E foarte greu sa fii pe deplin multumit de cineva Aceste cunte amare ar trebui sa ne indemne inca o data la evaluare lucida si lipsita de asprime a firii omenesti si a raporturilor care ne unesc sau ne despart, constituind la urma urmelor, ata, existenta noastra comuna intemeiata pe o certa margine de toleranta. Prin toleranta intelegand in acest caz ceea ce intra in limitele omenescului, cu nuantele sale, dupa fire si cerute de ata noastra, care vrea sa traim si sa ne prim unii pe altii intr-un anumit loc si timp.
Progresul cilizatiei a impus, in etape succesive, aceasta ingaduinta reciproca, dar cu limite din ce in ce mai bine definite prin precizarea drepturilor si raspunderilor indeobste admise si liber respectate. Istoria nu consemneaza exclusiv perfectionarea aspectului normativ al etii, ci mai cu seama un spor de intelegere si de bunavointa care au indulcit pe nesimtite moravurile si sunt astazi cu mult mai raspandite si mai operante in ata sociala decat, bunaoara, pe vremurile castelor si a ritualurilor medievale. Exigenta se constituie in functie de norme si principii, reglementand atitudini fundamentale - scrise si chiar, mai ales, nescrise - de la care nici o abatere nu este admisibila. Cu alte cunte, toleranta nu are un rol permisiv decat in anumite limite de grup si se exercita la un nivel al relatiilor dintre oameni la care exigenta nu imbraca forme justitiabile si se limiteaza doar la echitate in familie, profesie sau in orice caz, in grupuri sociale inchise, pentru ca solidarizarea omeneasca nu se poate obtine prin sanctiuni, ci prin toleranta bi si multilaterala. Toleranta trebuie unita cu ratiunea si ambele insemneaza umanism pentru ca adevarata umanizare sta in ratiune.
Educatia in spirit umanist
Copilul inca de mic si, de buna seama, tanarul este de dorit sa fie educat in spirit umanist atat in vorbe cat mai ales ca exemplu de urmat dat de parinti, frati, prietenii familiei, scoala, biserica, dar si prin autoformare. Copilul este inclinat sa imite, adica sa faca ce vede nu ceea ce i se spune, fiindca vorbele zboara, faptele raman in mintea lui. El nu este un simplu inregistrator de fenomene ci unul activ care gandeste si actioneaza.
Umanismul in sensul larg al cuvantului este definit ca o conceptie optimista despre om, incredere in valoare si in posibilitatile de desavarsire ale fiintei umane, ale dezvoltarii libere a personalitatii sale. Umanismul pune in centrul preocuparilor sale omul cu nevoile si aspiratiile sale concrete si in relatia cu semenii sai prin toleranta si sprijin.
Conceptia umanista - s-a dezvoltat in evul mediu european. La noi in tara consideram primii umanisti pe stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cante-mir si Nicolae Olahus.
Umanismul medical este cel mai bine cunoscut este acel scris in vremea lui Hipocrate modificat ulterior corespunzator nevoilor epocii respective la Geneva (1948) si in alte locuri.
Prezint umanismul medical, asa cum il intelege Prof. Dr. N. Miu nascut la 23 X 1942 in Turda, cu care sunt absolut de acord.
Se vorbeste tot mai mult in literatura de specialitate si in ata de fiecare zi despre faptul ca, umanismul medical ar fi in pericol, motiv pentru care preocuparile pe aceasta tema sunt tot mai mari (Alberti G., 2002; Martin J., Lacre J., 2002; Baum T., 2002).
In primul rand, ne-ar interesa definirea umanismului medical, la ora la care totul ar trebui sa fie consens, bazat pe do.
Dificultatea de a defini umanismul medical este reala, dovada fiind chiar unele desene umoristice, care reprezinta un medic ce cauta in "n" dictionare daca acest cuvant exista?!
De fapt, modul de a aborda umanismul medical este diferit, dupa persoanele care incearca sa-l defineasca. Astfel, exista definitii date de: societatea cila ju-risti,ziaristi, bolna, experti (in medicina si nu numai), biserica. Tehnica din zilele noastre deosebit de inalta a ingreunat intelegerea actuala a notiunii de umanism si l-a diversificat in functie de preocupari si nuante.

Care este cea mai bun definitie?

1. Definitiile societatii cile
2. Este vorba de elemente definitorii, aproape tot atat de frumoase ca si juramantul lui Hipocrate, fiind vorba de asa-numita versiune "Geneva".
Juramantul de la Geneva 1948 (in A. Bergogne, 1999)
Eu imi iau angajamentul solemn de a-mi consacra toata ata in serciul umanitatii.
Eu voi pastra maestrilor mei respect si recunostinta.

Eu voi exercita arta mea cu constiinta si demnitate.

Eu voi considera sanatatea pacientului meu ca primul meu scop.
Eu voi respecta secretul aceluia care are incredere in mine, chiar dupa moartea acestuia.
Eu voi sustine, cu toate posibilitatile mele, onoarea si nobilele traditii ale profesiunii medicale.

Colegii mei vor fi fratii mei.

Eu nu voi permite considerentelor religioase, de nationalitate, de rasa, de partid sau de clasa sociala sa se interpuna intre datoria mea si pacientul meu (pentru mine toti oamenii sunt egali in drepturi si datorii).
Eu voi pastra respectul absolut al etii umane, chiar sub amenintare si nu voi folosi cunostintele medicale impotriva legilor umanitatii.
Eu fac aceste promisiuni in mod solemn, liber, pe Onoare.

3. Definitia Juristului
Umanismul medical se cantareste pornind pe de o parte de la drepturile bolnavului, pe de alta parte de la drepturile si datoriile medicului.
Fundamentul umanismului medical fiind respectul drepturilor persoanei bolnave, este important de cunoscut, in esenta, ceea ce constituie drepturile bolnavului, drepturile si datoriile medicului, (fiecare cu drepturile si datoriile lui). Orice drept implica datorie dar si inversul este adevarat (in toate domeniile de actitate). Drepturile bolnavului Bolnavul are dreptul:

La o medicina preventiva, curativa si reparatorie;

La o asistenta competenta si atenta, cu diligenta, eficacitate, bunatate, cu informatii prind diagnosticul, prognosticul, derularea tratamentului, cunoasterea personalitatii sale intelegerea problemelor sale si a anturajului sau familial si social, la "insotirea" sa pana in ultimul moment al etii.

Drepturile medicului:

A retine sau diferentia informatia pritoare la diagnostic si prognostic, in functie de evaluarea capacitatilor pacientului de a intelege si de a accepta o situatie;
A solicita, cu acordul bolnavului, daca este necesar, concursul colegilor specializati pentru rezolvarea unor probleme. Datoriile medicului:
a diagnostica si a prognostica, la modul cat mai exact, cu mijloacele si metodele cele mai avansate, in timp util terapeutic, a intelege, a asculta, a sili o relatie de incredere cu pacientul si familia sa;
a lucra in echipa pluridisciplinara pentru o intelegere mai buna a mediului socio-cultural si o sustinere adaptata a necesitatilor bolnavului, fie ca acestea sunt fizice, psihologice sau sociale, consultul in echipa interdisciplinara a fost intotdeauna la mare cinste in S.MC. a usura suferintele;
a lupta pentru ndecare, pentru ata pacientului; a indeparta orice cerere de eutanasie, in favoarea asistentei paleative. Trebuie rectificata disimetria de altadata, in care medicul avea o pozitie
dominanta, versus bolnav, in pozitie dominanta, cu tendinta de a crea o disimetrieInversa.In opinia profesorului Iuliu Hatieganu intr-o eventuala disputa medic-
bolnav, acesta din urma avea intotdeauna dreptate.

Definitia ziaristului (jurnalistului)

Experientele si confruntarile ziaristilor in acest domeniu completeaza notiunea de umanism in medicina.
Confruntata cu boala, o persoana nu trebuie sa fie numai un caz, tratat mecanic in sensul strict al cuvantului, aceasta mecanica umana cuprinzand si spiritul, un agregat de emotii, de perceptii, de ganduri, adica omul in complexitatea sa.In felul acesta, intre medic si bolnav se poate sili o comunicare subtila, ideal pozitiva, in sensul unei increderi benefice, care ajuta ndecarea si foarte rar poate insemna indoiala, teama, angoasa in cazul bolnalor gra.
Ziaristii bine pregatiti si educati subliniaza in acest domeniu importanta calitatii relatie medic-pacient, pentru o gestiune cat mai buna a bolii, de fapt in primul rand a sanatatii.

4. Definitia bolnalor
Daca locul bolnavului este azi considerat ca foarte important in gestionarea bolii (el se informeaza despre boala sa si comunica cu medicul), aspectele psihologice sunt cele mai dificile, deoarece acestea sunt proprii fiecarui indid, iar aici nimeni nu poate inlocui medicul. Dialogul pacient-medic si invers este obligatoriu si confidential.

5. Definitia expertilor

Medicina este stiinta si constiinta incalzita de iubirea pacientului (Iuliu Hatieganu)
Fara stiinta, medicul nu poate fi util, dar fara dragostea sa pentru bolnav, el nu-si poate indeplini rolul sau. (Jean-Bernard). Stiinta fara cunostinta este ruina sufletului.
Imaginea medicului bun integreaza umanismul medical (Serge Bonfils).
Umanismul medical este dupa marii experti din medicina mult mai mult decat o exigenta etica, pentru ca este vorba pentru medic de a concilia un "a sti" (stiinta medicala) cu un anumit comportament (mod de a fi), singura aptitudine capabila sa-i pastreze pacientului forta necesara, pentru intelegerea bolii si inclusiv pentru acceptarea tratamentului, iar pentru medic de a-si pastra credibilitatea (increderea bolnavului) si stima societatii.
De ce este amenintat umanismul medical?
Umanismul medical in secolul XXI se pare ca este in pericol din cauza actiunii asupra medicului a mai multor forte, cel putin aparent contrare.
Aspectele tehnologice (interpunerea aparatelor intre medic si pacient, medicul putand deveni robul aparatelor).
Bolnavul este din ce in ce mai informat, mai pretentios si adeseori se distanteaza de medic.
Constrangeri economice, medicamentele si in general asistenta medicala sunt din ce in ce mai scumpe si uneori chiar inaccesibile.

Este foarte greu ca toate aceste elemente sa fie impacate!

De aceea se cauta mereu solutii, dar care pretind medicului de azi dar mai ales de maine, o forta suplimentara si o inalta morala.
Consideram ca intelegerea principiilor fundamentale de etica, aplicate in medicina, elaborate de grupul european de etica stiintelor si noilor tehnologii are o importanta cu totul aparte:
Demnitatea umana: respectarea etii private, a secretului medical, confidentialitatea datelor medicale este o obligatie elementara a medicului. Principiul autonomiei indidului: participarea la deciziile medicale, la informatie (dar pana unde!?), atitudine contractuala (mult mai complexa decat ar parea) Principiul dreptatii (justitiei): repartizarea dupa nevoie a resurselor de sanatate (limitate!)
Principiul de a face bine (in primul rand de a nu face rau) principiu antic! Principiul solidaritatii: dreptul oricarui cetatean la protejarea sanatatii! (Bergogne A., 1999, Salab K., 1996, Mignon M, 2003)
Braddock Ch. si colab. 1999 au publicat cele 7 criterii explorate intr-o ancheta larga pentru evaluarea calitatii discutiilor medic-bolnav cu scopul realizarii contractului ("contentement eclaire), in esenta atitudinea contractuala clara.
1. Rolul bolnalor la luarea deciziilor (Umanismul drepturilor omului)


2. Natura deciziilor (Examinari, Tratamente, Acte chirurgicale) in toate actele medicale.

3. Alternative la decizia propusa.

4. Prezentarea raportului beneficii/riscuri - principiu economic;

5. Posibilitati necunoscute reziduale ale deciziei.

6. Evaluarea intelegerii deciziei de catre bolnav.

7. Explorarea preferintei (preferintelor) bolnavului.

6. Definitia Bisericii

Oricat adevar contin definitiile amintite le lipseste profunzimea. Ele par incomplete, pentru ca a vorbi despre umanism inseamna a vorbi despre Dumnezeu. El ne ajuta sa-l cunoastem, sa-l intelegem, sa ne apropiem de om.
Omul a fost creat ca o veriga de legatura intre creatia materiala si Dumnezeu. Sfintii Parinti spun ca Dumnezeu a facut singur lumea, dar la indumnezeirea ei lucreaza in sinergie cu omul. Ca urmare, omul are in sinea sa asemanarea cu lumea materiala, dar i s-a adaugat duhul ca chip a lui Dumnezeu. Trupul, ca instrument material prin care sufletul poate interveni in creatie, il coboara pe om la materie, iar sufletul il ridica intre fapturile i ale creatiei.
Odata cu chipul lui Dumnezeu omul a primit si porunca sa ridice chipul la asemanarea lui Dumnezeu, adica sa se indumnezeiasca, fapt posibil numai prin har. Pentru aceasta, omul trebuie sa-si supuna lui Dumnezeu puterea pasionala, adica voia sa sa fie aceeasi cu voia lui Dumnezeu, asa cum si la Christos voia Sa ca om a fost, prin deplina ascultare aceeasi cu voia Tatalui Care L-a trimis. Astfel, devenim si noi fii ai lui Dumnezeu prin har.
Astfel trebuie sa prim noi medicii omul si pe noi insine, pentru a aplica cu adevarat principiul umanismului adevarat in practica medicinii.
Cat de profund interpreta parintele Cleopa suferinta, boala: " suferinta de orice fel ar fi ea, ne este randuita de la Dumnezeu, Tatal nostru Cel ceresc, spre mantuire, iar nu spre osanda vesnica. S-o primim cu rabdare si multumire. Iar rabdarea noastra trebuie sa fie insotita de cuosie si infranare: sa fie insotita de bucurie si de nadejde. Biserica alina si ndeca suferintele oamenilor prin tot felul de rugaciuni catre Preabunul Dumnezeu. Cea mai importanta rugaciune pentru bolna este Taina Sfantului Maslu. Sfantul Apostol Pavel zice: "Bucurati-va cu cei ce se bucura si geti cu cei ce g ". (Romani, 12,15)".
Scoala noastra de medicina, in special prin marele sau cititor Iuliu Haticganu se caracterizeaza printr-o definire a umanismului in medicina, foarte apropiata de biserica:
- Medicul trebuie sa depaseasca treapta de profesiune si sa treaca la cea de misiune.
Medicul trebuie sa aiba un cap si o inima calda: nu numai ratiune, ci
si suflet.
Calitatea cea mai importanta a unui medic trebuie sa fie iubirea fara
margini a omului, mai ales a omului bolnav.
Bolnavul nu ne la noi numai cu organul bolnav (plaman, inima, ficat);
el ne cu tot corpul si sufletul sau si cu tot ce-l inconjoara.

- Bolnavul este un sfant

Medicina este stiinta si constiinta incalzita de dragoste pentru omul suferind. Responsabilitatea vazuta prin biserica ortodoxa este foarte clar precizata de parintele Dumitru Staniloae:
" daca cunoasterea laturilor materiale ale lumii ne poate ajuta si in capacitatea prezibila a fenomenelor, cunoasterea spiritului omenesc ne poate asigura o cunoastere si o comportare prezibil exacta. in acest domeniu, vointa libera a oamenilor are un rol care sustrage cunoasterii exacte faptele itoare ale persoanelor umane si a relatiei intre ele. Relatiile intre oameni, influentele reciproce, ascund o alta taina a existentei, in a carei cunoastere inaintam, fara a ajunge la o exacta preziune a ei."In domeniul acesta mai trebuie tinut seama si de faptul ca facerea binelui dupa care ravneste omul este unita cu biruirea egoismului pe care datorita slabiciunii noastre nu-l putem infrange usor fara credinta in Dumnezeu - izvorul si puterea binelui.
De aceea trebuie tinut seama in acest domeniu si de sentimentul de responsabilitate al omului fara de care nu poate avea loc nici un progres in bine, dupa cum ne dorim.
Legatura intre cunoastere si taina, pe care o traim si in a carei cunoastere inaintam fara a o epuiza in veci, si prin aceasta traim setea dupa infinitatea existentei, o traieste in mod deosebit poporul nostru, prin unirea in el a spiritului occidental ,mai asert ratiunii separatiste, si a ortodoxiei rasaritene, care accentueaza comuniunea, si pentru care Dumnezeu prin Christos e cunoscut nu in mod rational sau separat de ata noastra de toate zilele mai mult prin discursuri, ci ca prezent in noi prin toate Tainele, rugaciunile si binecuvantarile bisericii. Revenind la medicina putem spune ca poate fi definita ca stiinta a prevenirii si ndecarii bolilor dublata de credinta in Dumnezeu si doar astfel se poate discuta despre umanism in medicina (s.n.).
Desi se discuta ca, umanismul medical este in pericol, el este totusi posibil, in mileniul trei (si cu sprijinul credintei si al oamenilor):
Daca sanatatea va ajunge in centrul prioritatilor societatii, la fel invatamantul - educatia si etica, cu etarea saraciei intelectuale.
Daca se va produce o reorientare a politicii educative nationale atat pentru itorii medici cu reintroducerea sau cresterea ponderii stiintelor umaniste inainte (liceu!) si in timpul studiilor medicale, cat si pentru cetatean (itorul posibil bolnav), cu invatarea sau intelegerea responsabilitatii, a cismului, a moralei sau mai exact a eticii, cu sensibilizarea perseverenta a problemelor de sanatate publica. - Daca va dezvolta educatia si cultura medicala in spiritul respectarii stilului de ata sanagen si in credinta in Dumnezeu. Pentru ca umanismul medical sa poata exista in acest secol (sau mileniu!) trebuie ca medicul sa aiba o mare disponibilitate pentru a i se permite sa exercite un act medical care sa lege competenta de daruire. Acesta implica resurse suficiente pentru dezvoltarea medicinii ca nivel de asistenta, preventie, cercetare, educatie continua, iar pe de alta parte, medicii sa fie consultati la luarea deciziilor prind politica si necesitatile sanatatii atunci cand problemele de sanatate sunt discutate la nivel de Stat, respectiv Minister, Casa de asigurari de sanatate, Asociatiile de bolna sau de catre "consumatori de sanatate" (bolnai nostri).In final, as dori sa-l citez pe parintele Staniloae care spune ca pentru salvarea umanismului in general: "se impune sa luptam spiritual, cu armele teologiei, sa aducem lumea la credinta. Numai credinta in Christos ne poate reunifica Astfel sa stiti, ne prapadim ca neam".
Parintele Staniloae se temea de panta necredintei pe care mergem Sa speram insa in urcusul, spre adevarata si profunda credinta! Ansamblul responsabilitatilor profesionale in medicina este coplesitor, pentru respectarea acestora fiind nevoie de forta, de caracter.
Medicul are datoria de a-si mentine competenta profesionala, de a fi onest fata de pacient, de a respecta confidentialitatea, de a mentine un contact apropiat cu pacientii, de a ameliora calitatea asistentei, de a promova accesibilitatea la asistenta, de a promova o distribuire adecvata a resurselor, de a contribui la cunoasterea si invatarea medicinei (datorie extrem de generoasa!), de a eta conflictele de interese (!) si datoria responsabilitatii profesionale, de a contribui la mentinerea unui mediu sanogen. implinirea acestor datorii este imposibila fara credinta adevarata! Forta medicului, gandul cel bun, vorba cea calda spusa bolnavului pe care-l insanatosesti sunt de la Dumnezeu, care-l reda astfel etii pamantesti.