lor la informatia medicala, dar si datoria medicului de a-i da bolnavului explicatiile necesare pentru boala sa. Daca bolnavul intelege bine explicatiile si este lamurit, el va aplica tratamentul si regimul recomandat cu constiinciozitate. Ds asemenea,
bolnavul va fi informat despre efectele neplacute si reactiile neprevazute ale medicamentelor. Astfel daca medicul si pacientul vor fi de acord cu ul de tratament mai ales in bolile cronice, ei vor imparti deopotriva atat succesul ndecarii, cat si insuccesul tratamentului.
