De obicei, o boala a articulatiilor este edenta prin durere, umflatura si imposibilitatea de a misca articulatia respectiva, simptome care il fac pe om sa consulte medicul. Dar de multe ori numai simptomele subiective sau obiective nu sunt suficiente pentru a clarifica cauza bolii sau a indica tratamentul de urmat.
Deoarece exista multe forme de boli acute sau cronice ale articulatiilor numai analizele medicale pot face o deosebire intre aceste boli. Bolile articulatiilor se datoresc inflamafiei partilor moi din jurul lor (ligamente, capsula, cartilagii, sinoala) si foarte rar, in faza cronica, ating si oasele, procese ce se pot edentia prin examenul radiologie.

Aceste boli, asa cum se va vedea, intereseaza intregul organism insa bolnavul le constata la locul suferintei, adica la articulatii.
Cele mai multe boli ale articulatiilor sunt boli reumatice (acute ori cronice), iar altele sunt de natura infec-tjoasa (artrite), cu sau fara lichid purulent in articulatie, peci nu orice boala de articulatie inseamna reumatism.
1. Reumatismul poliarticular acut
Desi este o boala cronica, reumatismul poliarticular acut se refera doar la crizele acute ale suferintei care deseori sunt intercalate de stari subacute sau de perioade de ndecare aparenta.
Boala se intalneste mai frecvent la copin mici si la adolescenti intre 5-l5 ani si in majoritatea cazurilor incepe brusc.

De obicei, afectiunea apare dupa ma-doua saptamani de la o infectie a gatului (faringita, amigdalita) ori dupa o scarlatina sau alta infectie acuta sau neobservata, cu streptococ beta-hemolitic. Insa pe langa infectia streptococica mai interne si factorul alergic, precum si puterea de aparare a organismului. Sezonul rece, cu frig si umezeala, aglomeratiile de copii din gradinite si scoli favorizeaza infectiile gatului si transmiterea streptococului.
Boala poate atinge in acelasi timp sau pe rand si alte organe: inima ( modulul II), rinichii ( modulul VI), aparatul digestiv, respirator etc.

Simptomul principal consta in inflamatia articulatiilor, care se muta succesiv de la o articulatie la alta. La locul inflamatiei se constata roseata, umflatura si durere puternica spontana sau la cea mai mica miscare. Articulatiile cele mai prinse sunt: genunchiul, glezna, umarul, incheieturile mainilor si chiar ale degetelor. Frecvent, articulatia este plina cu un lichid. Semnele articulare sunt insotite de febra, paloare, transpiratii, oboseala, slabire, de palpitatii si alte semne cardiace, de prezenta unor ganglioni mariti pe partile laterale ale gatului. Boala se amelioreaza dupa un tratament cu antibiotice si antireuma-tice. Crizele reumatice se pot repeta si croniciza, mai ales daca in organism persista streptococul si tratamentul cu penicilina nu se face corect.

Analizele medicale sunt singurele care precizeaza diagnosticul. Astfel, daca in prima faza a infectiei gatului (anginei) se face un examen bacteriologic al secretiei faringiene, se gaseste streptococul hemolitic. insa daca acest examen se face dupa trecerea fazei acute sau dupa tratamentul cu antibiotice, atunci streptococul dispare de la locul infectiei. Acest microb se poate izola si din sange (hemocultura), din nas, urechi, urina. De asemenea, streptococul trebuie cautat si in nasul si gatul membrilor de familie ori la colegii de scoala.
Reactia A.S.L.O., este intens pozitiva, ajungand pana la 1000-2000 unitati la doua-patru saptamani de la inceputul anginei streptococice. Reactia ramane pozitiva cateva saptamani sau luni dupa criza acuta de reumatism, mai ales daca nu s-a reusit sterilizarea bolnavului de streptococ.
In sange creste numarul de leucocite neutrofile si de celule eozinofile si scade moderat numarul de globule rosii. Creste foarte mult teza de sedimentare a hematiilor, a valorilor fibrinogenului, a alfa-l-globulinelor si alfa-2-globulinelor serice, in timp ce albumina serica este scazuta. Proteina C reactiva, care indica o inflamatie a organismului, este mai rar pozitiva si la concentratii mici in reumatismul poliarticular acut. Cunoscand aceste semne clinice si date de laborator, mai ales cand apar la o varsta frageda, se pot lua din timp unele masuri de tratament care pot eta aparitia unor complicatii cardiace si renale grave. Asocierea reumatismului si cu glomerulonefrita face ca in urina sa apara si globule rosii.

2. Reumatismul poliarticular cronic
I se spune mai corect poliartrita cronica evolutiva sau poliartrita reumatoida. Boala surne la varsta adulta, de trei-patru ori mai frecvent la femei decat la barbati si intereseaza, pe langa articulatii, si alte organe si tesuturi. Are o evolutie cronica si progresiva si intr-un stadiu inaintat articulatiile atinse se deformeaza producandu-i omului infirmitati temporare sau definitive.
Cauzele favorizante ale reumatismului cronic sunt numeroase:
Infectiile microbiene acute si cronice, in special cu streptococ (ale gatului, dintilor etc). De altfel, boala s-a observat la bolnai cu reumatism poliarticular acut nendecat.

Sezonul rece, cu frig si umezeala, face ca persoanele care lucreaza in acest mediu sa sufere mai frecvent de aceasta boala.
.

Scaderea functiilor unor glande endocrine (tiroida, ovare, suprarenale). Multe cazuri de boala sunt in legatura cu menopauza.
Starile nervoase, emotionale, stresurile fizice si psihice pot declansa aparitia bolii.Inceputul bolii nu se poate preciza totdeauna deoarece simptomele sunt reduse, evolueaza lent timp de luni sau ani si nu alarmeaza bolnavul: oboseala fizica si intelectuala, dureri si amorteli la maini si la picioare, si paloarea fetei, slabirea, uneori insomnii, puls rapid, lipsa poftei de mancare, stari febrile si subfebrile, usoara anemie.

Apoi, cu timpul, apar durerile la una sau mai multe articulatii, in special la articulatiile mici de la maini si picioare (degete, pumni, talpa picioarelor, glezne), dupa aceea si la genunchi, umar, cot. De obicei, leziunile sunt bilaterale si simetrice. incheieturile atinse sunt dureroase, umflate, cu pielea rosie, uneori cu noduli sub piele si nu mai pot fi folosite in procesul muncii. Durerile sunt mai puternice noaptea si se mai calmeaza ziua, dupa miscarile articulatiilor.
Boala are perioade acute, cu perioade de ndecare aparenta, spontana sau dupa tratament, dar recidiveaza frecvent cu simptome din ce in ce mai puternice.

Inflamatiile repetate, umflaturile si tulburarile de circulatie produc cu timpul deformarea articulatiilor bolnave (la degete, maini, picioare), iar mai tarziu anchilozarea lor, daca nu se face tratamentul necesar. Muschii din preajma articulatiilor se subtiaza, slabesc (se atrofiaza) din cauza lipsei de miscare. La unii bolna pot aparea complicatii cardiace, renale, digestive, oculare.
Examene de laborator. Viteza de sedimentare a hematiilor este prima analiza care prezinta valori foarte crescute, injur de 100 mm/ora, valori care cresc paralel cu gratatea bolii. in acelasi timp proteina C reactiva este pozitiva. Numarul globulelor albe creste peste valorile normale in faza acuta a bolii, cu predominanta celulelor neutrofile, pe cand hemoglobina si fierul seric sunt scazute in serul sanguin se constata o scadere a albuminei si o crestere a gamma-globulinelor, alfa-2-globulinelor si fibrinogenului.
In unele cazuri reactia A.S.L.O. este pozitiva, aratand originea streptococica a reumatismului. Lichidul extras din articulatia bolnava nu contine microbi, nu este purulent, dar contine numeroase leucocite. in serul bolnalor de poliartrita reumatoida apare si factorul reumatoid, care este martorul unei inflamatii. Aceasta analiza este pozitiva la 80-90% din bolna si se face prin reactia Waaler-Rose si testul la latex. De asemenea, in sangele bolnavului se gasesc celule LE, care sunt niste globule albe modificate. in cazul atingerii rinichilor, urina contine albumina si sange, precum si concentratii mari de creatinina, ca urmare a topirii muschilor. Tratamentul bolii se face atat cu medicamente antireumatice, in special in crizele acute (AspHana, Paracetamol, Fenilbutazona, Indometacin, Piroxicam, Diclofenac etc), cat si prin diferite procedee de fizioterapie (bai, raze, masaje).

3. Spondilita anchilozanta
Este o boala reumatica cronica a coloanei vertebrale, care in final duce la anchilozarea (intepenirea) sirei spinarii; Suferinta incepe la o varsta tanara, de 20-30 de ani si se intalneste mai frecvent la barbati decat la femei.
Cauzele bolii nu sunt suficient de cunoscute, dar se suspecteaza:
infectiile acute si cronice ale gurii, dintilor, sinusurilor, infectia gonococica;
traumatismele si curbarea axului coloanei vertebrale, in actitatea profesionala;
modificari in functia unor glande endocrine (suprarenale). Boala are o evolutie de zeci de ani. Primele simptome
sunt sterse si nu sunt semnalate de bolnav, care ar putea beneficia mai rapid de un tratament. Astfel, aparitia durerilor de spate la diferite niveluri ale coloanei vertebrale, mai ales noaptea, indispune bolnavul si ii provoaca insomnii.

Durerea se mareste la miscarea coloanei vertebrale mai ales la aplecare. Se pot intalni si alte semne: stari subfebrile, oboseala, slabire.
Cu timpul, coloana vertebrala isi pierde elasticitatea, dene rigida, teapana, bolnavul ia o pozitie de aplecare cu barbia pe piept, durerile se accentueaza, resr ratia si mai ales inspiratia se fac cu greutate. Apoi, intr-o faza inaintata, care dureaza mai multi ani, se produce anchiloza coloanei vertebrale prin osificarea ei, iar bolnavul nu mai poate face nici o miscare, dene un infirm si sta la pat.

Viteza de sedimentare a hematiilor este crescuta mai ales in perioada de acutizare. Globulele albe neutrofile au deseori valori crescute, globulele rosii indica o anemie. Factorul reumatoid este absent. De asemenea, concentratia calciului din ser are valori mari, din care cauza se elimina in cantitati crescute in urina, fapt ce favorizeaza formarea de calculi urinari.
Tratamentul bolii este asemanator cu cel mentionat la 'Reumatismul cronic\" si trebuie continuat toata ata.

4. Spondiloza
Leziunile destructive, degenerative ale articulatiilor coloanei vertebrale poarta numele de spondiloza. Boala se intalneste la persoanele mai in varsta, de peste 40-50 de ani. Pe langa procesul de imbatranire a coloanei vertebrale, in aparitia bolii mai intern si alte cauze, astfel:
traumatismele mici si moderate, dar repetate, ale coloanei vertebrale timp de zeci de ani, mai ales dupa purtarea de greutati pe cap, pe umeri si spate, dupa actitatile fizice care necesita aplecarea permanenta ori pozitii incorecte ale sirei spinarii in procesul muncii;
curburi spre inapoi sau lateral ale coloanei vertebrale.

Aceste cauze actioneaza cu multi ani inainte de a aparea simptomele subiective (durerea) si obiective (modificari radiologice cu formarea de 'ciocuri\"). De obicei, spondiloza se localizeaza la o parte a coloanei vertebrale (cercale, dorsale, lombare), unde se fac cele mai importante miscari, si mai rar ating toata coloana.
Durerile, se simt mai ales cu ocazia miscarilor, de aceea bolnavul se fereste de acestea, tinand sira spinarii teapana. Spre deosebire de spondilita descrisa anterior, in spondiloza, analizele medicale sunt normale.\"Tratamentul medicamentos si fizioterapia sunt la fel ca in 'Reumatismul cronic\" si vor fi indidualizat de catre medic. in plus, pe cat posibil, se vor corecta si pozitiile anormale de la locul de munca.

5. Artrita
Este o afectiune acuta sau cronica a unei articulatii, de natura infectioasa, care intereseaza sinoala (captuseala interna a articulatiei). Se caracterizeaza prin umflatura, durere, roseata, cu incalzirea articulatiei si deseori printr-o colectie de lichid. Acest lichid poate fi galbui sau purulent, daca el contine microbi. in unele cazuri artrita este insotita de febra. Artrita poate avea si cauze neinfec-tioase: alergie, guta ori traumatisme.
Analizele medicale arata o teza de sedimentare crescuta, leucocitoza si din lichidul sinoal se poate izola microbul cauzator. Tratamentul artritei depinde de cauza care a provocat-o. Se vor lua calmante: Aspirina, Fasconal, Fenilbutazona, iar local se pot face frectii cu Salirom si Galenica. Tratamentul cu antibiotice se face la recomandarea medicului.

6. Artroza
Este tot o afectiune a articulatiei, dar de natura neinfecti-oasa. Se manifesta prin distrugerea cartilajului (zgarciului) si oaselor, precum si prin tulburari in miscarea articulatiei respective. Analizele medicale din artroza sunt normale, dar examenul radiologie pune in edenta modificari locale osoase.